3ra-953/17 — contestarea actului administrativ

3ra-953/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: Ig. Chiroșca dosarul nr. 3ra-953/17

instanța de apel: A. Minciuna, I. Secrieru, L. Popova

Î N C H E I E R E

19 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de firma de

producție și comerț „Lozana” societate cu răspundere limitată împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 29 martie 2017,

adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de firma de

producție și comerț „Lozana” societate cu răspundere limitată împotriva Întreprinderii

de Stat „Cadastru” și Oficiului Cadastral Teritorial Strășeni, intervenient accesoriu

banca comercială „Moldova Agroindbank” societate pe acțiuni cu privire la

contestarea actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La 30 iulie 2015, firma de producție și comerț „Lozana” societate cu răspundere

limitată (în continuare – FPC „Lozana” SRL) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Oficiului Cadastral Teritorial Strășeni cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că la 30 martie 2015 a înregistrat la Oficiului

Cadastral Teritorial Strășeni cerere prealabilă prin care a solicitat: 1) să fie informat din

care motive dosarul de inventariere tehnică, pașaportul tehnic (forma 2-TI) al imobilului

și adeverința de înregistrare în drept de proprietate (forma 3TU) din 08 mai 1996 cu

nr.12 înregistrată la BIT Călărași, nu sunt cusute la dosarul bunurilor imobile

identificate prin numerele cadastraleXXXXX; 2) anexarea la dosarele cadastrale cu

numerele XXXXXdosarul de inventariere tehnică, pașaportul tehnic (forma 2-TI),

adeverința de înregistrare în drept de proprietate (forma 3TU) din 08 mai 1996 cu nr. 12

înregistrată la BIT Călărași și alte acte/documente ce confirmă dreptul de proprietate; 3)

prezentarea dosarului de inventariere tehnică, pașaportul tehnic (forma 2-TI) al

imobilului și adeverința de înregistrare în drept de proprietate (forma 3TU) din 08 mai

1996 cu nr. 12 înregistrată la BIT Călărași și toate documentele menționate mai sus

pentru a face cunoștință cu ele; 4) efectuarea corectărilor în registrul bunurilor imobile

cu numele cadastraleXXXXX, prin modificarea la subcapitolul I, modul de folosință a

terenului destinație în destinație pentru construcție; 5) efectuarea corectării în registrul

bunurilor imobile și de indicat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu

numărul cadastral 8022300075; 6) efectuarea corectărilor în registrul bunurilor imobile

1

cu numele cadastrale XXXXX și înscrierea corect la subcapitolul I, pct. 1.1 denumirea

clădirii; 7) anexarea la dosarele cadastrale cu numerele XXXXX documentele de

constituire, contractul de vânzare-cumpărare a terenului nr. 3852 din 29 decembrie

2000, contractul de constituire din 06 decembrie 1995, actul de transmitere din 01

martie 1995 actul de primire în exploatare din 18 februarie 1994; 8) furnizarea

informației cu privire la motivele aflării documentelor nominalizate supra la dosarul

cadastralXXXXX, da nu sunt anexate conform legislației la dosarele cadastrale cu

numereleXXXXX; 9) furnizarea documentelor de constituire, și anume a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 3852 din 29 decembrie 2000, contractul de constituire din 06

decembrie 1995, actul de transmitere din 01 martie 1995, actul de primire în exploatare

din 18 februarie 1994; 10) efectuarea rectificărilor la subcapitolul II a dosarelor

cadastrale, cu indicarea tuturor documentelor, inclusiv a documentelor cu privire la

repartizarea pământului; 11) efectuarea rectificărilor la subcapitolul II a dosarelor

cadastrale, cu indicarea corectă a datei, 12) efectuarea rectificărilor în registrul bunurilor

imobile și radierea dreptului de ipotecă înscris la subcapitolul III a dosarelor cadastrale

cu numereleXXXXX, ca fiind înscrise cu încălcări grave, în baza unui

contract/documente nevalabile, ilegale și care conțin semne de falsificare; 13)

efectuarea rectificării în registrul bunurilor imobile și radierea dreptului de ipotecă,

termenul/condiția și suma înscrisă la subcapitolul III a dosarelor cadastrale cu

numereleXXXXX, ca fiind înscrise ilegal, cu încălcări grave, în baza unui

contract/documente nevalabile și care conțin semne de falsificare; 14) furnizarea

informației cu privire la documentele care confirmă faptul că solicitantul grevărilor este

FPC „Lozana” SRL, cu prezentarea acestor documente, solicitând totodată radierea

dreptului de ipoteca de la subcapitolul III pct. 3.1.1 și 3.1.2 din extras/certificat, ca fiind

înregistrat neîntemeiat; 15) efectuarea rectificărilor în registrul bunurilor imobile și

radierea dreptului de ipotecă la subcapitolul III a dosarelor cadastrale cu

numereleXXXXX, ca fiind înscrise ilegal și cu încălcări grave; 16) anularea interdicției

aplicate pe bunul imobil în baza procesului-verbal din 23 august 2001 și informarea

organelor de urmărire penală despre existența procesului-verbal de sechestru din 23

august 2001, care este fals; 17) furnizarea informației cu privire la motivul lipsei datei,

lunii, anului și numărului de înregistrare la Oficiul Cadastral Teritorial Strășeni și în ce

perioadă de timp a fost primită notificarea numărul 2213 emisă de către Departamentul

de executare a deciziilor judiciare oficiul Strășeni la 14 aprilie 2006; 18) acordarea

permisiunii de a lua cunoștință de cărțile de înregistrare a documentelor parvenite la

Oficiul Cadastral Teritorial Strășeni, pentru a verifica de către cine și în ce perioadă a

fost prezentată încheierea Tribunalului Chișinău din 04 iunie 2002; 19) furnizarea

informației și prezentarea documentelor care au stat la baza înscrierii la subcapitolul III

grevarea drepturilor patrimoniale, partea I, alte drepturi reale, la pct. 3.1.1 și aplicate

grevări – ipotecă asupra bunurilor imobile identificate cu numerele cadastraleXXXXX;

20) furnizarea informației și prezentarea documentelor care au servit ca temei pentru

radierea acestor înscrieri și când a fost aplicată amprenta „STINS”.

Relevă reclamantul că la 28 aprilie 2015 a recepționat scrisoarea nr. 01-04/424

emisă de către Oficiul Cadastral Teritorial Strășeni că, prin care a fost informat că

termenul de examinare a cererii prealabile din 30 martie 2015 se prelungește până la 28

aprilie 2015. Ulterior, însă, prin scrisoarea nr. 01-04/461, recepționată la 14 mai 2015, a

fost informat că termenul de examinare a cererii prealabile se prelungește până la 22

iunie 2015.

2

Susține reclamantul că a acceptat prelungirea termenului de examinare a cererii

până la 22 iunie 2015, însă nici până la ziua depunerii cererii de chemare în judecată nu

a primit răspuns la cererea din 30 martie 2015.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Strășeni din 10 august 2015 (f.d. 94 vo.

I) s-a atras în proces Întreprinderea de Stat „Cadastru” în calitate de copârât, iar banca

comercială „Moldova Agroindbank” societate pe acțiuni în calitatre de intervenient

accesoriu.

Prin cererea de concretizare a pretențiilor din 26 noiembrie 2015 (f.d. 121-129, 226

vol.I) solicită obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Strășeni să efectueze corectări în

registrul bunurilor imobile cu numerele cadastrale XXXXX și să execute înscrierile

corecte la subcapitolul I, modul de folosință a terenului, conform destinației și conform

documentelor menționate, prin înlocuirea modului de folosință în „pentru construcție”;

obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Strășeni să anexeze la dosarele cadastrale cu

numerele XXXXX documentele de constituire, contractul de vânzare a terenului nr.

3852 din 29 decembrie 2000, contractul de constituire din 06 decembrie 1995, actul de

transmitere din 01 martie 1995, actul de primire în exploatare din 18 februarie 1994, ce

se află în dosarul cadastral cu numărulXXXXX; obligarea Oficiului Cadastral Teritorial

Strășeni să efectueze rectificări la subcapitolul II al dosarelor cadastrale data

înregistrării, cu indicarea datei de 09 aprilie 2001, conform contractului de vânzare-

cumpărare a terenului înregistrat la 09 aprilie 2001; obligarea Oficiului Cadastral

Teritorial Strășeni să efectueze rectificări în registrul bunurilor imobile prin radierea

dreptului de ipotecă înscris la subcapitolul III pct. 3.1.1 a dosarelor cadastrale cu

numereleXXXXX, ca fiind înscrise cu încălcări grave și în baza unui contract și

documente nevalabile, ilegale și care conțin semne de falsificare; obligarea Oficiului

Cadastral Teritorial Strășeni să radieze dreptul de ipotecă înscris în registrul bunurilor

imobile la subcapitolul III, asupra bunurilor imobile cu numerele cadastrale XXXXX ca

fiind înscrise cu încălcări grave, în baza unui contract și documente nevalabile și care

conțin semne de falsificare.

Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 24 octombrie 2016 (f.d. 239 vol. I, 3-9

vol.II) s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

FPC„Lozana” SRL împotriva ÎS „Cadastru” și Oficiul Cadastral Teritorial Strășeni,

intervenient accesoriu BC „Moldova Agroindbank” SA cu privire la contestarea actului

administrativ.

În susținerea soluției adoptate, prima instanță a reținut că ÎS „Cadastru” nu este în

drept să schimbe destinația terenurilor cu numerele cadastrale XXXXX, deoarece aceste

terenuri au fost formate în baza deciziei din 15 mai 2001 privind formarea bunurilor

imobile prin separare din bunul imobil cu nr. cadastralXXXXX. Astfel, odată ce actul

primar de autentificare a dreptul deținătorului terenului cu numărul cadastral XXXXX

este titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren, în care este indicat destinația

terenului ca fiind agricolă, rezultă că și terenurile care au fost separate din acesta au

aceiași destinație – agricolă.

