2rc-627/16 — obligarea executării deciziei

prima instanță: E. Palanciuc 2rc-627/16 instanța de apel: N. Vascan, E. Fistican, V. Negru DECIZIE 06 iulie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druță Nicolae Craiu examinând recursul declarat de Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Primarului General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău împotriva Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor și Serviciului Național Locuință cu privire la obligarea executării deciziei împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 prin care a fost restituită ca depus în afara termenului legal apelul declarat de Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău, iar apelanții nu au solicitat repunerea în termen constată: La 26 noiembrie 2009, Primarul General al mun.

Chișinău și Consiliul municipal Chișinău au depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Național Locuință cu privire la obligarea executării deciziei. În motivarea acțiunii a invocat că la 24 februarie 2006, Agenția pentru dezvoltarea teritoriului al Republicii Moldova s-a adresat cu un demers cu privire la atribuirea în folosință a unor loturi de pământ. Indică că prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 43/1 din 16 martie 2006 cu privire la atribuirea în folosință a unor loturi de pământ Serviciului Național Locuință, au fost atribuite în folosință Serviciului Național Locuință mai multe loturi de teren în scopul proiectării și construirii unor blocuri locative, printre care și lotul de pământ cu suprafața de 0, 457 ha, din str. Doina.

Susține că potrivit prevederilor pct. 2.8 din decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 43/1 din 16 martie 2006 cu privire la atribuirea în folosință a unor loturi de pământ Serviciului Național Locuință, a fost stabilită condiția că după 1 definitivarea construcțiilor, beneficiarul loturilor Serviciului Național Locuință, era obligat să se adreseze organelor de resort ale Consiliului municipal Chișinău pentru transmiterea gratuită a 10 % din apartamente, în scopul repartizării lor păturilor social-vulnerabile. Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 622, 666-668 Cod civil, art. 166, 167, 29, 264, 265 CPC. Solicită admiterea acțiunii, obligarea executării pct. 2.8 din decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 43/1 din 16 martie 2006 cu privire la atribuirea în folosință a unor loturi de pământ Serviciului Național Locuință, și anume transmiterea gratuită a 10 % din apartamentele construite.

La 22 decembrie 2010, Primarul General al mun. Chișinău și Consiliul municipal Chișinău au depus cerere de concretizare a cerințelor, prin care au solicitat admiterea acțiunii, obligarea executării pct. 2.8 a deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 43/1 din 16 martie 2006 cu privire la atribuirea în folosință a unor loturi de pământ Serviciului Național Locuință, și anume transmiterea gratuită a 10 % ceea ce constituie 1,2 ap cu 3 odăi, 4,8 cu 2 odăi și 1,2 cu 1 odaie din apartamentele construite sau contravaloarea în sumă de 4 296 032, 7 lei. Prin încheierea Judecătoriei Comerciale de Circumscripție din 15 martie 2012 a fost transmis dosarul civil nr. 2e-906/2012 la cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul municipal Chișinău și Primarul General al mun.

Chișinău împotriva Serviciului Național Locuințe în proces de lichidare cu privire la executarea pct. 2.8 din decizia nr. 43/1 din 16 martie 2006 pentru judecare după competență, la Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2012 a fost constatată competența Judecătoriei Centru, mun. Chișinău la judecarea în fond a pricinii civile la cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul municipal Chișinău și Primarul General al mun. Chișinău împotriva Serviciului Național Locuințe în proces de lichidare cu privire la executarea pct. 2.8 din decizia nr. 43/1 din 16 martie 2006. La 25 aprilie 2013, Consiliul municipal Chișinău și Primarul General al mun.

Chișinău au mai depus o cerere de concretizare a cerințelor prin care au solicitat admiterea acțiunii, obligarea executării pct. 2.8 din decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 43/1 din 16 martie 2006 cu privire la atribuirea în folosință a unor loturi de pământ Serviciului Național Locuință, și anume încasarea din contul Ministerului Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului a sumei de 4296032, 7 lei, ceea ce constituie contravaloarea a 10 % din apartamentele construite. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 decembrie 2014 acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015 a fost admis apelul declarat de Primarul General al mun.

Chișinău și Consiliul municipal Chișinău, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii. 2 Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 ianuarie 2016 au fost admise recursurile declarate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor și Serviciul Național Locuință, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015 și remisă pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 a fost restituită cererea de apel depusă de Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău ca depusă în afara termenului legal, iar apelanții nu au solicitat repunerea în termen.

La 23 mai 2016, Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău au declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate cu remiterea pricinii spre rejudecare. Totodată au solicitat repunerea în termen de contestare. În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material și procedural. Susțin că la 31 decembrie 2014 prin intermediul Oficiului poștal au expediat în adresa Judecătoriei Centru, mun. Chișinău cererea de apel nemotivată, iar la 25 martie 2015 dosarul a fost ridicat de la examinare și remis primei instanțe pentru întocmirea hotărârii motivate. În conformitate cu art. 425 CPC termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii contestate a fost expediată în adresa părților, inclusiv recurenților, la 22 aprilie 2016, ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 173, vol. II), însă date care ar confirma data recepționării ei, la materialele pricinii lipsesc. Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au declarat recursul la 23 mai 2016, în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea încheierii instanței de apel și restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare din considerentele ce urmează. În speță se constată că la 05 ianuarie 2015 Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău au declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 decembrie 2014, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii (f. d. 45 vol. I). Este cert și faptul că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 a fost restituită cererea de apel depusă de Primarul General al 3 municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău ca depusă în afara termenului legal, iar apelanții nu au solicitat repunerea în termen.

Instanța de apel consideră că încheierea recurată în speță a fost adoptată cu încălcarea normelor procedurale aplicabile în speță, prin urmare nu poate fi menținută. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Iar art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, indică că instanța de apel restituie, printr-o încheiere cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. În interpretarea corectă a acestor prevederi legale, este de înțeles că restituirea apelului poate fi dispusă doar la faza de primire a cererii de apel, adică până la expirarea termenului de pregătire a pricinii către dezbateri în ședință de judecată și dispunerea apelului pentru examinare, conform dispozițiilor art. 370, 371 CPC.

La caz, însă, se constată că încă la 07 iulie 2015, prin încheierea judecătorului Curții de Apel Chișinău, în conformitate cu art. 370 CPC, pricina în cauză a fost primită și numită spre examinare în instanța de apel, ca urmare a declarării apelului de către Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliului municipal Chișinău (f. d. 81 vol. II). Tot materialul probator atestă că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015, în urma examinării în ordine de apel a cauzei civile la cererea de chemare în judecată a Primarului General al mun. Chișinău și Consiliului municipal Chișinău împotriva Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor și Serviciului Național Locuință cu privire la obligarea executării deciziei, a fost admis apelul declarat de Primarul General al mun.

Chișinău și Consiliul municipal Chișinău, casată hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre de admitere a acțiunii (f. d. 119-123 vol. II). Este cert și faptul că la 25 noiembrie 2015, Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015 (f. d. 130-132 vol. II), iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 ianuarie 2016, a fost admis recursul, a fost casată decizia Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2015, cauza fiind remisă spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători. Instanța de recurs constată că deși, prin decizia Curții Supreme de Justiție, cauza a fost remisă la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău nu de la faza primirii cererii de apel, instanța de apel, într-un mod neînțeles, prin încheierea sa din 06 aprilie 2016, dispune restituirea apelului, în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, ca fiind depus în afara termenului legal.

4 În raport de cele mai sus reținute, este evident că încheierea recurată în speță a fost adoptată cu încălcarea normelor procedurale, fapt ce incontestabil indică la netemeinicia acesteia. Ca consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul, a casa încheierea instanței de apel din 06 aprilie 2016, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, decide: Se admite recursul declarat de Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău.

Se casează integral încheierea Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Primarului General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău împotriva Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor și Serviciului Național Locuință cu privire la obligarea executării deciziei, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druță Nicolae Craiu 5