- Dosarul nr.
- 2ra-84/16
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 21 ianuarie 2016
- Părțile
- Tolmaci Ludmila vs ÎS Aeroportul Internaţional Mărculeşti
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-84/16 — Încasarea datoriei ş.a.
prima instanţă: S. Caraman dosarul nr. 2ra-84/16 instanţa de apel: A. Gheorghieş, A. Albu, N. Chircu ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ludmila Tolmaci, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ludmila Tolmaci împotriva Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internaţional Mărculeşti” cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 01 octombrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 21 august 2014, Ludmila Tolmaci a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Aeroportul International Mărculeşti” cu privire la încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere.
În motivarea acţiunii reclamanta a menţionat că, la data de 18 septembrie 2009, a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare între ÎS „Aeroportul Internaţional Mărculeşti” şi SC „Malul Nistrean” SRL, în baza căruia vînzătorul a livrat marfa, conform facturilor fiscale nr. FF LK 0000964, LK 0000966, LK 0000967 şi LK 0000970, în sumă totală de 217012,86 lei. Susţine că, ÎS „Aeroportul Internaţional Mărculeşti” a achitat o parte din costul mărfii livrate şi conform situaţiei la data de 10 ianuarie 2013, datoria faţă de SC „Malul Nistrean” SRL constituie 12012,86 de lei.
Afirmă că, fondatorii SC „Malul Nistrean” SRL au decis vînzarea cotelor- părţi din capitalul social şi în acest sens, la data de 10 ianuarie 2013, a fost încheiat contractul de cesiune a datoriei între SC „Malul Nistrean” SRL şi Ludmila Tolmaci, conform căruia SC „Malul Nistrean” SRL a transmis dreptul Ludmilei Tolmaci de a solicita de la ÎS „Aeroportul Internaţional Mărculeşti” datoria în sumă de 12012,86 lei. Invocă că, la data de 26 iunie 2013 şi 12 iunie 2014, s-a adresat cu pretenţii faţă de ÎS „Aeroportul Internaţional Mărculeşti” să achite datoria în sumă de 12012,86 lei, acordîndu-i un termen de 15 zile, însă pînă la moment, ultima nu a achitat datoria. Solicită încasarea de la ÎS „Aeroportul Internaţional Mărculeşti” a datoriei în sumă de 12012,86 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de 1666,17 lei, a taxei de stat în sumă de 416,04 lei şi a cheltuielilor de judecare a cauzei în sumă de 189 lei.
La data de 03 februarie 2015, Ludmila Tolmaci a depus cerere de concretizare şi majorare a pretenţiilor, solicitînd încasarea de la ÎS „Aeroportul Internaţional Mărculeşti” a datoriei în sumă de 12012,86 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de 5707,07 lei, a cheltuielilor de judecare a cauzei în sumă de 2689 lei şi a taxei de stat în sumă de 531,59 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 02 aprilie 2015 s-a respins acţiunea ca fiind depusă tardiv.
Prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin faptul că, termenul de prescripţie extinctivă pentru reclamantă a început să curgă de la data de 23 octombrie 2010 şi s-a prescris la data de 23 octombrie 2013, iar pîrîta nu a întreprins pe parcurs acţiuni, din care ar reieşi recunoaşterea datoriei respective, fapt care ar fi atras întreruperea prescripţiei extinctive în sensul art. 277 alin. (1) lit.b) din Codul civil, nefiind prezentate probe în acest sens, însă reclamanta s-a adresat cu cerere de chemare în judecată la data de 21 august 2014 şi nu a solicitat repunerea în termen. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 01 octombrie 2015 s-a admis apelul declarat de Ludmila Tolmaci, s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a dispus scoaterea cererii de pe rol pe motiv că, la materialele dosarului lipsesc probe, care ar demonstra respectarea de către Ludmila Tolmaci a căii prealabile de soluţionare a litigiului.
La data de 12 noiembrie 2015, Ludmila Tolmaci a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel este neîntemeiată şi ilegală, deoarece instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru justa soluţionare a pricinii, fapt ce a dus la aplicarea eronată a normelor de drept material. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, recurenta a luat cunoştinţă de decizia instanţei de apel la 27 octombrie 2015 (f.d.120), iar cererea de recurs a fost depusă la 12 noiembrie 2015 (f. d. 123). De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de Ludmila Tolmaci nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru justa soluţionare a pricinii, fapt ce a dus la aplicarea eronată a normelor de drept material nu poate fi reţinut, deoarece în speţă au fost aplicate just normele pertinente în raport cu circumstanţele importante ale pricinii în lumina unei motivări clare şi concrete a soluţiei pronunţate.
Astfel, instanţa de recurs notează că, recurenta Ludmila Tolmaci nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.
Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ludmila Tolmaci ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Ludmila Tolmaci se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari