3ra-1220/16 — cu privire la contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declararii recuruslui
3ra-1220/16 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță, Jud. Strășeni: M. Grosu dosarul nr. 3ra-1220/16
Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:
N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol
Î N C H E I E R E
12 octombrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind admisibilitatea
recursului declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat împotriva Consiliului sătesc Căpriana, r-l Strășeni, intervenient accesoriu
Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Căpriana cu privire la contestarea actului
administrativ,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, prin care a fost admis
apelul declarat de către Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Căpriana, casată hotărârea
Judecătoriei Strășeni din 24 noiembrie 2015, și pronunțată o nouă hotărâre de respingere a
acțiunii ca neîntemeiată,
c o n s t a t ă
La 05 mai 2015, Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de
chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Căpriana, r-l Strășeni, intervenient
accesoriu Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Căpriana cu privire la contestarea
actului administrativ.
În motivarea acțiunii reclamantul Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a
indicat că la 03 februarie 2015, Consiliul sătesc Căpriana, r-l Strășeni a emis decizia nr. 1/12
„Cu privire la examinarea cererii Mănăstirii Căpriana”, prin care a transmis în folosință
Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” Căpriana terenul cu suprafața de 22,02 ha,
inclusiv, teren agricol – 18,26 ha; pășuni – 3 ha și terenuri cu alte destinații – 0,70 ha.
Susține că în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 436 din 28 decembrie
2006 privind administrația publică locală și Regulamentul „Cu privire la organizarea și
funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat” aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 845 din 18 decembrie 2009, a efectuat un control privind legalitatea deciziei Consiliului
sătesc Căpriana, r-l Strășeni nr. 1/12 din 03 februarie 2015, în rezultatul căruia a depistat că
aceasta contravine legislației în vigoare.
La 09 martie 2015, a înaintat Consiliului sătesc Căpriana, r-l Strășeni notificarea nr.
1304/OT4-532, solicitând anularea deciziei nr. 1/12 din 03 februarie 2015, însă nu a fost
examinată.
1
Susține reclamantul că Consiliul sătesc Căpriana, r-l Strășeni prin prisma art. 15 alin. (2)
din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 și art. 68 alin. alin. (2)
și (3) din Legea privind administrația publica locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, în
termen de 30 de zile de la data primirii notificării, trebuia să modifice sau să anuleze actul
administrativ contestat, dar aceste prevederi legale nu au fost respectate de către pârât.
Consideră că actul administrativ enunțat este ilegal, neîntemeiat și pasibil anulării, din
următoarele considerente.
Indică că reieșind din prevederile art. 151 alin. (1) Cod funciar, mânăstirilor li se atribuie
în proprietate privată, fără plată, terenuri agricole cu o suprafață de până la 5 ha din contul
terenurilor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale.
Totodată, potrivit art. 151 alin. (2) Cod funciar, suprafața totală a terenurilor unei
mănăstiri, dobândite prin vânzare-cumpărare, donație, etc., nu poate depăși 100 de ha.
Însă, potrivit Anexei la Hotărârea Guvernului nr. 264 din 03 aprilie 2009 ”Cu privire la
aprobarea cadastrului funciar conform situației la 01 ianuarie 2009”, rezultă că după
Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Căpriana sânt deja înregistrate 5 ha de terenuri
agricole.
Menționează că Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Căpriana nu se încadrează în
prevederile pct. pct. 5 și 6 din Regulamentul cu privire la modul de atribuire, modificare a
destinației și schimbul terenurilor aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1451 din 24
decembrie 2007, care stipulează că instituțiilor, întreprinderilor de stat și municipale li se
atribuie în folosință terenuri proprietate publică a statului, și, respectiv, a unităților
administrativ-teritoriale pentru desfășurarea activității acestora. Terenurile proprietate
publică a statului, și, respectiv, a unităților administrativ-teritoriale, pot fi atribuite în
folosință organizațiilor necomerciale care desfășoară activitate de binefacere sau de utilitate
publică cu scop nelucrativ (necomercial).
Astfel, nu i-au fost prezentate acte prin care s-ar confirma faptul încadrării Mănăstirii
„Adormirea Maicii Domnului” Căpriana în categoria instituțiilor care ar avea dreptul la
atribuirea în folosință a terenurilor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale
menționate în Hotărârea Guvernului nr. 1451 din 24 decembrie 2007.
Pe lângă acestea, pârâtul a mai încălcat și prevederile art. 77 alin. alin. (3) și (5) din
Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, care prevăd că
bunurile proprietate a unității administrativ-teritoriale pot fi înstrăinate, date în administrare,
în arendă ori în locațiune, adică prin licitație publică, organizată în condițiile legii.
