ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 14.09.2016

2rac-338/16 — încasarea datoriei

HOTĂRÂRE
14.09.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
încasarea datoriei
Temei legal
temeiurile declarării recursului
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
2rac-338/16 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 2rac-338/16

prima instanță – V. Caduc

instanța de apel – I.Grosum A. Corcenco, D.Corolevschi,

14 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Gospodăria Țărănească „Ivan Scutelnic” în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Agrimatco-Service”

împotriva Gospodăriei Țărănești „Ivan Scutelnic” privind încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 17 martie 2016 prin care a fost

admis apelul declarat de Gospodăria Țărănească „Ivan Scutelnic” și s-a emis o

nouă hotărîre de admitere parțială a pretențiilor,

c o n s t a t ă :

La 22 mai 2015 societatea cu răspundere limitată „Agrimatco-Service” s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Gospodăriei Țărănești „Ivan

Scutelnic” solicitînd încasarea datoriei în mărime de 575076,97 lei, penalitate în

mărime de 310541,58 lei, dobînda de întîrziere în mărime de 195384,36 lei și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a reiterat că în baza contractului de

vînzare-cumpărare nr.123 din 17 martie 2011 încheiat între societatea cu

răspundere limitată „Agrimatco-Service” și Gospodăria Țărănească „Ivan

Scutelnic” părțile au convenit asupra relațiilor contractuale de vînzare-cumpărarea

a mărfii.

Menționează că potrivit prevederilor contractuale societatea cu răspundere

limitată „Agrimatco-Service” s-a obligat să livreze marfă în cantitatea și calitatea

comandată Gospodăriei Țărănești „Ivan Scutelnic”, iar ultima s-a obligat să

primească marfa cu achitarea ei totală în termeni prevăzuți în contract.

Relatează că facturile fiscale fac dovada livrării mărfii, iar cumpărătorul le-a

recepționat fără careva pretenții referitor la calitate și cantitate, obligația de

predare-primire a bunului prevăzut de contract a fost executată. Potrivit anexelor

contractului de vînzare-cumpărare marfa urma a fi achitată pînă la 20 noiembrie

2011.

1

Totodată, menționează că în conformitate cu p. 7.2 din contract, în cazul

nerespectării termenilor de plată, cumpărătorul achită vânzătorului o penalitate în

mărime de 0,3 % din valoarea mărfii livrate pentru fiecare zi de întârziere, care

pentru șase luni constituie suma de 310541,58 lei.

De asemenea susține că din cauza neexecutării obligației în timp, pîrîtului i-a

fost calculată dobîndă de întîrziere, potrivit art.585, 619 Codul civil în mărime de

195384,36 lei.

Prin hotărîrea judecătoriei Briceni din 23 iulie 2015 a fost admisă cererea

de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Agrimatco-

Service”.

S-a încasat din contul Gospodăriei Țărănești „Ivan Scutelnic” în beneficiul

societății cu răspundere limitată „Agrimatco-Service” datoria în mărime de

575076,97 lei, penalitate în mărime de 310541,58 lei, dobînda de întîrziere în

mărime de 195384,36 lei, în total suma de 1081002,91 (un milion optzeci și una

mii lei și 91 bani).

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond la 23 august 2015

Gospodăria Țărănească „Ivan Scutelnic”, a declarat apel solicitând admiterea

apelului, casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei decizii prin care cererea

de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Agrimatco-

Service” să fie admisă parțial.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 17 martie 2016 a fost admis apelul

declarat de Gospodăria Țărănească „Ivan Scutelnic”, s-a casat parțial hotărîrea

judecătoriei Briceni din 23 iulie 2015, cu emiterea unei noi soluții prin care s-a

respins pretenția înaintată de societatea cu răspundere limitată „Agrimatco-

Service” privind încasarea penalității în sumă de 310541,58 lei.

În rest hotărîrea judecătoriei Briceni din 23 iulie 2015 s-a menținut.

La 20 mai 2016 Gospodăria Țărănească „Ivan Scutelnic”, a depus recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 17 martie 2016 și a hotărîrii judecătoriei

Briceni din 23 iulie 2015, prin care a solicitat, casarea acestora și transmiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de fond.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu soluția instanțelor

ierahic inferioare. Atît instanța de fond cît și instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material și procedural, nefiind constatate toate circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii.

Consideră că instanța de fond la examinarea litigiului a încălcat prevederile

art.56,60 Codul de procedură civilă și art.6 al Convenției CtEDO, prin examinarea

cauzei în lipsa pîrîtului, fiindu-i îngrădit dreptul de a prezenta probe și înaintarea

unei acțiuni reconvenționele.

