2ra-216/16 — Anularea ordinului de concediere

Dosarul nr. 2ra-216/16 Prima instanță: judecătoria Buiucani, mun.Chişinău (jud. A. Negru) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Budăi, A. Panov, I. Muruianau) ÎNCHEIERE 03 februarie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Potîrniche Emilia împotriva deciziei din 15 octombrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în instanţa de judecată intentată de Potîrniche Emilia împotriva Universităţii de Stat din Moldova privind recunoaşterea nulităţii ordinului nr.222 din 05.11.2014 privind concedierea sa din funcţia de şef al Căminului nr.10 al Universităţii de Stat din Moldova, restabilirea în funcţia de şef al Căminului nr.10 al USM, încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin privarea de dreptul de a munci, precum şi a cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă: La data de 05.02.2015 Potîrniche Emilia s-a adresat în instanţă cu cerere de chemare în judecată împotriva Universităţii de Stat din Moldova (în continuare USM), solicitînd recunoaşterea nulităţii şi ilegalităţii ordinul nr. 222 din 05.11.2014 privind concedierea sa din funcţia de şef al Căminului nr.10 al USM, restabilirea în funcţia de şef al Căminului nr.10 al USM, încasarea de la pîrît în beneficiul său a despăgubirii pentru perioada de absenţă forţată de la muncă în mărime de 25 salarii medii lunare,

a prejudiciului moral în sumă de 25 salarii medii lunare şi a taxei de stat. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, prin ordinul USM nr. 222 din 05.11.2014 a fost concediată din funcţia de şef al Căminului nr.10 al USM conform prevederilor art. 86 alin. (1) lit. с) Codul muncii, în legătură cu reducerea statelor de personal. Menţionează că, ordinul respectiv este ilegal şi pasibil de a fi anulat, deoarece în contradicţie cu art. art. 87, 89 Codul muncii a fost concediată fără acordul organului sindical. Mai mult, angajatorul nu i-a propus un alt loc de muncă (funcţie) corespunzător în cadrul USM. Susţine că, conform art. 183 Codul muncii aceasta beneficiază de dreptul preferenţial de a fi lăsată la lucru, deoarece întreţine 4 copii, are o vechime mai mare în muncă la USM, i-au mai rămas cel mult 5 ani pînă la stabilirea pensiei pentru limită 1 de vîrstă şi a avut stimulări pentru succese în muncă.

Afirmă că, în timpul procedurii de concediere pîrîtul a exercitat mobbing tendenţios, provocîndu-i suferinţe psihice, prejudicii aduse onoarei, cinstei, demnităţii şi a privat-o de posibilitatea de a munci şi de a-şi continua activitatea la USM. Prin hotărîrea din 12 mai 2015 a judecătoriei Buiucani mun. Chişinău s-a respins acţiunea înaintată de Potîrniche Emilia împotriva Universităţii de Stat din Moldova privind recunoaşterea nulităţii ordinului nr.222 din 05.11.2014 privind concedierea sa din funcţia de şef al Căminului nr.10 al Universităţii de Stat din Moldova, restabilirea în funcţia de şef al Căminului nr.10 al USM, încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin privarea de dreptul de a munci, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 15 octombrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins, din lipsă de temei, apelul depus de Potîrniche Emilia şi s-a menţinut hotărîrea din 12 mai 2015 a judecătoriei Buiucani mun. Chişinău La data de 11 decembrie 2015 Potîrniche Emilia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea hotărîrilor instanţelor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului s-a invocat că decizia contestată este ilegală şi pasibilă de a fi casată, deoarece a fost adoptată cu încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 15 octombrie 2015, iar Potîrniche Emilia a declarat recurs la data de 11 decembrie 2015. Astfel, instanţa de recurs consideră că recursul declarat de Potîrniche Emilia la 11 decembrie 2015 împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2015, este în termen. Examinînd temeiurile recursului declarat de Potîrniche Emilia, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului. 2 Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Potîrniche Emilia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. Completul constată că argumentele invocate în recurs, în esenţă sunt identice celor din cererea de apel, care au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel și nu urmează a fi supuse examinării în ordine de recurs. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel, însă nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, Completul precizează că, în contextul normelor procedurale din Secţiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanţele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaşte recursul declarat de Potîrniche Emilia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, 3 completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Potîrniche Emilia împotriva deciziei din 15 octombrie 2015 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî Oleg Sternioală 4