Consideră reclamantul că Consiliul sătesc Căpriana, r-l Strășeni nu era în drept să
transmită în folosință Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” Căpriana teren cu suprafața
de 22,02 ha, suplimentar la cele 5 ha pe care Mănăstirea deja le deține în proprietate.
Cere Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat anularea deciziei Consiliului
sătesc Căpriana, r-l Strășeni nr. 1/12 din 03 februarie 2015 ”Cu privire la examinarea cererii
Mănăstirii Căpriana”.
Prin hotărârea Judecătoriei Strășeni din 24 noiembrie 2015, acțiunea a fost admisă și
anulată decizia Consiliului sătesc Căpriana, r-l Strășeni nr. 1/12 din 03 februarie 2015 ”Cu
privire la examinarea cererii Mănăstirii Căpriana”, ca fiind ilegală.
Prima instanță și-a motivat soluția prin faptul că legislația în vigoare prevede că
tranzacțiile legate de înstrăinarea, concesionarea, cât și de darea în arendă ori în locațiune a
bunurilor proprietate a unității administrativ-teritoriale poartă un caracter oneros și urmează a
fi încheiate ca urmare al expunerii acestora la licitație publică, condiție obligatorie impusă de
lege, iar Consiliul sătesc Căpriana, r-l Strășeni nu a prezentat probe prin care s-ar demonstra
2
faptul desfășurării licitației ori posibilitatea dării în administrare a terenului cu suprafața de
22,02 ha, inclusiv, teren agricol – 18,26 ha; pășuni – 3 ha și terenuri cu alte destinații – 0,70
ha, fără organizarea unei licitații publice, asigurând accesul liber și acordând posibilitatea, în
mod egal, tuturor doritorilor de a obține dreptul de folosință asupra bunului imobil în litigiu.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, a fost admis apelul declarat de
către Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Căpriana, casată hotărârea Judecătoriei
Strășeni din 24 noiembrie 2015 și pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii, ca
neîntemeiată.
Instanța de apel a considerat eronată concluzia primei instanțe cu privire la admiterea
acțiunii ca fiind întemeiată, invocând că Consiliul sătesc Căpriana, r-l Strășeni prin decizia
nr. 1/12 din 03 februarie 2015 în mod legal, cu respectarea prevederilor art. 151 din Codul
funciar, a transmis în folosință Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” Căpriana terenul cu
suprafața de 22,02 ha, inclusiv, teren agricol – 18,26 ha; pășuni – 3 ha și terenuri cu alte
destinații – 0,70 ha, or, ultima nu deține în proprietate privată terenuri care ar depăși
suprafața de 100 ha. Mai mult ca atît, administrația publică locală a emis actul administrativ
contestat, de fapt, întru executarea Hotărârii Consiliului de Miniștri al RSSM nr. 97 din 04
aprilie 1990 ”Cu privire la înstrăinarea și darea în administrare a terenurilor”, potrivit căreia
Mănăstirii Căpriana i-au fost atribuite în folosință 22,02 ha de teren (18,26 ha teren agricol;
3,06 ha pășuni și 0,7 ha teren cu altă destinație) din proprietatea sovhozului Căpriana, r-l
Strășeni. Respectiv, prin decizia Consiliului sătesc Căpriana, r-l Strășeni nr. 1/12 din 03
februarie 2015, doar a fost legalizată o situație de fapt existentă, apărută prin Hotărârea
Consiliului de Miniștri al RSSM nr. 97 din 04 aprilie 1990, care nu a fost abrogată, fiind în
vigoare și producând efecte juridice până în prezent.
La 10 mai 2016, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Oficiul Teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de
Apel Chișinău din 26 aprilie 2016 cu menținerea hotărârii Judecătoriei Strășeni din 24
noiembrie 2015, pe care o consideră legală și întemeiată.
În susținerea recursului Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a invocat
ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, fiind emisă cu încălcarea și aplicarea
eronată a normelor de drept material.
Declară că intimatul Consiliul sătesc Căpriana, r-l Strășeni prin decizia nr. 1/12 din 03
februarie 2015, nu era în drept să recunoască valabilă sau nevalabilă Hotărârea Consiliului de
Miniștri al RSSM nr. 97 din 04 aprilie 1990, precum și, să atribuie în folosință Mănăstirii
„Adormirea Maicii Domnului” Căpriana terenul cu suprafața de 22,02 ha.
La 08 iulie 2016, în adresa intimatului Consiliul sătesc Căpriana, r-l Strășeni și
intervenientului accesoriu Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Căpriana a fost
expediată copia recursului declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat,
cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.