Susține că instanțele investite cu judecarea fondului au admis încălcări de

procedură, avizul anexat la materialel dosarului care confirmă recepționarea actelor

de procedură nu conține semnătura acesteia, iar despre examinarea litigiul nu a

cunoscut.

Prin urmare, recurentul și-a întemeiat pretențiile invocate în recurs prin

prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) și b) Codul de procedură civilă, care

statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

2

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată.

La 12 septembrie 2016 Gospodăria Țărănească „Ivan Scutelnic”, a depus

recurs suplimentar prin care a invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au aplicat

prevederile art.6 din Convenție, care garantează părților dreptul la un proces

echitabil și nu au ținut cont de prevederile art.20 din Constituție.

Relatează că instanța trebuia să asigure părților posibilitatea de a-și susține

și argumenta cererile, de a invoca probe, de a combate dovezile și excepțiile de

procedură.

Consideră că instanțele investite cu judecarea fondului nu au respectat

principiul contradictorialității și nu a oferit părților posibilitatea de a dezbate în

contradictoriu toate elementele de fapt și de drept ale cauzei. Instanța de fond a

încălcat ilegal și abuziv drepturile unei părți la soluționarea litigiului.

Menționează că a fost lipsit de posibilitatea de apărare și de dreptul de a

înainta acțiune reconvențională, iar aceste încălcări de procedură urmau a fi

soluționate de către Curtea de Apel.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că recurentul au recepționat decizia instanței de apel la 08 aprilie

2016, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele dosarului

(f.d.102), astfel instanța de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și recursul este depus în termen potrivit prevederileor art. 434 Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor

de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

3

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor

invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de

judecată s-au pronunțat în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept procesual și anume

încălcarea dreptului la apărare, Colegiul menționează că acest argument al

recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului

de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

De asemenea potrivit art. 102 alin.5 Codul de procedură civilă prezentarea

părții în instanță, în persoană sau prin reprezentant, acoperă orice viciu de înmînare

a citației.

Astfel instanța de recurs consideră că argumentul recurentului privind

încălcarea dreptului la apărare este neîntemeiat, dat fiind faptul că recurentul și

reprezentantul acestuia au fost prezenți la examinarea cererii de apel, iar asemenea

motive urmau a fi invocate în cererea de apel.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Gospodăria

Țărănească „Ivan Scutelnic” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

4

d i s p u n e:

Recursul declarat de Gospodăria Țărănească „Ivan Scutelnic”, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2017-05-03
0,97
2rhc-52/17 — încasarea datoriei
Dosar nr.2rhc-52/17 Prima instanţă (judecătoria Briceni ) V.Caduc Instanţa de apel (Curtea de Apel Bălţi) I.Grosu, A. Corcenco, D.Corolevschi, Instanţa de recurs (Curtea de Supremă de Justiţie) S. Filincova, G. Stratulat, D. Mardari Î N C H
CSJ 2021-03-31
0,96
2rac-100/21 — încasarea prejudiciului material
Dosarul nr.2rac-100/21 Prima instanţă - Judecătoria Chişinău, sediul Centru ( jud. : M. Ţurcan) Instanţa de Apel - Curtea de Apel Chişinău (jud. : A. Panov, V. Cotorobai, L. Pruteanu) Î N C H E I E R E 31 martie 2021 mun. Chişinău Colegiul
CSJ 2016-11-02
0,95
2rc-889/16 — încasarea datoriei la contractul de vînzare-cumpărare și repararea prejudiciului
Prima instanță: Judecătoria Cahul Dosarul nr. 2rc-889/16 Judecător: M. Bușuleac Prima instanță: Curtea de Apel Cahul Judecător: V. Movilă, E. Dvurecenschii, N. Veleva D E C I Z I E 02 noiembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial ș
CSJ 2016-09-21
0,95
2rac-320/16 — încasarea datoriei și dobînzii de întîrziere
prima instanţă: V.Ciuntu dosarul nr.2rac-320/16 instanţa de apel: N.Traciuc, A.Anton, Iu.Cotruţă D E C I Z I E 21 septembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în
CSJ 2016-07-13
0,95
2rac-275/16 — nulitatea parțială a actelor juridice
prima instanţă, jud.: S. Lazari dosarul nr. 2rac-275/2016 instanţa de apel, jud.: A. Panov, A. Minciuna, S. Zubco Î N C H E I E R E 13 iulie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Ju
Sursă