Succesiv, instanța inferioară a reținut că atât timp cât titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren nu este anulat, ÎS „Cadastru” nu este în drept să facă

modificări în registrul bunurilor imobile, reclamantul urmează să solicite autorității

publice locale, care a emis titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren,

rectificarea acestuia în partea ce ține de destinația terenului, iar ulterior, pe cale de

consecință, va fi în drept să obțină rectificările în Registrul de stat al bunurilor imobile.

3

În altă ordine de idei, prima instanță a conchis inadmisibilitatea efectuării

rectificărilor la subcapitolul modului de folosință a terenurilor, din motiv că înscrisurile

prezentate de către reclamant confirmă că de la început destinația terenului litigios a fost

„teren cu destinație industrială și alte destinații speciale”, iar prin acțiunea înaintată

reclamantul solicită atribuirea destinației „construcții”.

Subsecvent, a constatat că, în speță, în urma separării, atât de fapt, cât și de drept,

bunul imobil inițial continua să existe, iar partea separată din acesta devenind un bun

imobil nou. Astfel, dacă în dosarul cadastral al bunului imobil identificat prin numărul

cadastral XXXXX care este bunul imobil inițial, se conțin originalele documentelor ce

atestă dreptul de proprietate, fapt confirmat și de către reclamant, este cert că aceleași

acte nu pot exista în original în dosare cadastrale a bunurilor imobile nou-formate prin

separare, or, originalul poate fi un singur document.

În această ordine de idei, a conchis că este inadmisibilă și alogică alegația

reclamantului precum că data înregistrării dreptului de proprietate urmează a fi

considerată data înregistrării bunului imobil inițial cu numărul cadastralXXXXX, or,

temeiurile de apariție a dreptului de proprietate ale bunului inițial și celor separate sunt

complet diferite și urmează a fi înregistrate în Registrul bunurilor imobile consecutiv

apariției dreptului de proprietate și nu concomitent.

Succesiv, prima instanță a constatat că la moment nu există temeiuri de radiere a

înscrisurilor cu privire la grevarea, iar argumentele reclamantului cu privire la

falsificarea contractului de gaj, prin prisma art. 118 din Codul de procedură civilă, nu au

nici un suport probator.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2017 (f.d. 41, 43-49 vol. II) s-a

respins apelul declarat de FPC „Lozana” SRL și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Strășeni din 24 octombrie 2016.

La 21 iunie 2017 FPC „Lozana” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 29 martie 2017, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărârii de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a reiterat motivele de fapt ale cauzei și a invocat că

prevederile art. 432 lin. (2) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

4

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul constată că din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul

comunicării recurentului deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2017 pentru a

determina respectarea termenului legal de declarare a recursului, însă decizia recurată a

fost expediată participanților la proces prin scrisoarea de însoțire nr. 5047 din 25 aprilie

2017 (f.d. 50 vol. II), iar cererea de recurs a fost depusă la 21 iunie 2017, fapt confirmat

prin amprenta sigiliului aplicată pe recurs (f.d. 57 vol. II), prin urmare calea de atac se

consideră exercitată în termen.

Instanța de recurs taxează că potrivit articolului 437 alin. (1) lit. f) din Codul de

procedură civilă, cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă

esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările

recurentului, propunerile respective.

Completul constată că, argumentele invocate în cererea de recurs se axează

asupra fondului cauzei și constituie, în esență, o reproducere a cererii de apel (f.d.19-

27 vol. II) și a normelor de drept, prin urmare, nu pot fi reținute, or, recursul împotriva

deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea

actului de dispoziție contestat. Astfel, argumentele înserate de recurent ar putea fi

încadrate în temeiul prevăzut de art.386 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

5

aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsește în art. 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului.

În acest sens, completul menționează că în cererea de recurs formulată recurentul

nu a evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate, circumstanță

care în esență face imposibilă exercitarea de către instanța investită cu realizarea căii

de atac, prin controlul legalității deciziei recurate.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.

În corolar, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de

recurs, în esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin. (1) lit. b) din

Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsește în art.

432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului, or, recursul este o cale de atac

de drept vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat, iar

argumentele invocate de recurent au fost deja supuse examinării și aprecierii juste de

către instanța de apel prin prisma art.130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le

oferite concluziile de rigoare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

În această ordine de idei, completul decelează că recurentul nu a invocat niciun

argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel, iar

argumentele înserate în recurs sânt distincte procedurii de recurs, circumstanță care

evidențiază caracterul declarativ al acestuia, lipsit de conținut și evidențiază simplul

fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanțele inferioare, precum și

lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (Doorson

împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de recurs reține că

recursul declarat de recurentul FPC „Lozana” SRL nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni

de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a

fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea

situației din decizia recurată, fiind neglijate în mod clar dispozițiile art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că recurentul FPC „Lozana” SRL a

depus prezenta cerere de recurs după ce a avut posibilitate de a fi auzit de instanță de

fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea

mutatis mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea

6

nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.

58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,

a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar

argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de FPC „Lozana” SRL în baza art. 433 lit.

a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de firma de producție și comerț „Lozana” societate cu

răspundere limitată împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2017 se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

7