2r-1025/16 — încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- cazurile în care nu se dă curs cererii de apel, cuprinsul cererii de apel
2r-1025/16 — încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
prima instanță: C. Vîrlan dosarul nr. 2r-1025/16
instanța de apel: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican
D E C I Z I E
07 decembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță
examinând recursul declarat de către Miron Ion,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de Construcție
a Locuințelor nr. 292 împotriva lui Miron Ion, intervenient accesoriu Societatea pe
Acțiuni ,,Termoelectrica” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,
împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2016, prin care
nu s-a dat curs cererii de apel depuse de către Miron Ion și s-a acordat apelantului
termen pentru prezentarea apelului motivat,
c o n s t a t ă :
La 19 februarie 2014, CCL nr. 292 a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Miron Ion, intervenient accesoriu SA ,,Termoelectrica” cu privire la
încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că în baza contului personal deschis la CCL
nr. 292 pe numele pârâtului, SA ,,Termocom”, în procedura planului a livrat energia
termică.
Menționează că pârâtul nu a achitat plata pentru serviciile prestate, iar datoria
formată la data de 01 octombrie 2013, constituie suma de 19 973,37 lei pentru energia
termică, fapt ce se confirmă prin informația despre calcularea și achitarea serviciilor
locativ-comunale respective.
Susține că conform art. art. 10, 17-18 din hotărârea Guvernului nr. 191 din 19
februarie 2002, proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să achite la timp
serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.
Indică reclamantul că, CCL nr. 292 conform art. 617 alin. (2) lit. a) din Codul
civil, este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea
procedurii de soluționare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară, însă necatând la
acest fapt pârâtul este informat prin intermediul facturii lunare și a reclamației
(somației), prin care se pune în vederea pârâtului să-și execute obligațiile, dar acesta
nu le-a executat până în prezent.
Afirmă că, la momentul de față CCL nr. 292 și SA ,,Termocom”, în procedura
planului se află într-o situație financiară precară creată din cauza rău-platnicilor, din
care face parte și pârâtul Miron Ion.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 512, art. 514, art. 530, art. 572,
art. 602, art. 617 alin. (2) Cod civil.
Solicită încasarea de la Miron Ion în beneficiul CCL nr. 292 suma de 19 973,37
lei cu titlu de datorie și 599,20 lei cu titlu de taxa de stat.
Ulterior, pe parcursul examinării cauzei CCL nr. 292 a înaintat cererea de
concretizare a cerințelor, prin care a solicitat încasarea de la pârât în beneficiul CCL
nr. 292 a datoriilor pentru energia termică formate până la data de 01 aprilie 2016 în
sumă de 31 948,86 lei și 958,47 lei cu titlu de taxa de stat.
Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 30 mai 2016, acțiunea a
fost admisă, fiind încasat de la Miron Ion în beneficiul CCL nr. 292, datoria pentru
serviciile locativ-comunale (energia termică, apă caldă, încălzire) pentru perioada de
până la 01 aprilie 2016 în suma de 31 948,86 lei și cheltuielile de judecată sub formă
de taxă de stat în sumă de 958,47 lei.
La 23 iunie 2016, Miron Ion a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei
instanțe, solicitând admiterea cererii, casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu
remiterea pricinii la rejudecare în instanța de fond în alt complet de judecată. Totodată,
a solicitat scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea apelului.
Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2016, nu s-a dat curs
cererii de apel depuse de către Miron Ion, s-a acordat apelantului termen până la
30 noiembrie 2016, ora 11.00 pentru prezentarea cererii de apel motivate, totodată
fiindu-i explicat că dacă apelantul nu va prezenta instanței de apel cererea de apel
motivată în termenul acordat, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună
cu toate actele va fi restituită fără examinare.
La 07 noiembrie 2016, Miron Ion prin intermediul oficiului poștal a declarat
recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2016, solicitând
admiterea acestuia și casarea încheierii recurate.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată, deoarece
la depunerea cererii de apel pe dosarul în cauză a îndeplinit toate cerințele legii
procesuale prevăzute de art. 360, art. 362, art. 364, art. 365 CPC și nu există nici un
temei legal de a nu da curs cererii de apel.
Remarcă că, cererea de apel depusă întrunește toate condițiile legale prevăzute
de legea procesuală și este depusă cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se
întemeiază apelul, și probele invocate în susținerea apelului.
Afirmă că, din încheierea recurată nu este clar care anume motive de fapt și de
drept nu au fost indicate în cererea de apel și ce probe trebuia să prezinte instanței de
apel.
Cu referire la art. 5 CPC, invocă că fiecare persoană are accesul liber la justiție
și este în drept să se adreseze în instanța de judecată pentru ași apăra drepturile
încălcate sau contestate, libertățile și interesele legitime.
Consideră că prin încheierea instanței de apel din 14 septembrie 2016, se
îngrădește accesul liber la justiție.
În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva
încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.
Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii contestate cu recurs a fost
expediată în adresa părților, inclusiv recurentului Miron Ion, fapt confirmat prin copia
citației (f. d. 75), iar din recipisa semnată de Miron Ion rezultă că încheierea a fost
recepționată de ultimul la 01 noiembrie 2016 (f. d. 76).
Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor
legale și a declarat recursul la 08 noiembrie 2016, în termen.
În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se
examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a
materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea
părților.
Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră
recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea încheierii instanței de apel și
restituirea pricinii în instanța de apel la etapa de primire a cererii de apel din
considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanța de recurs, după ce examinează
recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau
parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.
În conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întrunește
condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de
stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând
apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.
După cum rezultă din actele cauzei, Curtea de Apel Chișinău, la etapa pregătirii
pentru examinare a apelul declarat de Miron Ion împotriva hotărârii Judecătoriei
Rîșcani mun. Chișinău din 30 mai 2016, prin încheierea din 14 septembrie 2016, nu a
dat curs cererii de apel depuse de Miron Ion și a acordat apelantului un termen până la
data de 30 noiembrie 2016, ora 11.00, pentru prezentarea apelului motivat (f. d. 73-
74).
Însă din conținutul apelului declarat de către Miron Ion rezultă că acesta a fost
depus cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul în
condițiile art. 365 alin. (1) lit. d) CPC, fapt asupra cărui insistă și recurentul (f. d. 69).
Cu toate acestea, instanța de apel prin încheierea din 14 septembrie 2016, nu a
dat curs cererii de apel depuse de Miron Ion pe motivul că acesta nu este motivat.
Instanța de recurs conchide, însă, că încheierea instanței de apel din
14 septembrie 2016 este una greșită, care nu poate fi menținută.
În asemenea împrejurări și reieșind din constatările enunțate, instanța de recurs
reiterează că Miron Ion a depus cererea de apel cu indicarea motivelor de fapt și de
drept pe care se întemeiază apelul, iar emiterea unei încheieri de a nu da curs cererii de
apel fără a indica clar care anume motive de fapt și de drept nu au fost indicate în
cererea de apel și care probe urmează a fi prezentate instanței de apel, constituie o
încălcare certă a procedurii examinării apelului și poate condiționa îngrădirea
nejustificată a dreptului subiecților la un proces echitabil.
Sub acest aspect, la caz fiind prezente încălcări de procedură ce afectează însăși
substanța dreptului părților la un proces echitabil, încheierea recurată urmează a fi
casată, or menținerea acesteia, în condițiile enunțate, ar constitui o încălcare a
dreptului lui Miron Ion de a dispune de drepturile sale procedurale în condițiile
normelor în vigoare, care sunt garantate și de Convenția pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și îngrădirea accesului la justiție.
Se impune de subliniat la acest capitol și faptul că dreptul de acces la un tribunal
constituie un element inerent al tuturor garanțiilor procedurale prevăzute în Convenție
(CEDO, hot. Campbell și Fell vs. Marea Britanie din 25.02.1982). Or, cum drepturile
fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă și reală, iar nu iluzorie și
teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanțe de către persoana
interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție (CEDO, hot.
Airey vs. Irlanda din 09.10.1979).
Astfel, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale stipulează că orice persoană are dreptul la judecarea pricinii „în mod
echitabil”.
Prin urmare, întru evitarea îngrădirii accesului lui Miron Ion la justiție se
impune admiterea recursului, casarea încheierii instanței de apel din 14 septembrie
2016 cu restituirea pricinii spre rejudecare de la etapa primirii cererii de apel.
În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e :
Se admite recursul declarat de către Miron Ion.
Se casează integral încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 2016,
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei de Construcție a
Locuințelor nr. 292 împotriva lui Miron Ion, intervenient accesoriu Societatea pe
Acțiuni ,,Termoelectrica” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,
cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău de la etapa primirii
cererii de apel.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță