2ra-69/17 — evacuarea din spatiul locativ

2ra-69/17 — evacuarea din spatiul locativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: Al. Gafton dosarul nr. 2ra-69/17

instanța de apel: A. Panov, L. Popov, A. Minciună

Î N C H E I E R E

11 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul Universității de Stat din Moldova, avocatul Tatiana Agachi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Universității de Stat din

Moldova împotriva Emiliei Potîrniche cu privire la evacuarea din spațiul locativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, prin

care a fost admis apelul declarat de către Emilia Potîrniche, casată hotărârea

Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 04 martie 2016 și emisă o nouă

hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 12 decembrie 2014, Universitatea de Stat din Moldova a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Emiliei Potîrniche cu privire la

evacuarea din spațiul locativ și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin Hotărârea Guvernului

RM nr. 204 din 18 martie 2013 cu privire la dezvoltarea infrastructurii

Universității de Stat din Moldova s-a hotărât de a transmite din domeniul public

în domeniul privat al statului terenul cu nr. cadastral 0100209243 situat pe

str.Pan Halippa, mun. Chișinău și terenul cu nr. cadastral 0100209241 situat pe

str. Gheorghe Cașu, mun. Chișinău, aflate în gestiunea Universității de Stat din

Moldova, de a accepta propunerea Ministerului Educației de a utiliza o parte, în

mărime de 1,0874 ha, din terenul cu nr. cadastral 0100209243 din str. Pan

Halippa, mun. Chișinău și o parte, în mărime de 0,7103 ha, din terenul cu

numărul cadastral 0100209241 din str. Gheorghe Cașu, mun. Chișinău, aflate în

folosința sa și de a moderniza infrastructura Universității de Stat din Moldova

prin restaurarea blocului de studii nr. 2, cu păstrarea structurii originale, situat la

intersecția străzilor Mitropolit Bănulescu-Bodoni cu Mihail Kogălniceanu și

reconstruirea căminelor nr. nr. 10, 11, 12, 13 din str. Gheorghe Cașu,32,

mun.Chișinău.

1

Afirmă că, în vederea executării Hotărârii Guvernului RM enunțate, a

preavizat în termenul prevăzut de lege toți locatarii căminelor aflate în gestiunea

instituției, care urmează a fi reconstruite.

Menționează că, prin ordinul Universității de Stat din Moldova nr. 222 din

05 noiembrie 2014 cu privire la concedierea salariaților în legătură cu reducerea

statelor de personal art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, emis în temeiul

ordinului nr. 357 din 28 decembrie 2012 cu privire la eficientizarea structurilor

universitare și ordinul nr. 168 din 05 septembrie 2014 cu privire la preavizarea

salariaților în legătura cu reducerea statelor de personal, reieșind din prevederile

art. art. 86 alin. (2), 88 alin. (1) lit. b), 183, 184 și 251 ale Codului muncii, au

fost eliberați din funcțiile deținute în cadrul Universității de Stat din Moldova

trei salariați, printre care și șefa căminului nr. 10 din str. Gh. Cașu, 32,

mun.Chișinău. Emilia Potîrniche.

Susține că, prin ordinul Universității de Stat din Moldova nr. 229 din 12

noiembrie 2014 cu privire la formarea Comisiei pentru transmiterea bunurilor

materiale, în scopul creării condițiilor necesare pentru realizarea proiectului de

reconstrucție a căminului nr. 10 din str. Gh. Cașu, 32, mun. Chișinău a fost

creată Comisia pentru transmiterea bunurilor materiale aflate în incinta

căminului nr. 10, iar Emilia Potîrniche, în calitate de fosta administratoare a

acestui cămin, a fost obligată să transmită bunurile materiale administratorului

căminului nr. 11.

Relevă că, la data de 11 noiembrie 2014, pârâtei i-a fost adusă la cunoștință

dispoziția Universității de Stat din Moldova nr. 220 din 05 noiembrie 2014,

conform căreia Emiliei Potîrniche i-a fost oferit spațiu locativ în căminul nr. 4 al

Universității, care corespunde tuturor necesităților sale, ținând cont de starea

familială (două odăi, încălzire).

Mai relevă că, pârâta refuză să elibereze spațiul locativ ocupat în căminul

nr. 10 amplasat pe str. Gh. Cașu, 32, mun. Chișinău, cu toate că, aceasta

împreună cu membrii familiei sale dețin în proprietate privată bunuri imobile.

Consideră că, prin acțiunile pârâtei se creează impedimente în vederea

executării Hotărârii Guvernului RM nr. 204 din 18 martie 2013, ceea ce

generează instituției prejudicii de ordin financiar și încălcarea nejustificată a

tuturor termenilor de executare a lucrărilor de reconstrucție.

Solicită evacua pârâtei din căminul nr. 10 al Universității de Stat din

Moldova, amplasat pe str. Gh. Cașu, 32, mun. Chișinău și încasarea din contul

pârâtei în beneficiul Universității de Stat din Moldova a cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 martie 2016 a fost

admisă acțiunea, a fost evacuată Emilia Potîrniche din căminul nr. 10 al

Universității de Stat din Moldova, amplasat pe str. Gh. Cașu, 32, mun. Chișinău

și a fost încasată de la Emilia Potîrniche în beneficiul Universității de Stat din

Moldova taxa de stat în sumă de 270 lei.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, în vederea

executării Hotărârii Guvernului RM nr. 204 din 18 martie 2013 cu privire la

2

dezvoltarea infrastructurii Universității de Stat din Moldova, reclamanta a

preavizat, în termenul prevăzut de lege, toți locatarii căminelor aflate în

gestiunea instituției, care urmează a fi reconstruite, inclusiv pârâta.

Totodată, prima instanță a reiterat că, prin ordinul Universității de Stat din

Moldova nr. 222 din 05 noiembrie 2014 cu privire la concedierea salariaților în

legătură cu reducerea statelor de personal, în temeiul art. 86 alin. (2), 88 alin. (1)

lit. d), și art. art. 183,184, 125 al Codului muncii, Emilia Potîrniche a fost

eliberată din funcția de șefă a căminului nr. 10 din str. Gh. Cașu, 32,

mun.Chișinău, iar prin ordinul nr. 229 din 11 noiembrie 2014, a fost obligată să

transmită bunurile materiale aflate în incinta căminului nr. 10 administratorului

căminului nr. 1.

De asemenea, prima instanță a mai reținut că, prin dispoziția nr. 220 din 05

noiembrie 2014 a Universității de Stat din Moldova, pârâtei i-a fost atribuit alt

spațiu locativ în căminul nr. 4 al instituției, care corespunde tuturor necesităților

acesteia, ținând cont de starea sa familială, însă pârâta refuză eliberarea spațiului

locativ ocupat în căminul nr. 10 din str. Gh. Cașu, 32, mun. Chișinău.

În aceste circumstanțe, prima instanță a concluzionat că, Emilia Potîrniche

nu întrunește nici una din condițiile prevăzute în art. 22 alin. (2) din Legea cu

privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 201, pentru a nu fi evacuată, mai mult ca

atât, conform extrasului eliberat de Oficiul cadastral teritorial, aceasta deține cu

drept de proprietate bunul imobil, locuință, situată în mun. Chișinău,

str.Plaiului,7.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016 a fost admis

apelul declarat de către Emilia Potîrniche, casată hotărârea primei instanțe și

emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Instanța de apel și-a argumentat concluzia prin faptul că, în speță sunt

aplicabile prevederile Codului cu privire la locuințe al R.S.S. Moldovenești

nr.2718 din 03 iunie 1983, deoarece dispoziția cu privire la eliberarea spațiului

locativ rezervat administratorului căminului, Emiliei Potîrniche a fost emisă la

05 noiembrie 2014, iar prevederile art. 22 alin. (1) ale Legii cu privire la

locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015 au intrat în vigoare la 29 noiembrie 2015.

Astfel, instanța de apel a reținut că, Emilia Potîrniche, fiind eliberată din

funcție în legătură cu reducerea statelor de personal, a păstrat dreptul la spațiul

locativ în baza art. 110 alin. (8) din Codul cu privire la locuințe al

R.S.S.Moldovenești nr. 2718 din 03 iunie 1983.

De asemenea, instanța de apel a reiterat că, din dispoziția nr. 220 din 05

noiembrie 2014, prin care i-a fost oferit Emiliei Potîrniche spațiu locativ în

căminul nr. 4 al Universității, nu este indicat concret spațiul oferit pentru

instalarea acesteia cu traiul, la fel, nu a fost probat nici emiterea unui ordin de

repartiție asupra unei odăi concrete, ca consecință, nu poate fi considerat că,

instituția și-a îndeplinit obligația legală de acordare a unui alt spațiu locativ.

La data de 16 noiembrie 2016, reprezentantul Universității de Stat din

Moldova, avocatul Tatiana Agachi a declarat recurs împotriva deciziei instanței

3

de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală,

deoarece au fost interpretate și aplicate eronat normele de drept material.

Menționează că, la soluționarea litigiului, instanța de apel nu a aplicat legea

care trebuia a fi aplicată, neglijând reglementările expuse în Codul civil,

Capitolul locațiunea, or, raporturile stabilite între Universitatea de Stat din

Moldova și Emilia Potîrniche sunt de locațiune. Or, intimatei la angajare i s-a

acordat locuința de serviciu, odaie separată nr. l „A” cu 3 camere separate în

căminul Universității de pe str. Gh. Cașu, 32/10, mun. Chișinău cu suprafața de

61,45 m2, pe perioada exercitarea funcției sale.

Susține că, prin ordinul nr. 222 din 05 noiembrie 2014 al Universității de

Stat din Moldova intimata a fost concediată din funcția de administrator al

căminului instituției situat pe str. Gh. Cașu, 32/10, mun. Chișinău și prin urmare,

raporturile de locațiunile au încetat, astfel, intimata, conform prevederilor

art.903 și 908 din Codul civil, este obligată să restituie bunul, obligații

imperative care nu au fost executate de către Emilia Potîrniche.

Afirmă că, trimiterile instanței de apel la prevederile Codului cu privire la

locuințe și ale Regulamentului cu privire la acordarea și folosirea locuințelor de

serviciu a R.S.S. Moldovenești, aprobat prin Hotărârea Sovietului Miniștrilor al

R.S.S. Moldovenești nr. l92 din 05 iunie 1984, prin care pretinde șederea

acesteia în locuința Universității de Stat din Moldova, fără titlu legal, sunt

irelevante, în contextul abrogării actelor normative respective odată cu intrarea

în vigoare a Legii cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015.

Consideră că, conform prevederilor art. 6 alin. (2) și (3) din Codul civil, în

speță, este aplicabilă Legea cu privire la locuințe, or, evacuarea locatarului din

imobil este pretinsă la momentul când legea sus menționată este în vigoare.

Mai invocă că, evacuarea din imobil este o situație juridică în curs de

realizare, astfel, urmează a fi aplicată legea nouă, iar efectele Codului cu privire

la locuințe, încetează. Or, efectele produse în timp ale unei situații juridice vor fi

cele stabilite de legea în vigoare la data când se realizează fiecare efect în parte,

dar efectele produse de aceeași situație juridică din momentul intrării în vigoare

a legii noi vor fi reglementate de aceasta în baza principiului aplicării imediate a

legii noi.

Astfel, conchide că, în cazul în care neexecutarea obligației de eliberare a

spațiului locativ are loc după intrarea în vigoare a Legii cu privire la locuințe,

drepturile și obligațiile, care rezultă din această situație, sunt guvernate de legea

nouă.

Prin referința depusă la data de 28 decembrie 2016 Emilia Potîrniche a

solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or,

din materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-

a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul

5

Universității de Stat din Moldova, avocatul Tatiana Agachi nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16

aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către reprezentantul Universității

de Stat din Moldova, avocatul Tatiana Agachi asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul reprezentantului Universității de Stat din

Moldova, avocatul Tatiana Agachi ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440

alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către reprezentantul Universității de Stat din Moldova,

avocatul Tatiana Agachi se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

6