3ra-1544/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1544/14 prima instanţă - D. Mîrzenco instanţa de apel - M. Anton, Gh. Iovu, I. Secrieru ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Valeriu Micleușanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Micleușanu împotriva Consiliului raional Strășeni, Direcția generală învățămînt a Consiliului raional Strășeni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Valeriu Micleușanu, admis apelul declarat de Direcția generală învățămînt Strășeni, casată hotărîrea Judecătoriei Strășeni din 06 decembrie 2013 în partea admiterii acțiunii și emisă în această parte o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă.

c o n s t a t ă La 27 aprilie 2012, Valeriu Micleușanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului raional Strășeni, Direcția generală învățămînt a Consiliului raional Strășeni cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, Valeriu Micleușanu a indicat că la 28 martie 2012 a înaintat pîrîtului o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei Consiliului raional Strășeni nr. 1/31 din 24 februarie 2012, prin care a fost redusă funcția de director al taberei de odihnă „Dolna” începînd cu 01 mai 2012, cu preluarea atribuțiilor funcționale de către directorul taberei de odihnă „Codru”, pe motiv că a fost angajat în funcția dată prin concurs pe o perioadă de 5 ani.

Menționează de asemenea că conform art. 88 al. (1) lit. a) Codul muncii, angajatorul este în drept să concedieze salariații de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau statelor de personal doar cu condiția că va emite un ordin (dispoziție, decizie, hotărîre) motivat din punct de vedere juridic cu 1 privire la lichidarea unității ori reducerea numărului sau statelor de personal. Consideră că decizia cu privire la reducerea funcției de director al taberei de odihnă nu este întemeiată juridic. Invocă de asemenea că deoarece tabăra de odihnă nu a fost lichidată, iar funcțiile directorului au fost transmise prin cumul altei persoane, decizia urmează a fi anulată, deoarece reducerea funcției de facto nu are loc, tabăra continuînd activitatea sub administrarea altui director.

Răspuns la cererea prealabilă depusă nu a primit. Valeriu Micleușanu solicită anularea deciziei Consiliului raional Strășeni nr. 1/31 din 24 februarie 2012 privind reducerea funcției de director al taberei de odihnă „Dolna” începînd cu 01 mai 2012, cu preluarea atribuțiilor funcționale de către directorul taberei de odihnă „Codru”. Ulterior, Valeriu Micleușanu și-a concretizat cerințele, menționînd că în urma emiterii deciziei Consiliului raional Strășeni nr. 1/31 din 24 februarie 2012, a fost emis ordinul Direcției generale învățămînt nr. 19-c din 01 martie 2012 privind concedierea sa în legătură cu reducerea funcției de director al taberei de odihnă „Dolna”. Valeriu Micleușanu solicită anularea ordinului Direcției generale învățămînt nr. 19-c din 01 martie 2012 privind concedierea sa în legătură cu reducerea funcției de director al taberei de odihnă „Dolna”, ca urmare a anulării deciziei nr. 1/31 din 24 februarie 2012 a Consiliului raional Strășeni.

Prin hotărîrea Judecătoriei Strășeni din 06 decembrie 2013, acțiunea a fost admisă parțial. A fost anulat ordinul nr. 36-C din 07 mai 2012 al Direcției generale învățămînt a Consiliului raional Strășeni „Cu privire la concediere”, prin care Valeriu Micleușanu a fost concediat din funcția de director al taberei de odihnă „Dolna” începînd cu 07 mai 2012, în legătură cu reducerea funcției și imposibilitatea transferării într-o funcție vacantă corespunzătoare. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 1014, a fost respins apelul declarat de către Valeriu Micleușanu, admis apelul declarat de Direcția generală învățămînt Strășeni, casată hotărîrea Judecătoriei Strășeni din 06 decembrie 2013 în partea admiterii acțiunii și emisă în această parte o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost respinsă.

La 08 august 2014, în termenul prevăzut de lege, Valeriu Micleușanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi parțial a hotărîrii primei instanţe în partea respingerii pretenției privind anularea deciziei Consiliului raional Strășeni nr 1/31 din 24 februarie 2012, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă. Recurentul Valeriu Micleușanu, în motivarea recursului a menţionat că la examinarea cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material. De asemenea, a mai indicat că Consiliul raional Strășeni nu a fost în drept de a adopta decizia privind reducerea statelor de personal a taberei de odihnă „Dolna”, deoarece acesta nu are calitatea de angajator.

Mai indică de asemenea că ordinul de concediere a fost emis cu încălcarea termenelor prevăzute de lege. Astfel, menționează că a fost preavizat despre 2 reducerea funcției deținute prin ordinul Direcției generale învățămînt Strășeni nr. 19-c din 01 martie 2012, iar concedierea a avut loc în temeiul ordinului Direcției generale învățămînt Strășeni nr. 36-c din 07 mai 2012, astfel termenul de 2 luni prevăzut de legislație a fost omis, ceea ce atrage după sine nulitatea acestuia. Totodată, consideră că la concediere nu au fost respectate nici prevederile art. 88 al. (1) lit. c) Codul muncii, conform căruia odată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau statelor de personal, angajatorul va propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă în cadrul unității respective, or la momentul emiterii ordinului de preavizare, în cadrul Direcției generale învățămînt Strășeni au fost locuri de muncă vacante, însă nu i-au fost propuse.

Intimatul Consiliul raional Strășeni, prin referința depusă a solicitat respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată. De asemenea, a menționat că faptul indicat de recurent precum că nu a fost depus apelul motivat în termen de către Direcția Învățămînt din subordinea Consiliului raional Strășeni, nu corespunde realității, deoarece ultima a depus doar o singură cerere de apel (motivată) la data de 02 ianuarie 2014. La fel, consideră neîntemeiată afirmația recurentului precum să instanța de apel eronat a menționat că acesta nu a contestat ordinul Direcției Învățămînt nr. 36-c din 07 mai 2012 ”Cu privire la concediere”, motiv care a servit drept temei de casare a hotărîrii primei instanțe.

Or, atît în cererea de chemare în judecată inițială, cît și în cererea suplimentară de concretizare, a fost contestat doar ordinul nr. 19-c din 01 martie 2012 ”Cu privire la preavizarea în legătură cu reducerea statelor de personal”, nefiind solicitată anularea ordinului Direcției Învățămînt nr. 36-c din 07 mai 2012 ”Cu privire la concediere”. Consideră neîntemeiată și referirea recurentului precum că directorul Taberei de odihnă pentru copii ”Codru” urma să fie disponibilizat din funcția deținută doar în baza deciziei Consiliului raional Strășeni. Astfel, autoritatea publică locală de nivelul II, avînd calitatea de fondator, prin act administrativ a decis asupra reducerii statelor de personal și anume a funcției de director, punînd în sarcina subdiviziunii sale (Direcția Învățămînt), în gestiunea căreia se află bunul și respectiv care avea calitatea de angajator al recurentului, efectuarea procedurii de reducere conform prevederilor legale.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Valeriu Micleușanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Valeriu Micleușanu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Valeriu Micleușanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 4