2rac-212/18 — Încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

2rac-212/18 — Încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-212/17

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Florești (I. Goncearuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz)

DECIZIE

27 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Luiza Gafton

Victor Burduh

Iuliana Oprea

examinînd recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Aeroportul

Internațional Mărculești”, reprezentată de avocatul Fală Nicolae,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Profiteh Siel” împotriva Întreprinderii de Stat „Aeroportul

Internațional Mărculești” cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 ianuarie 2018, prin care a fost

respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internațional

Mărculești”, reprezentată de avocatul Fală Nicolae și apelul declarat de

Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internațional Mărculești”, fiind menținută

hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 16 iunie 2017,

c o n s t a t ă:

La 22 iunie 2015, Societatea cu Răspundere Limitată „Profiteh” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Aeroportul

Internațional Mărculești” cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretențiilor reclamantul a indicat că la 28 iunie 2012, a încheiat

cu pârâtul contractul nr. 77/12 cu privire la livrarea și instalare a sistemului de

securitate.

Conform contractului respectiv SRL „Profiteh” urma să presteze servicii de

vânzare, instalare, testare, programare, dare în exploatare a sistemului de alarmă și

securitate.

1

A specificat reclamantul că conform pct. 3.2. al contractului, cumpărătorul era

obligat lunar către data de 28 din ziua semnării contractului, să achite un avans în

proporție de 25 %, ceea ce constituie 27896,38 Euro, din suma prețului final al

contractului de 111585, 50 euro.

S-a indicat că la 28 iunie 2012, cumpărătorul era obligat să achite pentru

utilaj un avans în mărime de 25%, ce constituie 27896, 38 euro, la 28 iulie 2012 -

25% pentru utilaj un avans în sumă de 27 896, 38 euro, la 28 august 2012 - 25%

pentru utilaj un avans în sumă de 27 896, 38 euro, la 28 septembrie 2012 - 25%

pentru utilaj un avans în sumă de 27 896, 38 euro, conform actului lucrărilor

executate în decurs de 5 zile bancare din ziua semnării actului serviciilor prestate

sau a facturii de plată.

Însă, până la momentul înaintării acțiunii în instanța de judecată, nu a fost

achitată nici o plată, astfel că la 15 iunie 2015, cumpărătorul a tergiversat termenul

de achitare a obligațiilor contractuale cu 1004 zile calendaristice.

Reclamantul, pentru executarea obligațiilor sale contractuale a comandat și

procurat tot utilajul necesar pentru pârât din SUA, Japonia și alte țări.

S-a concretizat că o parte din utilaj a fost vămuit și instalat la fața locului,

conform actului de primire - predare semnat de către părți la 14 septembrie 2012,

iar restul a fost depozitat la antrepozitul vamal, fapt pentru care, până la moment,

compania poartă cheltuieli suplimentare pentru arenda depozitului.

Conform actului de transmitere a utilajului, ce necesita instalarea, vânzătorul

a livrat echipament și a prestat un spectru de servicii, însă cumpărătorul nu și-a

îndeplinit obligațiunile sale contractuale, în ceea ce privește achitarea în termen a

serviciilor acordate.

SRL „Profiteh” specificat că datoria contractuală a ÎS „Aeroportul

Internațional Mărculești” constituie suma de 111585, 50 euro, penalitatea

începând cu 1 octombrie 2012 pe termen de 180 zile, constituie suma de

20085,39 euro.

În scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, reclamantul s-a adresat

pârâtului cu pretenție în formă scrisă, însă ÎS „Aeroportul Internațional

Mărculești” a lăsat fără atenție solicitările înaintate.

La 15 februarie 2016, SRL „Profiteh” a depus o cerere prin care și-a

concretizat pretențiile.

Suplimentar la cele invocate suplimentar, reclamantul a indicat că potrivit pct.

2.2. al contractului, cumpărătorul/beneficiarul s-a obligat să achite pentru sistemul

de securitate și pentru montarea lui, conform prețului contractului, iar în termen de

3 zile din momentul montării să semneze actul de îndeplinire a lucrărilor. Iar,

potrivit pct.5.1. vânzătorul s-a obligat să livreze sistemul de securitate în decurs de

5-60 zile lucrătoare din momentul achitării avansului conform pct. 3.3 al

contractului.

A mai invocat că contractul nr. 77/12 din 28 iunie 2012 este un contract

complex, conținând elemente ale contractului de vânzare – cumpărare, precum și a

contractului de prestare servici, iar rezultând din faptul că, obiectul contractului

este montarea și semnarea actului de îndeplinire a lucrărilor, consideră că este un

contract de prestări servicii.

2

Conform contractului beneficiarul/pârâtul și-a asumat următoarele obligațiuni

conform pct. 2.2.1. și 2.2.2. s-a obligat să achite pentru sistemul de securitate și

pentru montarea lui prețul stabilit în contract, în termen de 3 zile din momentul

montării să semneze actul de îndeplinire a lucrărilor.

Reclamantul a punctat că prevederile pct. 8.3 al contractului, stabilesc că

pentru încălcarea termenului de plată, cumpărătorul/beneficiarul achită penalitate

vânzătorului/prestatorului în mărime de 0,1 % din suma totală a contractului,

pentru fiecare zi de întârziere.

În pct. 3.2 al contractului, s-a stabilit că achitarea se face lunar în proporții de

25%, iar dat fiind faptul că contractul a fost încheiat la 28 iunie 2012, prima rată de

25% urma a fi achitată în avans la 28 iunie 2012 în sumă de 27896, 38 euro,

următoarea la 28 iulie 2012 în mărime de 27 896,38 euro, la 28 august 2012 suma

de 27 896,38 euro și ultima rată de 25 % în mărime de 27 896,38 euro în termen

de 5 zile bancare din momentul semnării actului de executare a lucrărilor, dar nu

mai târziu de 28 septembrie 2012. Suma totală a contractului fiind 111 585,5 euro,

care nu a fost achitată, chiar dacă parțial au fost recepționate o parte din lucrări în

sumă de 23309,23 euro.

SRL „Profiteh” a reiterat că până în momentul înaintării acțiunii în instanța de

judecată, datoria contractuală a pârâtului față de reclamant constituie suma de

111585, 50 euro, iar penalitatea începând cu 1 octombrie 2012 pe un termen de

180 zile constituie suma de 20085,39 euro conform calculului 111585, 50 euro

(suma contractului) x 0,1 % = 111 585, 50 euro x 180 zile (1 octombrie 2012 – 1

aprilie 2013) = 20 085,39 euro, prin prisma pct. 8.3 din contract pârâtul este obligat

să achite reclamantului penalitate în mărime de 20085,39 euro, pentru perioada 1

octombrie 2012 – 1 aprilie 2013 - 180 zile.

Reclamantul a mai specificat că deoarece a încheiat contract cu pârâtul în

sumă de 111585, 50 euro, din care a comandat din străinătate utilaje, le-a vămuit și

a achitat depozitul vamal pentru o parte din utilajele care urmau a fi instalate, iar

pârâtul în termenul stabilit de contract nu a achitat nicio rată lunară, respectiv

urmează să plătească inclusiv și dobândă de întârziere ce constituie suma de

63239,91 euro, pentru perioada 1 octombrie 2012-15 februarie 2016.

Totodată, SRL „Profiteh” a menționat că deoarece utilajele au fost procurate

încă în anul 2012 din străinătate, parțial depozitate în antrepozitul vamal, este

necesar de a fi obligat ÎS „Aeroportul Internațional Mărculești” să recepționeze

utilajele respective conform clauzelor contractuale, cu încasarea sumei de

111585,50 euro cu titlu de datorie.

