2rac-25/18 — Încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată.

2rac-25/18 — Încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rac-25/18

Judecătoria Soroca, sediul Florești

Judecător: Marcela Nicorici

Curtea de Apel Bălți

Judecători: S. Procopciuc, E. Grumeza și A. Garbuz

D E C I Z I E

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecător Valeriu Doagă

judecătorii: Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

Iuliana Oprea

examinînd recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Viomed-

Cord”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

cu Răspundere Limitată „Viomed-Cord” împotriva Întreprinderii de Stal „Aeroportul

Internațional Mărculești” cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 5 septembrie 2017, prin care apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Viomed-Cord” a fost respins, fiind

menținută hotărîrea Judecătoriei Socora, sediul Florești din 1 februarie 2017,

A C O N S T A T A T:

La 19 septembrie 2016, Societatea cu Răspundere Limitată „Viomed-Cord” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stal „Aeroportul

Internațional Mărculești” cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea pretențiilor a indicat că la 20 noiembrie 2009, între Societatea cu

Răspundere Limitată „Viomed-Cord” în calitatea de prestator și Întreprinderea de

Stal „Aeroportul Internațional Mărculești” în calitatea de beneficiar a fost semnat

contractul de prestare servicii medicale nr. Yi-AIM, potrivit căruia Societatea cu

1

Răspundere Limitată „Viomed-Cord” a prestat servicii medicale (controlul medical

obligatoriu, adresări programate, cure de tratament), acordate pentru 50 de angajați ai

Întreprinderii de Stal „Aeroportul Internațional Mărculești” în perioada 1 decembrie

2009 – 1 noiembrie 2010, contra unei sume totale de 100000 lei.

Prin actul final semnat de părți la 23 februarie 2010, beneficiarul Întreprinderea

de Stal „Aeroportul Internațional Mărculești” a confirmat că în baza contractului nr.

YI-AIM din 20 noiembrie 2009, Societatea cu Răspundere Limitată „Viomed-Cord”

a acordat servicii medicale la 54 de angajați ai întreprinderii însă, potrivit datelor de

evidență contabilă a reclamantului, pârâtul nu a achitat pe deplin valoarea serviciilor

medicale prestate și a acumulat o datorie în mărime de 60000 lei, confirmată inclusiv

prin actul de verificare reciprocă, semnal de către ambele părți la 31 decembrie 2015.

Reclamantul a mai specificat că onorat pe deplin și conștient toate obligațiile

asumate prin contract, prestând integral, în termenii stabiliți serviciile solicitate, însă

Întreprinderea de Stat „Aeroportul Internațional MărcuIești” nu și-a onorat obligațiile

contractuale asumate și până în prezent nu a achitat contra-valoarea serviciilor,

conform obligațiunilor asumate prin contract, acumulând o datorie în mărime de

60000 lei.

Societatea cu Răspundere Limitată „Viomed-Cord” a mai invocat că conform

prevederilor contractului, pârâtul și-a asumat obligațiunea de a achita o penalitate în

mărime de 0,2 % din suma restantă, în cazul neachitării în termenii stabiliți pentru

fiecare zi de întârziere, respectiv, suma penalității pe care pârâtul urmează să o achite

constituie 21600 lei.

Totodată, reclamantul a relatat că la somația de achitare benevolă a datoriei și

soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, Întreprinderea de Stat „Aeroportul

Internațional Mărculești” nu a întreprins careva măsuri, prin urmare consideră că

pârâtul nejustificat refuză executarea obligațiunilor contractuale ce țin de achitarea

serviciilor prestate.

Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Viomed-Cord”, încasarea din

contul Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internațional Mărculești”, în beneficiul

reclamantului suma de 60000 lei – cu titlu de datorie, suma de 21600 lei – cu titlu de

penalitate și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 1 februarie 2017, cererea

de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Viomed-Cord”

împotriva Întreprinderii de Stal „Aeroportul Internațional Mărculești” cu privire la

încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată a fost respinsă (f.d. 82, 85-

90).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că motivele invocate în

cererea de chemare în judecată nu se încadrează în prevederile legii.

La 20 februarie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Viomed-Cord” a

declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd admiterea acestuia, casarea

2

hotărîrii Judecătoriei Soroca, sediul Florești din 1 februarie 2017 și emiterea unei noi

hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea apelului a indicat că prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, fiind încălcate și aplicate eronat normele de drept procedural.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 5 septembrie 2017, apelul declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Viomed-Cord” a fost respins, fiind menținută

hotărîrea Judecătoriei Socora, sediul Florești din 1 februarie 2017 (f.d. 151, 152-154).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

sunt neîntemeiate și nu și-au găsit reflectarea în probele acumulate la materialele

dosarului.

Astfel, instanța de apel a indicat că prima instanță a dat o apreciare obiectivă și

justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea pricinii și incorect a aplicat normele de drept

material și procedural, în consecință adoptînd o hotărîre întemeiată.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 26 octombrie 2017, Societatea

cu Răspundere Limitată „Viomed-Cord”, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, cu emiterea

unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat că atît instanța de apel, cît și prima instanță nu

au constatat toate circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a apricinii,

fiind aplicate eronat normele de drept material.

Instanța de recurs constată că la dosar este anexată scrisoarea Curții de Apel

Bălți, prin care copia deciziei instanței de apel a fost expediată în adresa părților la 29

septembrie 2017 (f.d. 155), fiind recepționată de către recurent la 5 octombrie 2017

(f.d. 156).

Potrivit art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Prin urmare, instanța de recurs constată că recursul a fost declarat în termen.

La 6 decembrie 2017 în adresa intimatului a fost expediată copia recursului, însă

pînă la data stabilită pentru examinarea recursului, în adresa Curții Supreme de

Justiție nu a parvenit referința prin care intimatul să-și expună poziția față de

temeiurile recursului.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs,

după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

3

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate

cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele cauzei rezultă că la 19 septembrie 2016, Societatea cu

Răspundere Limitată „Viomed-Cord” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stal „Aeroportul Internațional Mărculești”, prin care a

solicitat încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Aeroportul Internațional

Mărculești”, în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Viomed-Cord” suma de

60000 lei – cu titlu de datorie, suma de 21600 lei – cu titlu de penalitate și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Socora, sediul Florești din 1 februarie 2017,

menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din 5 septembrie 2017, cererea de

chemare în judecată a fost respinsă.

Colegiul Civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție analizînd situația de fapt din prezenta speță, în coroborate cu probele

atașate la dosar, menționează că este prematură concluzia primei instanțe, menținută

prin decizia instanței de apel.

Or, soluțiile instanțelor ierarhic inferioare vin în contradicție cu circumstanțele

cauzei, instanțele de judecată respingînd acțiunea pe motiv că ar fi fost depusă cu

omiterea termenului stabilit prin lege.

În acest sens, instanța de recurs raportul raportul obligațional dintre părțile

litigante, rezultă din contractul nr. 20/11/09 VI-AIM de prestări servicii medicale din

20 noiembrie 2009, prin care Societatea cu Răspundere Limitată „Viomed-Cord” s-a

obligat să presteze servicii medicale (controlul medical obligatoriu, adresări

programate, cure de tratament) angajaților Întreprinderii de Stal „Aeroportul

Internațional Mărculești” în perioada 1 decembrie 2009 – 1 noiembrie 2010, contra

unei sume totale de 100000 lei.

Totodată, Colegiul menționează că potrivit clauzelor contractuale stabilite între

părțile actului juridic enunțat, achitarea serviciilor medicale efectuate se vor achita în

termen de 30 zile, din momentul încheierii contractului (f.d. 22).

În această ordine de idei, instanța de recurs punctează că reclamantul-recurent

prin acțiunea înaintată a pretins încasarea sumei de 60000 lei din contul Întreprinderii

de Stal „Aeroportul Internațional Mărculești” în beneficiul Societatea cu Răspundere

Limitată „Viomed-Cord”, cu titlu de datorie rezultată ca urmare a onorării parțiale de

către intimatul-pîrît a obligațiilor stabilite prin contractul nr. 20/11/09 VI-AIM de

prestări servicii medicale din 20 noiembrie 2009.

Prin urmare, Colegiul menționează că materialele administrate la dosar și anume

actul de verificare ce vizează perioada 1 octombrie 2005 – 31 decembrie 2015,

semnat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Viomed-Cord” și Întreprinderea

de Stal „Aeroportul Internațional Mărculești”, certifică existența datoriei în sumă de

60000 lei. Mai mult decît atît, intimatul-pîrît a recunoscut în scris datoria existentă

față de Societatea cu Răspundere Limitată „Viomed-Cord” (f.d. 13).

4

Instanța de recurs punctează că instanțele ierarhic inferioare au tratat superficial

probele și circumstanțele evocate supra, prin urmare eronat au constatat începutul

curgerii termenului de prescripție extinctivă.

Astfel, este oportun de a reliefa prevederile 267 alin. (1) CC, care statuează

expres că termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea

intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

De menționat că prescripția extinctivă ca termen juridico-civil se răsfrînge

asupra posibilității apărute la persoană fizică sau juridică de a-și apăra dreptul

încălcat pe calea acțiunii civile. Posibilitatea persoanei fizice sau juridice de a primi

apărarea pe calea acțunii civile reprezintă dreptul subiectiv la apărare pe calea acțunii

civile, denumit dreptul la acțiune. Apărut din cadrul raportului juridic civil, dreptul la

acțiune reprezintă dreptul de a cere de la instanța de judecată emiterea hotărîrii, care

ar admite acțiunea, sau dreptul la admiterea acțiunii, care urmează a fi respectat în

situația în care a fost respectat termenul de prescripție.

Instanța de recurs accentuează asupra faptului că la 31 decembrie 2015

Întreprinderea de Stal „Aeroportul Internațional Mărculești” a recunoscul datoria în

sumă de 60000 lei, existentă față de Societatea cu Răspundere Limitată „Viomed-

Cord”, prin urmare, termenul precripției extinctive pentru înaintarea acțiunii date,

începe să curgă din 31 decembrie 2015.

Or, potrivit art. 277 alin. alin. (1) și (2) CC – cursul prescripției extinctive se

întrerupe în cazul intentării unei acțiuni în modul stabilit și în cazul în care debitorul

săvîrșește acțiuni din care rezultă că recunoaște datoria. După întreruperea cursului

prescripției extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs pînă la

întreruperea cursului prescripției extinctive nu se include în noul termen de

prescripție extinctivă.

Prin urmare, recunoașterea datoriei la 31 decembrie 2015 de către Întreprinderea

de Stal „Aeroportul Internațional Mărculești” se încadrează perfect în prevederile art.

277 alin. (1) lit. b) CC în sensul înreruperii cursului prescripției extinctive și data

recunoașterii acțiunii în impune începerea curgerii unui nou termen în interiorul

căruia Societatea cu Răspundere Limitată „Viomed-Cord” poate să-și apere drepturile

rezultate din contractul nr. 20/11/09 VI-AIM de prestări servicii medicale din 20

noiembrie 2009.

Astfel, avînd în vedere că dreptul la acțiune a Societății cu Răspundere Limitată

„Viomed-Cord” curge din 31 decembrie 2015, reclamantul-recurent înaintănd

acțiunea la 19 septembrie 2016 a respectat termenul stabilit prin lege în interiorul

căruia urma a fi înaintată cererea de chemare în judecată.

În continuare, instanța de recurs punctează că părțile contractului nr. 20/11/09

VI-AIM de prestări servicii medicale din 20 noiembrie 2009 au convenit și asupra

clauzei penale, prin care au stabilit că pentru neachitarea în termenul stabilit va fi

percepută o penalitate de 0,2 % din suma ce urma a fi achitată pentru fiecare zi de

întîrziere (f.d. 22).

5

Colegiul precizează că potrivit art. 624 alin. alin. (1) și (5) CC – clauza penală

(penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat

prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită

creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Debitorul nu este obligat să plătească

penalitate în cazul în care neexecutarea nu se datorează vinovăției sale.

De menționat că clauza penală constituie o evaluare convențională și prealabilă

a eventualelor prejudicii pe care debitorul va fi obligat să le plătească în cazul

neexecutării prestației la care s-a îndatorat. Debitorul este ținut să plătească clauza

penală atunci cînd sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, adică se

impune ca neexecutarea să provină din vina debitorului, circumstanță ce se regăsește

în speța dată.

Instanța de recurs punctează că potrivit art. 130 alin. alin. (1)-(3) CPC, instanța

judecătorească apreciază probele bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă,

nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța

judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea

pricinii.

Colegiul specifică faptul că circumstanțele relatate supra atrag încălcarea

dreptului recurenților-reclamanți la un proces echitabil, respectarea căruia este

accentuată și în jurisprudența constantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și

întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată. Concomitent,

conform art. 241 alin. (5) CPC, în motivare se indică circumstanțele pricinii

constatate de instanță, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste

circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de

care s-a călăuzit instanța.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 373 CPC, instanța de apel verifică,

în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel. Apelantului nu i se poate crea în propria cale de

atac o situație mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepția

cazurilor cînd consimte și cînd hotărîrea este atacată și de alți participanți la proces.

În sprijinul normelor naționale vin și reglementările Curții Europene pentru

Drepturile Omului, jurisprudența căreia își are izvorul în dreptul oricărei părți în

cadrul unei proceduri de a beneficia de respectarea acestor norme, fiind piloni de

bază ai dreptului la un proces echitabil.

6

La rejudecarea cauzei, se va ține cont de criticile invocate în textul deciziei și se

va înlătura omisiunile admise, pentru asigurarea unei judecări corecte și legale a

pretențiilor înaintate.

Din considerentele menționate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul, a casa decizia instanței de apel, cu remiterea pricinii pentru

rejudecare în Curtea de Apel Bălți.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Viomed-

Cord”.

Se casează decizia Curții de Apel Bălți din 5 septembrie 2017în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Viomed-Cord” împotriva Întreprinderii de Stal „Aeroportul Internațional

Mărculești” cu privire la încasarea datoriei, penalității și a cheltuielilor de judecată,

cu remiterea cauzei pentru rejudecare în instanța de apel – Curtea de Apel Bălți, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecător Valeriu Doagă

judecători

Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

Iuliana Oprea

7