2rac-26/16 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.2rac-26/16 Instanţa de fond: Judecătoria sec. Centru – E. Palanciuc Instanţa de apel: CA Chişinău – A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna DECIZIE 27 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova, Judecători Sveatoslav Moldovan, Elena Covalenco, Iurie Bejenaru, Maria Ghervas Examinînd recursurile declarate de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, Serviciul Naţional Locuinţă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Primarul General al mun.

Chişinău şi Consiliul mun. Chişinău împotriva Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construţiilor, Serviciului Naţional Locuinţă privind obligarea executării pct. 2.8 al deciziei Consiliului mun. Chişinău nr. 43/1 din 16 martie 2006, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015, prin care s- a admis apelul declarat de către Primarul General al mun. Chişinău, Consiliul mun. Chişnău și s-a casat hotărîrea Judecătoriei sec. Centru, mun. Chișinău din 01 decembrie 2014, CONSTATĂ: La 26 noiembrie 2009 Primarul General al mun. Chişinău şi Consiliul mun. Chişinău s-au adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva Serviciului Naţional Locuinţă privind obligarea executării pct.2.8 al deciziei Consiliului mun.

Chişinău nr.43/1 din 16 martie 2003 „Cu privire la atribuirea în folosinţă a unor loturi de pămînt Serviciului Naţional Locuinţă”, prin transmiterea gratuită a 10 % din apartamentele construite. (f.d.2-3, vol.I) Prin cererea de concretizare din 22 decembrie 2010 reclamanţii au solicitat obligarea pîrîtului de a executa pct.2.8 al Deciziei Consiliului mun. Chişinău nr.43/1 din 16 martie 2003 „Cu privire la atribuirea în folosinţă a unor loturi de pămînt Serviciului Naţional Locuinţă”, prin transmiterea gratuită a 10 % din apartamentele 1 construite sau contravaloarea acestora în sumă totală de 4 296 032,7 lei. (f.d.20, vol. I) În motivarea acţiunii reclamanţii au invocat că prin decizia Consiliului mun.

Chişinău nr.43/1 din 16 martie 2003 „Cu privire la atribuirea în folosinţă a unor loturi de pămînt Serviciului Naţional Locuinţă” au fost atribuite în folosinţă mai multe loturi de teren în scopul proiectării şi construirii unor blocuri locative, printre care şi lotul de pămînt cu suprafaţa de 0,457 ha, situat în mun. Chişinău, str. Doina. Serviciul Naţional Locuinţă în temeiul pct. 2.8 al deciziei nr. 43/1 din 16 martie 2006 după definitivarea construcţiilor s-a obligat să se adreseze organelor de resort ale Consiliului mun. Chişinău pentru transmiterea gratuită a 10 % din apartamente, în scopul repartizării lor păturilor social-vulnerabile, obligaţie care nu a fost executată. Prin încheierea Judecătoriei economice de circumscripţie din 15 martie 2012 cauza civilă a fost transmisă după competenţă la Judecătoria sec. Ciocana, mun.

Chişinău. (f.d.121, vol.I) Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 19 iunie 2012 a constatat competenţa Judecătoriei Centru, mun. Chişinău pentru a soluţiona litigiul dedus judecăţii. (f.d.132-133, vol.I) La 16 septembrie 2014 Primarul General mun. Chişinău şi Consiliul mun. Chişinău au depus o cerere de concretizare împotriva Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Serviciului Naţional Locuinţă, solicitînd încasarea din contul Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului a sumei de 4 296 032,7 lei, ceea ce constituie contravaloarea a 10 % din apartamentele construite de către Serviciul Naţional Locuinţă. (f.d.154-156, vol.I) Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 01 decembrie 2014 acţiunea Primarului General al mun. Chişinău şi Consiliului mun. Chişinău a fost respinsă ca neîntemeiată. (f.d.43, vol.II) Nefiind de acord cu soluţia primei instanţe, la 05 ianuarie 2015 Primarul General al mun. Chişinău şi Consiliul mun. Chişinău au contestat-o cu apel, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea reclamanţilor să fie admisă integral. (f.d.45, 79-81, vol.II) Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2015 s-a admis recursul declarat de către Primarul General al mun. Chişinău şi Consiliul mun. Chişinău. S-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 01 decembrie 2014 şi s-a emis o nouă hotărîre, prin care acţiunea reclamantului a fost admisă integral cu încasarea de la Serviciul Naţional Locuinţă în beneficiul Consiliului mun.

Chişinău suma de 4 296 032,70 lei. (f.d.120-123, vol.II) Nefiind de acord cu soluţia instanţei de apel, la 25 noiembrie 2015 Ministerul Dezvoltăţii Regionale şi Construcţiilor a declarat recurs, invocînd următoarele argumente de ilegalitate: concluziile instanţei de apel indicate în motivarea deciziei sînt contradictorii şi confuze, nu a făcut referire la normele de drept care au stat la baza casării deciziei primei instanţe, nu au fost combătute argumentele prin probe concrete. (f.d.130-132, vol.II). 2 Cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău la 28 decembrie 2015 a înaintat şi Serviciul Naţional Locuinţă, solicitînd casarea acesteia cu menţinerea hotărîrii primei instanţe şi/sau scoaterea cererii de pe rol ca fiind depusă de o persoană neîmputernicită.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 07 octombrie 2015 şi a fost recepţionată de recurenţi la 28 şi respectiv 29 octombrie 2015. Cererile de recurs depuse la 25 noiembrie 2015 şi respectiv 28 decembrie 2015 confirmă exercitarea dreptului de atac în termen. Conform art.445 alin. (1) lit. c) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că instanţa de apel la examinarea cauzei în ordine de apel a încălcat normele de drept procedural, care au dus la soluţionarea eronată a cauzei. În temeiul Hotărîrii Guvernului nr. 639 din 27 mai 2003 în scopul soluţionării problemei construcţiei locuinţelor, modernizării, reabilitării şi extinderii spaţiului locativ, atragerii şi administrării mijloacelor financiare în domeniul construcţiei de locuinţe a fost instituit Serviciul Naţional Locuinţă în subordinea Agenţiei pentru Dezvoltare Regională ca instituţie publică cu statut de persoană juridică . La 16 martie 2006 prin Decizia Consiliului mun.

Chişinău nr. 43/1 „Cu privire la atribuirea în folosinţă a unor loturi de pămînt Serviciului Naţional Locuinţă” s-a decis să se atribuie în folosinţă Serviciului Naţional Locuinţă terenuri, inclusiv lotul de pămînt cu suprafaţa de 0,457 ha, situat în mun. Chişinău, str. Doina în scopul proiectării şi construirii unor blocuri locative pentru profesori, medici şi alte categorii de bugetari. Serviciul Naţional Locuinţă în baza pct.2.8 al deciziei nr.43/1 din 16 martie 2006 s-a obligat după definitivarea construcţiilor să rezerve 10 % din apartamentele construite pentru a fi transmise în proprietate gratuită a Consiliului mun. Chişinău pentru a fi repartizate persoanelor social-vulnerabile. Prin Hotărîrea Guvernului nr. 6 din 16 ianuarie 2008 cu privire la dizolvarea Serviciului Naţional Locuinţă s-a hotărît dizolvarea Serviciului Naţional locuinţă cu iniţierea procedurii de lichidare.

Totodată, reieşind din specificul activitării curente ale persoanei juridice şi necesitatea onorării tuturor obligaţiilor asumate (finalizarea lucrărilor de construcţie la blocurile contractate şi darea lor în exploatare, îndeplinirea angajamentelor financiare asumate faţă de antreprenori şi investitori antrenaţi în construcţie) pînă la finalizarea procedurii de lichidare Serviciul continuă să existe şi după dizolvare. Fiindcă Serviciul Naţional Locuinţă nu a executat pct.2.8 al deciziei nr. 43/1 din 16 martie 2006 „Cu privire la atribuirea în folosinţă a unor loturi de pămînt”, Primarul şi Consiliul mun. Chişinău s-au adresat în instanţa de judecată cu cerere, 3 solicitînd obligarea Serviciul Naţional Locuinţă să execute pct.2.8 al deciziei nr.43/1 din 16 martie 2006 prin transmiterea gratuită a 10 % din apartamentele construite.

În cadrul judecării cauzei la 16 septembrie 2014 reclamanţii şi-au concretizat pretenţiile, solicitînd obligarea executării pct.2.8 al deciziei nr.43/1 din 16 martie 2006 şi anume încasarea din contul Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului a sumei de 4 296 032,7 lei, ce constituie contravaloarea a 10 % din apartamentele construite. Fiind investită cu dreptul de a soluționa litigiul, Judecătoria sec. Centru, mun. Chișinău la 01 decembrie 2014 a hotărît de respinge acţiunea reclamanţilor ca fiind neîntemeiată, statuînd că pretenţiile Consiliului mun. Chişinău şi ale Primarului General mun. Chişinău greşit sînt înaintate faţă de Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, care în opinia acestora este succesor de drepturi ale Serviciului Naţional Locuinţă în proces de lichidate şi responsabil pentru achitarea costului a 10 % din apartamentele construite.

Instanţa de judecată a constatat că Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor nu este succesorul de drepturi al Serviciului Naţional Locuinţă în proces de lichidare, care a beneficiat de terenurile destinate construcţiilor, a căror valoare se solicită şi nu poartă răspundere pentru obligaţiile asumate de către ultimul. Soluția a fost casată de către instanța de apel, pronunţîndu-se o nouă hotărîre, prin care s-a încasat de la Serviciul Naţional Locuinţă în beneficiul Consiliului mun. Chişinău suma de 4 296 032, 70 lei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată următoarele temeiuri de a trimite cauza la rejudecare. În conformitate cu art. 362, alin.1) CPC termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

În speţă, instanţa de recurs remarcă că dipozitivul hotărîrii primei instanţei a fost pronunţat şi înmînat părţilor sub semnătură la 01 decembrie 2014. (f.d.43-44, vol.I) Termenul de declarare a apelului prin prisma art.111, alin.3) CPC a început a curge în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei adoptării actului de procedură, adică 02 decembrie 2014 şi a expirat în a 30 zi, adică la 31 decembrie 2014, zi lucrătoare. Potrivit art. 112, alin.3) CPC actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. Consiliul mun. Chişinău şi Primarul General al mun. Chişinău au depus cerere de apel la 05 ianuarie 2015. Prin urmare, instanţa de apel iniţial urmează să verifice dacă apelanţii la depunerea cererii de apel au respectat termenul de atac prevăzut de art. 362, alin. 1) CPC.

În cazul în care intanţa de apel va decide primirea în procedură a cererii de apel, prin prisma art. 240 alin. (3) CPC urmează să determine exact natura juridică a obiectului dedus judecăţii, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi 4 certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, inclusiv în limitele temeiurilor şi pretenţiilor, care au generat apariția unui astfel de litigiu. Astfel, Colegiul lărgit conchide că iniţial Consiliul mun. Chişinău şi Primarul General mun. Chişinău au înaintat pretenţii faţă de Serviciul Naţional Locuinţă privind executarea pct.2.8 al Deciziei Consiliului mun. Chişinău nr.43/1 din 16 martie 2003 „Cu privire la atribuirea în folosinţă a unor loturi de pămînt Serviciului Naţional Locuinţă”, prin transmiterea gratuită a 10 % din apartamentele construite sau contravaloarea acestora în sumă totală de 4 296 032,7 lei (f.d.20, vol.I).

Ulterior prin cererea din 16 septembrie 2014 reclamanţii şi-au concretizat pretenţiile, solicitînd încasarea sumei de 4 296 032,7 lei, ceea ce constituie contravaloarea a 10 % din apartamentele construite de către Serviciul Naţional Locuinţă din contul Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, motiv pentru care prima instanţă a respins acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unui pîrît necorespunzător. Instanţa de apel în cadrul judecării cauzei, contrar prevederilor art. 27 alin.1) CPC, care prevede posibilitatea părţilor de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecăţii, a dispus încasarea sumei de 4 296 032,7 lei de la Serviciul Naţional Locuinţă, constatînd că acesta este persoană juridică cu autonomie financiară şi răspunde pentru obligaţiile asumate, însă nu a luat în calcul că faţă de acest subiect al raportului juridic litigios reclamanţii nu au înaintat careva pretenţii.

Or, în conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă; instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. În concluzie şi în sensul art. 6 alin. (1) al CEDO, instanţa de recurs ţine să menţioneze că instanţele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării.

De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii. În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că potrivit art. 240, alin.3) CPC instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Sub aspectul celor relatate se constată că, soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns reieşind din pretenţiile reclamanţilor, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate.

5 Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet şi obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependență de situaţia stabilită, să adopte o hotărîre legală şi întemeiată. În conformitate cu art.445, alin.(1), lit.c), 445, alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curțiii Supreme de Justiție DISPUNE: Se admit recursurile declarate de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, Serviciul Naţional Locuinţă.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 octombrie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Primarul General al mun. Chişinău şi Consiliul mun. Chişinău împotriva Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construţiilor, Serviciului Naţional Locuinţă privind obligarea executării pct.2.8 al deciziei Consiliului mun. Chişinău nr. 43/1 din 16 martie 2006, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova Judecători Sveatoslav Moldovan Elena Covalenco Iurie Bejenaru Maria Ghervas 6