Solicită reclamantul încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său suma de

111585, 50 euro – cu titlu de datorie, suma de 63239, 91 euro – cu titlu de dobîndă

de întîrziere, suma de 20085, 39 euro – cu titlu de penalitate, suma de 12752, 80 lei

– cu titlu de prejudiciu material și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 16 iunie 2017, cererea

de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Profiteh

Siel” împotriva Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internațional Mărculești” cu

privire la încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de

judecată a fost admisă parțial.

3

S-a dispus încasarea din contul ÎS „Aeroportul Internațional Mărculești” în

beneficiul SRL „Profiteh Siel” datoria în mărime de 105361,5 euro, penalitatea în

mărime de 20085, 39 euro, dobânda de întârziere în mărime de 81419 euro.

S-a dispus încasarea din contul ÎS „Aeroportul Internațional Mărculești” în

beneficiul reclamantului SRL „Profiteh Siel” cheltuielile de judecată constituite din

taxă de stat achitată de reclamant la depunerea cererii de chemare în judecată, în

mărime de 50000 lei.

S-a dispus încasarea din contul ÎS „Aeroportul Internațional Mărculești” în

beneficiul reclamantului SRL „Profiteh” cheltuielile pentru asistența juridică în

mărime de 11030 lei.

A fost obligat ÎS „Aeroportul Internațional Mărculești” să recepționeze

utilajul și să semneze actul de primire și instalare a utilajului necesar pentru

sistemul de alarmă și securitate, conform contractului nr. 77/12 din 28 iunie 2012.

Pretenția SRL „Profiteh Siel” cu privire la încasarea din contul ÎS „Aeroportul

Internațional Mărculești” a prejudiciului material pentru servicii de antrepozit

vamal a utilajelor destinate pârâtului în mărime de 12752,80 lei, a fost respinsă ca

neîntemeiată (f.d. 106, 116-129, vol. II).

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a considerat că probele anexate la

dosar justifică parțial pretențiile invocate în cererea de chemare în judecată și

acțiunea reconvențională.

Manifestînd dezacord față de hotărîrea respectivă, la 13 iulie 2017 ÎS

„Aeroportul Internațional Mărculești”, reprezentat de avocatul Fală Nicolae a

contestat-o cu apel.

Ulterior, la 17 iulie 2017, ÎS „Aeroportul Internațional Mărculești”, a declarat

apel împotriva hotărârii Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 16 iunie 2017.

În motivarea cererilor de apel, apelanții au indicat că, prima instanță la

adoptarea hotărârii nu a constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărâre sunt

în contradicție cu circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele

de drept procedural.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 ianuarie 2018, a fost respins apelul

declarat de Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internațional Mărculești”,

reprezentată de avocatul Fală Nicolae și apelul declarat de Întreprinderea de Stat

„Aeroportul Internațional Mărculești”, fiind menținută hotărârea Judecătoriei

Soroca, sediul Florești din 16 iunie 2017 (f.d. 5, 6-19, vol. III).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță a dat o

apreciere obiectivă și justă probelor administrate la dosar, a constatat și elucidat pe

deplin toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și corect

a aplicat normele de drept material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre

întemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, 5 aprilie 2018 Întreprinderea

de Stat „Aeroportul Internațional Mărculești”, reprezentată de avocatul Fală

Nicolae, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin

care acțiunea să fie respinsă.

4

În motivarea recursului a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță,

nu au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a

pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Totodată, recurentul a precizat că instanțele de judecată au reținut arbitrar că

actul din 14 septembrie 2012 ar constitui un act de predare – primire și instalare a

utilajului, fapt care nu poate fi reținut, deoarece, în primul rând însuși reclamantul-

recurent solicită instanței să oblige pârâtul să recepționeze utilajul și să semneze

actul de primire și instalare a utilajului necesar pentru sistemul de alarmă și

securitate, în al doilea rând nu poat fi efectuate lucrările de montare, instalare și

predare, dacă nu este efectuată lucrarea de demolare.

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel

Bălți din 21 februarie 2018, prin care a fost expediată copia decizie instanței de

apel în adresa părților (f.d. 20, vol. III), fiind recepționată de către recurent și

reprezentantul acestuia la 26 februarie 2018 (f.d. 23, 24, vol. III).

Prin urmare, colegiul constată că recursul a fost declarat în termen.

La 26 aprilie 2018, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, iar

la 4 iunie 2018, în adresa Curții Supreme de Justiție a parvenit referința prin care

SRL „Profiteh” a solicitat respingerea recursului.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul declarat de

Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internațional Mărculești”, reprezentată de

avocatul Fală Nicolae întemeiat și care urmează a fi admis.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța de recurs,

după ce judecă recursul este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă

hotărîre.

Din materialele cauzei rezultă că la 22 iunie 2015, Societatea cu Răspundere

Limitată „Profiteh” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii

de Stat „Aeroportul Internațional Mărculești”, prin care a solicitat încasarea din

contul pîrîtului în beneficiul său suma de 111585, 50 euro – cu titlu de datorie,

suma de 63239, 91 euro – cu titlu de dobîndă de întîrziere, suma de 20085, 39 euro

– cu titlu de penalitate, suma de 12752, 80 lei – cu titlu de prejudiciu material și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Totodată, actele pricinii certifică faptul că la 28 iunie 2012 SRL

„PROFITEH” în calitate de vânzător și ÎS „Aeroportul Internațion Mărculești” în

calitate de cumpărător, au încheit contractul nr. 77/12 de livrare instalare a

sistemului de securitate.

Conform contractului respectiv executorul/vânzător, prestează servicii de

vânzare, instalare, testare, programare, dare în exploatare a sistemului de alarmă și

securitate la obiectele cumpărătorului/beneficiar.

La 10 august 2016 au fost operate modificări în denumirea companiei SRL

„PROFITEH”, care potirivit deciziei Camerei înregistrării de Stat, extrasului din

5

Registrul de stat al persoanelor juridice din 10 august 2016, denumirea completă

este SRL „PROFITEH SIEL” (f.d. 26-27, vol. II), devenind succesor în drepturile

al reclamantului inițial.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție punctează că din natura raporturilor juridice apărute între SRL

„PROFITEH SIEL” și ÎS „Aeroportul Internațion Mărculești” în baza contractului

nr. 77/12 din 28 iunie 2012, se distinge cert faptul că raporturile respective cad sub

incidența normelor juridice care reglementează contractul de antrepriză.

În conformitate cu art. 946 Cod civil, prin contractul de antrepriză o parte

(antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părți

(client), iar aceasta se obligă să recepționeze lucrarea și să plătească prețul

convenit. Obiectul contractului de antrepriză poate fi atît producerea sau

transformarea unui bun, cît și obținerea unor alte rezultate prin efectuarea de

lucrări.

De menționat că din definiția contractului de antrepriză rezultă elementele

tradiționale și obligațiile principale ale participanților acetui contract, și anume: -

lucrarea este efectuată pe riscul antreprenorului; - se efectuiază nu oarecare, dar o

anumită lucrare, care după cum rezultă din esența legii, este comandată de client; -

clientul este obligat să recepționaze lucrarea și să plătească prețul convenit.

Un aspect primordial este faptul că în speță, reclamantul-intimat, după cum

afirmă el nici nu dispunea de utilajul necesar pentru realizarea sistemului de alarmă

și securitate, de fapt acesta a menționat că a importat utilajul după încheierea

contractului de antrepriză.

Astfel, riscul contractului, în virtutea legii, este suportat de antreprenor,

deoarece el benevol și-a asumat această răspundere semnănd contractul. Acest risc

se manifestă prin consecințele negative de ordin material pe care le suportă

antreprenorul în toate cazurile pînă la momentul transmiterii lucrăii clientului.

Prin urmare, contractul de antrepriză generează pentru antreprenor obligația

de a realiza pe riscul său o lucrare pentru client, și obligația de predare a acesteia,

inclusiv obligația de dare, adică de transmitere a dreptului de proprietate asupra

bunului.

La caz, atît instanța de apel, cît și prima instanță nu au ținut cont de faptul, că

reclamantul-intimat a recunoscu în cadrul procesului că lucrarea nu a fost predată

clientului, fapt care se desprinde din pretenția de a obliga pârâtul-recurent să

recepționeze utilajul și să semneze actul de predare și instalare a utilajului necesar

pentru sistemul de alarmă și securitate.

Potrivit noțiunii legale a contractului de antrepriză obligația de recepționare a

lucrării și plată a prețului survine doar în cazul în care antreprenorul își execută

propriile obligații, având în vedere caracterul sinalagmatic al contractului de

antrepriză.

Or, clauzelor esențiale ale contractului de antrepriză și pct. 3.2. din contractul

nr. 77/12 din 28 iunie 2012, plata urma să se efectueze doar după efectuarea și

predarea lucrării.

În continuare, instanța de recurs consideră necesar de a evidenția prevedrile

art. 732 alin. (2) Cod civil, care statuează expres că în caz de dubiu, contractul se

interpretează în favoarea celui care a contractat obligația și în defavoarea celui care

6

a stipulat-o. În toate cazurile, contractul se interpretează în favoarea aderentului

sau a consumatorului.

De menționat că din conținutul normei de drept material citate, se distinge

cert că o parte a contractului trebuie să poarte răspundere pentru clauzele pe care le

include în contract. Fie în cazul în care le-a elaborat fie în alte cazuri. Această parte

trebuie să suporte riscul posibilelor neclarități a clauzelor formulate. Acesta este

scopul alineatului (2) al art. 732 Cod civil, care prevede interpretarea contractului

în defavoarea celui care a formulat clauzele.

În sensul respectiv se accentuează că potrivit art. 19 alin. (1) din Legea

contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007 - faptele economice se contabilizează în

baza documentelor irimare și centralizatoare.

Prin urmare, atît prima instanță, cât și instanța de apel nu au reținut cont de

faptul neefectuării lucrării de către intimatul-reclamn, lipsa procesului-verbal de

predare-irimire a lucrării semnat de către reprezentanții antreprenorului și

clientului și lipsa facturii fiscale.

Calificarea contractului nr. 77/12 din 28 iunie 2012 ca unul complex cu

elemente din contractul de vânzare-cumpărare și prestării servicii constituie o

concluzie eronată.

Pentru a califica corect actul juridic în litigiu, instanțele de judecată urmau să

aplice dispozițiile legale ale Codului civil.

Or, potrivit art. 667 alin. (3) Codul civil, părțile pot încheia contracte care nu

sînt prevăzute de lege (contracte nenumite), precum și contracte care conțin

elemente ale diferitelor contracte prevăzute de lege (contracte complexe).

În conformitate cu art. 753 alin. (1) Codul civil, prin contractul de vînzare-

cumpărare, o larte (vînzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte

părți cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul și să plătească prețul

convenit.

Prin urmare, din definiția legală a contractului de vânzare-cumpărare rezultă

că vânzătorului î-i revine o obligația esențială și principală de a da în proprietatea

cumpărătorului un bun, deoarece contractul respectiv este unul translativ de

proprietate.

Instanța de recurs specifică faptul că condițile încheierii contractului de

vînzare-cumpărare determină calificarea juridică a contractului litigios. Astfel,

reiterăm contractul de vânzare-cumpărare este cu executare imediată, vânzătorul

trebuie să fie proprietarul lucrului vândut, fapte care nu s-au confirmat în prezenta

cauză.

În continuare, Colegiul menționează că potrivit art. 970 alin. (1) Codul civil,

prin contractul de prestări servicii, o parte (prestator) se obligă să presteze

celeilalte părți (beneficiar) anumite servicii, iar aceasta se obligă să plătească

retribuția convenită.

De menționat că în cazul contractului de prestări servicii obiectul obligației

constă într-o prestație intelectuală, un serviciu nematerial. Tipologia respectivă de

contract generează obligații de mijloace și nu de rezultat, precum în cazul

contractului de antrepriză.

