2rac-225/17 — obligarea executarii deciziei

Dosarul nr. 2rac-225/17 Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (jud. E. Palanciuc) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Vascan, A. Bostan, V. Negru) Î N C H E I E R E 14 iunie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Nicolae Craiu Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Primăriei municipiului Chișinău-Valentina Urecheanu și reprezentantul Consiliului municipal Chișinău-Maria Crețu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău împotriva Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor al RM și Serviciului Național Locuință cu privire la obligarea executării deciziei Consiliului municipal Chișinău și încasarea sumei, împotriva deciziei din 07 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă : La data de 26 noiembrie 2009, Primarul General al mun.

Chișinău și Consiliul mun. Chișinău s-au adresat în instanța de judecată cu cerere împotriva Serviciului Național Locuință privind obligarea executării pct. 2.8 al deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 43/1 din 16 martie 2003 „Cu privire la atribuirea în folosință a unor loturi de pământ Serviciului Național Locuință”, prin transmiterea gratuită a 10 % din apartamentele construite. Prin cererea de concretizare din 22 decembrie 2010, reclamanții au solicitat obligarea pîrîtului de a executa pct. 2.8 al Deciziei Consiliului mun. Chișinău nr. 43/1 din 16 martie 2003 „Cu privire la atribuirea în folosință a unor loturi de pămînt Serviciului Național Locuință”, prin transmiterea gratuită a 10 % din apartamentele construite, ceea ce constituie 1,2 apartamente cu 3 odăi, 4,8 apartamente cu 2 odăi și 1,2 apartamente cu 1 odaie, sau contravaloarea acestora în sumă totală de 4296032, 70 lei.

În motivarea acțiunii reclamanții au invocat că, prin decizia Consiliului mun. Chișinău nr. 43/1 din 16 martie 2003 „Cu privire la atribuirea în folosință a unor loturi de pământ Serviciului Național Locuință” au fost atribuite în folosință mai multe loturi de teren în scopul proiectării și construirii unor blocuri locative, printre care și lotul de pământ cu suprafața de 0,457 ha, situat în mun. Chișinău, str. Doina. 1 În temeiul pct. 2.8 al deciziei nr. 43/1 din 16 martie 2006, după definitivarea construcțiilor, Serviciul Național Locuință, s-a obligat să se adreseze organelor de resort ale Consiliului mun. Chișinău pentru transmiterea gratuită a 10 % din apartamente cu scopul de a le repartiza păturilor social-vulnerabile, obligație care nu a fost executată.

Prin încheierea din 15 martie 2012 a Judecătoriei Economice de Circumscripție, cauza civilă a fost transmisă după competență pentru examinare Judecătoriei sec. Ciocana, mun. Chișinău. Prin încheierea din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Chișinău, s-a constatat că examinarea prezentei pricini ține de competența Judecătoriei Centru, mun. Chișinău. La 16 septembrie 2014 Primarul General al mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău au depus o cerere de concretizare împotriva Ministerului Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, Serviciului Național Locuință, solicitînd încasarea din contul Ministerului Construcțiilor și Dezvoltării Regionale a sumei de 4296032,70 lei, ceea ce constituie contravaloarea a 10 % din apartamentele construite de către Serviciul Național Locuință.

Prin hotărîrea din 01 decembrie 2014 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău, cererea de chemare în judecată înaintată de Primarul General al mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 07 octombrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul depus de Primarul General al mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău, casată hotărîrea din 01 decembrie 2014 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău și pronunțată o hotărîre nouă prin care acțiunea Primarului General al mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău, a fost admisă și s-a încasat de la Serviciul Național Locuință în beneficiul Consiliului mun. Chișinău suma de 4296032,70 lei.

Prin decizia din 27 ianuarie 2016 a Curții Supreme de Justiție, au fost admise recursurile declarate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor și Serviciului Național Locuință, a fost casată decizia din 07 octombrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată. Prin decizia din 07 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul depus de reprezentantul Primăriei mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău și menținută hotărîrea din 01 decembrie 2014 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău. La data de 13 aprilie 2017, reprezentantul Primăriei municipiului Chișinău- Valentina Urecheanu și reprezentantul Consiliului municipal Chișinău-Maria Crețu, au declarat recurs împotriva deciziei din 07 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea hotărârii instanței de fond și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanțele inferioare au încălcat esențial și au aplicat eronat normele dreptului material și procedural, au interpretat în mod eronat legea, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată. Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale. Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 07 decembrie 2016. Conform materialelor cauzei decizia instanței de apel a fost expediată participanților la proces la data de 23 februarie 2017. Recursul declarat la data de 13 aprilie 2017 se consideră a fi declarat în termen.

2 Examinând temeiurile recursului declarat de reprezentantul Primăriei mun. Chișinău-Valentina Urecheanu și reprezentantul Consiliului mun. Chișinău-Maria Crețu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de reprezentantul Primăriei mun. Chișinău-Valentina Urecheanu și reprezentantul Consiliului mun. Chișinău-Maria Crețu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă. În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din 3 recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a recunoaște recursul declarat de reprezentantul Primăriei mun.

Chișinău-Valentina Urecheanu și reprezentantul Consiliului mun. Chișinău-Maria Crețu, ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Se consideră inadmisibil recursul declarat de reprezentantul Primăriei municipiului Chișinău-Valentina Urecheanu și reprezentantul Consiliului municipal Chișinău-Maria Crețu, împotriva deciziei din 07 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Nicolae Craiu Oleg Sternioală 4