La 03 august 2016, Consiliul sătesc Căpriana, r-l Strășeni a depus referință, solicitând
respingerea recursului declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, cu
menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, pe care o consideră legală și
întemeiată, invocând că instanța de apel a verificat minuțios toate circumstanțele care au
importanță pentru soluționarea justă a pricinii, dând o apreciere corectă tuturor probelor
prezente la actele pricinii cu respectarea normelor de drept material și procedural.
Declară că reieșind din prevederile art. 151 Cod funciar, Mănăstirea „Adormirea Maicii
Domnului” Căpriana nu deține în proprietate terenuri, care ar depăși suprafața totală de 100
ha, iar prin actul administrativ contestat doar s-a pus în executare Hotărârea Consiliului de
3
Miniștri al RSSM nr. 97 din 04 aprilie 1990, prin care primei i-au fost atribuite în folosință
22,02 ha de teren (18,26 ha teren agricol; 3,06 ha pășuni și 0,7 ha teren cu altă destinație) din
proprietatea sovhozului Căpriana, r-l Strășeni, care este până la moment în vigoare și produce
în continuare efecte juridice.
La 09 august 2016, și Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Căpriana a depus
referință, solicitând respingerea recursului declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat, cu menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 aprilie 2016, pe
care o consideră legală și întemeiată, invocând argumentele similare ca și în referința depusă
de către Consiliul sătesc Căpriana, r-l Strășeni.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile și obiecțiile
expuse în referințele depuse, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al
Cancelariei de Stat este inadmisibil, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în
cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și
(4).
Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele de
drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea
ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat
locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a
procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în
proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a
recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea
greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de
către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.
Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția
pronunțată de către instanța de apel și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a
normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a
deciziei recurate și urmează a fi respinse.
4
Conform art. 151 alin. alin. (1) și (2) Cod funciar, mănăstirilor li se atribuie în
proprietate privată, fără plată, terenuri, agricole cu o suprafață de până la 5 hectare din contul
terenurilor proprietate publică a unităților administrativ-teritoriale. Suprafața totală a
terenurilor unei mănăstiri, dobândite prin vânzare-cumpărare, donație, etc., nu poate depăși
100 de hectare.
Se reține că potrivit Anexei la Hotărârea Guvernului nr. 264 din 03 aprilie 2009 ”Cu
privire la aprobarea Cadastrului funciar, conform situației de la 01 ianuarie 2009”,
Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Căpriana deține teren propriu (arabil) cu suprafața
de 5 ha.
Totodată, se mai reține că prin Hotărârea Consiliului de Miniștri al RSSM nr. 97 din 04
aprilie 1990 ”Cu privire la înstrăinarea și darea în administrare a terenurilor”, Mănăstirii
„Adormirea Maicii Domnului” Căpriana i-au fost transmise în folosință 22,02 ha de teren
(18,26 ha teren agricol; 3,06 ha pășuni și 0,7 ha teren cu altă destinație) din proprietatea
sovhozului Căpriana, r-l Strășeni (f.d. 20).
Astfel, nu poate fi reținut drept temei al admisibilității recursului argumentul Oficiului
Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat precum că intimatul Consiliul sătesc Căpriana, r-l
Strășeni prin decizia nr. 1/12 din 03 februarie 2015 nu era în drept să recunoască valabilă sau
nevalabilă Hotărârea Consiliului de Miniștri al RSSM nr. 97 din 04 aprilie 1990, precum și
să atribuie în folosință Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” Căpriana terenul cu
suprafața de 22,02 ha, or, prin actul administrativ contestat, de fapt, doar s-a executat
Hotărârea Consiliului de Miniștri al RSSM nr. 97 din 04 aprilie 1990 ”Cu privire la
înstrăinarea și darea în administrare a terenurilor”, fiind în vigoare, și producând în
continuare efecte juridice, având puterea lucrului judecată.
Afară de aceasta, suprafața de 22,02 ha de teren a fost transmisă Mănăstirii „Adormirea
Maicii Domnului” Căpriana în folosință și nu în proprietate privată.
Mai mult ca atît, suprafața totală de teren administrată de către Mănăstirea „Adormirea
Maicii Domnului” Căpriana nu depășește pe cea de 100 de ha, legal prevăzută de art. 151
alin. (2) Cod funciar.
Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept
procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi
respinse.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv
numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural, verificându-se exclusiv
legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a acesteia.
Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de
puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu
privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt
similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanța de apel s-a
pronunțat deja în modul corespunzător
Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Oficiul Teritorial
Chișinău al Cancelariei de Stat ca inadmisibil.
5
În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433 lit.
a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, se consideră
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
6