Din interpretarea contractului nr. 77/12 din 28 iunie 2012, intimatul și-a

asumat obligații de rezultat, specifice doar contractului de antrepriză, și anume

7

efectuarea lucrărilor de montare a sistemului de securitate cu materiale proprii și

predarea acestuia clientului, ÎS „Aeroportul Internațional Mărculești”, obligație

care nu a fost executată de către antreprenor.

Instanța de recurs punctează că concluzia potrivit căreia contractul litigios

este unul de antrepriză rezultă și din pct. 3.3. al acestuia, în care este indicat că

prețul include servicii de transport, lucrări de demontare, lucrării de montaj,

valoarea ambalajului, marcării, asigurării, încărcării, descărcării etc.

De asemenea și pct. 3.4. din contract stipulează „... efectuează plata mărfii

livrate și lucrărilor de demontare și montare... conform pct. 3.3. al prezentului

contract”.

Această formulare atipică a clauzei denotă obligația de a face și de a da

antreprenorului, care atipic în contract este numit „vânzător/executor”, adică de

predare a lucrării și a dreptului de proprietate asupra materialelor folosite de

antreprenor.

În conformitate cu art. 947 Codul civil – dacă efectuează lucrarea cu

materialul său, antreprenorul trebuie să transfere în favoarea clientului dreptul de

proprietate asupra bunului.

Totodată, natura contractului de antrepriză rezultă din formularea uneia din

pretenții în cererea de chemare în judecată: obligarea pârâtului, ÎS „Aeroportul

Internațional Mărculești”, să recepționeze utilajul și să semneze actul de primire și

instalare a utilajului necesar pentru sistemul de alarmă și securitate.

Astfel, Colegiul în continuare menționează că neexecutarea obligației de

demolare, neefectuarea lucrării și predarea acesteia de către intimatul-recurent

rezultă, inclusiv din probele la dosar și anume:

- proces-verbal privind constatarea stărilor de fapt nr. 018c-36/l7 din 6

octombrie 2017 întocmit de către executorul judecătoresc Nicolăescu Nicolae, în

care este indicat că nu este instalat un careva sistem de barieră mobilă de trecere

auto la următoarele puncte de trecere pe teritoriul Aeroportului Internațional

Mărculești: punctul de trecere de la intrarea principală; punctul de trecere în

orășelul militar; punctul de trecere la intrarea în parcul auto; punctul de trecere pe

aerodrom. De asemenea, nu este instalat un careva sistem de control-acces cu

cartele magnetice la intrarea în: blocul administrativ al ÎS Aeroportul Internațional

Mărculești; punctul de control și trecere a personalului și vizitatorilor. La punctul

de trecere a personalului și echipajului/pasagerilor, nu este instalată rampa metalică

a două porți de detecție metale. În încăperea blocului punctului de trecere a

personalului și echipajului/pasagerilor, sunt depozitate, dezasamblate, la podea, în

cutii, elementele sistemului de barieră mobilă de trecere auto, elementele ramei

metalice a porților de detecție metale, cutii cu cablaje și alte părți componente;

- proces-verbal privind constatarea stărilor de fapt nr. 018c-36Vl7 din 6

octombrie 2017 întocmit de către executorul judecătoresc Nicolăescu Nicolae, în

care este indicat că: în blocul punctului de control de pe aerodrom, este instalat un

sistem central de monitorizare video cu 9 monitoare. La sistemul de monitorizare

sunt conectate camere video de supraveghere, în regim on-line, fixe și mobile, de

pe teritoriul aeroportului. Pe teritoriul parcului auto sunt instalate 13 camere video

de supraveghere, conectate la un centru de monitorizare video din cabinetul

administratorului parcului auto, precum și la sistemul central de video din blocul

8

punctului de control de pe aerodrom. In cabinetul contabilului și a directorului ÎS

„Aeroportul Internațional Mărculești”, situate în blocul administrativ, este instalat

un sistem de alarmă anti-efracție, precum și un sistem anti-incendiu. Asupra celor

constatate sunt efectuate 4 fotografii, care au fost anexate.

- contractele nr. 86 din 17 martie 2017, și alte înscrisuri, inclusiv actul de

verificare reciprocă, toate încheiate de ÎS „Aeroportul Internațional Mărculești” și

SRL „Bercut Grup”.

Astfel, instanța de recurs menționează că proces-verbal privind constatarea

stărilor de fapt nr. 018c-36/17 din 6 octombrie 2017 întocmit de către executorul

judecătoresc Nicolăescu Nicolae denotă lipsa lucrărilor pe care urma să le

efectueze intimatul în Zona Economică Liberă Mărculesti.

Proces-verbal privind constatarea stărilor de fapt nr. 018c-367l7 din 6

octombrie 2017 întocmit de către executorul judecătoresc Nicolăescu Nicolae și

contractele nr. 86 din 17 martie 2017, și alte înscrisuri, inclusiv actul de verificare

reciprocă, toate încheiate de ÎS „Aeroportul Internațional Mărculești” și SRL

„Bercut Grup” denotă că o parte din lucrările pe care urma să le efectueze și să le

preda intimatul au fost realizate de către un alt operator economic.

În acest context, Colegiul atestă faptul că instanțele de judecată nu au dat o

careva apreciere înscrisurilor enunțate mai sus, circumstanță ce atrage încălcarea

dreptului la un proces echitabil.

Instanța de recurs menționează că instanțele de judecată arbitrar au reținut că

actul din 14 septembrie 2012 ar constitui un act de predare – primire și instalare a

utilajului, fapt care nu poate fi reținut, deoarece, însuși reclamantul-intimat solicită

instanței să oblige pârâtul-recurent să recepționeze utilajul și să semneze actul de

primire și instalare a tilajului necesar pentru sistemul de alarmă și securitate.

Totodată, nu poate fi efectuată lucrarea de montare, instalare și predare, dacă

nu este efectuată lucrarea de demolare.

Prin urmare, din esența litigiul, celor constatate și relatate supra, Colegiul

civil, comercial și de contencios admisnistrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

punctează că intimatul – reclamant Societatea cu Răspundere Limitată „Profiteh

Siel” nu și-a onorat obligațiile stabilite prin contractul nr. 77/12 din 28 iunie 2012,

circumstanță care atrage netemeinicia pretențiilor invocate în cererea de chemare

în judecată.

Or, Societatea cu Răspundere Limitată „Profiteh Siel” nu a efectuat lucrările

de montare a sistemului de securitate cu materiale proprii și predarea acestuia

clientului ÎS „Aeroportul Internațional Mărculești”, obligații care au fost stabilite

în contractului nr. 77/12 din 28 iunie 2012, care sunt obligații de rezultat, specifice

doar contractului de antrepriză.

Din considerentele sus-menționate și avînd în vedere faptul că circumstanțele

pricinii au fost constatate pe deplin de către prima instanță și instanța de apel, însă

normele de drept material și procedural au fost aplicate eronat, nefiind necesară

verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internațional Mărculești”,

reprezentată de avocatul Fală Nicolae, a casa decizia instanței de apel și hotărîrea

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri.

9

În conformitate cu art. 445, alin. (1), lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Aeroportul

Internațional Mărculești”, reprezentată de avocatul Fală Nicolae.

Se casează decizia Curții de Apel Bălți din 16 ianuarie 2018 și hotărârea

Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 16 iunie 2017, în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Profiteh Siel”

împotriva Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internațional Mărculești” cu privire la

încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

cu emiterea unei noi hotărîri după cum urmează:

Cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

„Profiteh Siel” împotriva Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internațional

Mărculești” cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată se respinge ca fiind neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecător: Tatiana Vieru

judecătorii Maria Ghervas

Luiza Gafton

Victor Burduh

Iuliana Oprea

10