2r-64/16 — Încasarea datoriei

prima instanţă: A. Braga dosarul nr.2r-64/16 DECIZIE 27 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către Antonina Ovcinnicova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 161 împotriva Antoninei Ovcinnicova, intervenientul accesoriu Societatea pe acţiuni „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2015, prin care cererea de apel depusă de către Antonina Ovcinnicova a fost restituită, c o n s t a t ă: La 15 octombrie 2014, Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 161 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Antoninei Ovcinnicova, intervenientul accesoriu Societatea pe acţiuni „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în baza contului personal deschis la Cooperativa de Construcţie a Locuinţelor nr. 161 pe numele pîrîtei, intervenientul accesoriu SA „Termocom” a livrat energie termică, dar pîrîta nu a achitat serviciile prestate. Indică că datoria formată în perioada 2010 – octombrie 2014, constituie suma de 4470,94 lei pentru energia termică, iar datoria formată pentru prestarea altor servicii comunale pentru perioada mai 2010 - octombrie 2014, constituie suma de 7642,27 lei. Cere, CCL nr. 161 încasarea de la Antonina Ovcinnicova a sumei de 12113,21 lei cu titlu de datorie şi suma de 364 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 29 ianuarie 2015, acţiunea a fost admisă şi a fost încasat de la Antonina Ovcinnicova în beneficiul Cooperativei de Construcţie a Locuinţelor nr. 161 suma de 12113,21 lei datoria pentru serviciile locativ comunale prestate pentru perioada pînă în luna octombrie 2014 şi suma de 590 lei cu titlu de cheltuieli de judecare a cauzei, iar în total suma de 12703,21 lei. La 27 februarie 2015, Antonina Ovcinnicova a depus apel nemotivat împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea acestuia casarea integrală a hotărîrii primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. Totodată apelanta a solicitat şi scutirea de la plata taxei de stat invocînd că are vîrsta înaintată şi este pensionară.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015 a fost respinsă cererea de scutire de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel depuse Antonina Ovcinnicova şi i s-a comunicat apelantei despre necesitatea prezentării 2 dovezii de plată a taxei de stat şi depunerea apelului motivat pînă la 10 iunie 2015, ora 11.00, iar în caz dacă nu va lichida neajunsurile indicate cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2015 cererea de apel depusă de Antonina Ovcinnicova a fost restituită. La 21 septembrie 2015, Antonina Ovcinnicova a declara recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2015, cerînd repunerea în termen a cererii de recurs, admiterea acestuia, casarea încheierii contestate cu restituirea pricinii spre rejudecare.

Recurenta Antonina Ovcinnicova în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea instanţei de apel, o consideră nemotivată şi ilegală. Menţionează că nu a cunoscut despre încheierea instanţei de apel din 13 mai 2015, iar la actele pricinii lipsesc careva date că i s-a adus la cunoştinţă această încheiere.

Din acest motiv a şi fost amînată examinarea cererii pentru 09 iulie 2015 şi respectiv 30 iulie 2015. Mai menţionează că la 29 iulie 2015 a încheiat contract de asistenţă juridică cu avocatul Pavel Ilchiu împuternicindu-l să-i reprezinte interesele în baza mandatului din 29 iulie 2015, care la 30 iulie 2015 a făcut cunoştinţă cu materialele pricinii inclusiv cu încheierea instanţei de apel din 13 mai 2015. De asemenea invocă recurenta că, la 30 iulie 2015 de către avocatul Pavel Ilchiu a fost depusă o cerere de amînare a şedinţei de judecată din 30 iulie 2015, pe motiv că în aceiaşi zi, la aceiaşi ora participă la o altă şedinţă de judecată în Judecătoria Străşeni. Menţionează că toate citaţiile şi înştiinţările au fost expediate pe adresa ei, cu toate că ea locuieşte la fiica ei şi nu a recepţionat nici încheierea instanţei de apel din 30 iulie 2015 motiv din care solicită repunerea în termen a recursului.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge cererea de repunere a recursului în termen şi a respinge recursul ca fiind depus în afara termenului legal din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Pe parcursul examinării pricinii s-a stabilit că, la 27 iulie 2015 Antonina Ovcinnicova a depus cerere de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 ianuarie 2015 solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii, fără a indica motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi fără a achita taxa de stat, solicitînd totodată scutirea de la plata acesteia. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 mai 2015 a fost respinsă cererea privind scutirea de la plata taxei de stat, nu s-a dat curs cererii de apel 3 declarată de Antonina Ovcinnicova, acordîndu-i un termen pentru prezentarea apelului motivat şi dovezii de plată a taxei de stat pînă la 10 iunie 2015, orele 11.00.

Dat fiind faptul că, în şedinţa de judecată a instanţei de apel din 10 iunie 2015 părţile nu s-au prezentat, şi nici nu a fost recepţionat de instanţă avizul de recepţie ce ar confirma primirea de către apelantă a încheierii, şedinţa de judecată a fost amînată pentru 09 iulie 2015, iar apoi pentru 07 iulie 2015, părţile fiind înştiinţate legal despre acest fapt. Tot din actele pricinii rezultă că la 30 iulie 2015 Antonina Ovcinnicova a depus cerere în instanţa de apel solicitînd amînarea şedinţei de judecată din 30 iulie 3015, ora 12.00 pe motiv că avocatul este ocupat într-o altă şedinţă de judecată.

Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 30 iulie 2015 a restituit cererea de apel depusă de Antonina Ovcinnicova, deoarece apelanta nu s-a conformat şi nu a înlăturat indicaţiile instanţei de apel din 13 mai 2015. La 21 septembrie 2015, Antonina Ovcinnicova a depus cerere de recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 30 iulie 2015 solicitînd şi repunerea în termen a recursului. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Astfel din actele pricinii rezultă cu certitudine faptul că recurenta Antonina Ovcinnicova a cunoscut despre încheierea instanţei de apel din 13 mai 2015 şi despre şedinţa de judecată din 30 iulie 2015, fapt confirmat prin cererea acesteia de amînare a şedinţei de judecată (f.d.

77). Însă, cu toate acestea a depus recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 30 iulie 2015 la 21 septembrie 2015, adică cu omiterea termenului de declarare a acestuia. Articolul 116 alin. (1) Codul de procedură civilă expres prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă, iar alin. (3) din acelaşi articol stabileşte că la cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Din circumstanţele stabilite, Colegiul constată că termenul de declararea a recursului este omis, fapt recunoscut şi de recurentă prin solicitarea acesteia de repunere în termen.

Însă, recurenta solicitînd repunerea în termenul de declarare a recursului nu a anexat probe ce dovedesc omiterea termenului din motive întemeiate, şi prin urmare cererea de repunere în termenul de declarare a recursului este neîntemeiată. Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007, Pîrnău ş.a. vs Republica Moldova din 31 ianuarie 2012 şi SA „Universul” vs Republica Moldova din 10 iulie 2012 ). În hotărîrea din 03 aprilie 2008 în cauza Ponomaryov contra Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că instanţele urmează să decidă asupra repunerii în termenul de introducere a căii de atac, însă ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

4 Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai statuat că chiar şi atunci, totuşi, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În conformitate cu art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă, participanţii la proces sunt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă.

De altfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a menționa şi faptul că recurenta, cunoscînd despre iniţierea acţiunii în instanţa de judecată şi despre depunerea cererii de apel nemotivată la 27 februarie 2015, precum şi prin depunerea cererea de amînare a şedinţei de judecată din 30 iulie 2015, nu a luat măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudența CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). În această ordine de idei, este cert că depunînd cererea de recurs împotriva încheierii 30 iulie 2015 cu omiterea termenul legal, recurenta a demonstrat o neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în legislația națională.

Circumstanţele descrise supra denotă netemeinicia cerinţei de repunere a recursului în termen. Astfel, motivul invocat de recurentă precum că a locuit pe o altă adresă decît cea indicată la actele pricinii şi nu a recepţionat încheierile emise de instanţa de apel şi că reprezentantul ei a făcut cunoştinţă cu materialele cauzei la 02 septembrie 2015, nu poate fi reţinut, or art. 425 CPC expres prevede că termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile calendaristice din data pronunţării. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că cererea de repunere a recursului în termen este neîntemeiată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea Antoninei Ovcinnicova de repunere a recursului în termen şi de a respinge recursul ca fiind depus în afara termenului legal.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge cererea Antoninei Ovcinnicova de repunere a recursului în termen. Se respinge recursul declarat de către Antonina Ovcinnicova ca depus în afara termenului legal. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru