2ra-74/16 — Încasarea datoriei

prima instanță: N. Mazur dosarul nr. 2ra-74/16 instanţa de apel: N. Traciuc, V. Negru, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Valentinei Sîrghii şi al lui Vitalii Sîrghii, avocatul Tatiana Guţu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr. 12 împotriva Valentinei Sîrghii, lui Vitalii Sîrghii, Veaceslav Sîrghii şi Andrei Sîrghii, intervenienţi accesorii Societatea pe acţiuni „Termocom” în procedura falimentului şi Agenţia pentru protecţia consumatorilor din Republica Moldova cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2015, c o n s t a t ă: La data de 28 mai 2014, ÎMGFL nr. 12 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Sîrghii, lui Vitalii Sîrghii, Veaceslav Sîrgii şi Andrei Sîrgii, intervenient accesoriu SA „Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică.

În motivarea acţiunii reclamanta a menţionat că, în baza contului personal deschis la ÎMGFL nr. 12 pe numele pîrîţilor, SA „Termocom” în procedura falimentului a livrat energie termică. Susţine că, pîrîţii nu au achitat serviciile prestate, iar datoria formată la data de 01 martie 2014 constituie 2960,93 de lei pentru energia termică, fapt ce se confirmă prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale respective. Solicită încasarea în mod solidar de la pîrîţi a datoriei pentru energia termică consumată în sumă de 2960,93 lei şi a taxei de stat în sumă de 270 lei. La 18 august 2014, Valentina Sîrghii a depus o cerere, prin care a solicitat atragerea în proces a Agenţiei pentru protecţia consumatorilor din Republica Moldova în calitate de intervenient accesoriu de partea pîrîţilor.

Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 22 octombrie 2014 s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea pîrîţilor Agenţia pentru protecţia consumatorilor din Republica Moldova. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 05 decembrie 2014 s-a admis acţiunea parţial şi s-au încasat în mod solidar de la Vitalii Sîrghii, Valentina Sîrghii, Veaceslav Sîrghii şi Andrei Sîrghii în beneficiul ÎMGFL nr. 12 datoria pentru serviciile comunale la data de 01 martie 2014 în sumă de 2263,93 lei şi taxa de stat în sumă de 270 lei. În rest s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Prima instanţă şi-a argumentat concluzia prin faptul că, Hotărîrea Guvernului RM nr. 707 cu privire la unele măsuri de eficientizare a funcţionării sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică a fost adoptată la 20 septembrie 2011 şi, respectiv, de la această dată urmau să fie efectuate calculele, dar nu începînd cu anul 2001. Totodată, pe parcursul acestor ani, pîrîţii nu au efectuat achitări la capitolul dat, fiind aplicabil în acest caz şi termenul de prescripţie, la care ultimii au făcut trimitere. Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 03 septembrie 2015 s-a respins apelul declarat de Vitalie Sîrghii, Valentina Sîrghii şi reprezentantul acestora, avocatul Tatiana Guţu şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 10 noiembrie 2015, reprezentantul Valentinei Sîrghii şi al lui Vitalii Sîrghii, avocatul Tatiana Guţu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii, cu încasarea în mod solidar de la ÎMGFL nr. 12 şi SA „Termocom” în procedura falimentului a taxei de stat pentru depunerea cererii de recurs în sumă de 1075 lei. În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sînt neîntemeiate şi ilegale, deoarece instanţele judecătoreşti nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată şi au apreciat arbitrat probele.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurenţilor a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului. De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de reprezentantul Valentinei Sîrghii şi al lui Vitalii Sîrghii, avocatul Tatiana Guţu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele judecătoreşti nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată şi au apreciat arbitrat probele nu pot fi reţinute, deoarece în speţă au fost aplicate elocvent normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil.

Completul Colegiului notează că, instanţele de judecată se bucură de o marjă de apreciere a mijloacelor de probă, ultimele neavând o forţă juridică prestabilită, iar la adoptarea hotărîrii judecătoreşti, acestea urmează a fi apreciate în baza principiului intimei convingeri şi liberei aprecieri a probelor. Astfel, instanţa de recurs notează că, reprezentantul Valentinei Sîrghii şi al lui Vitalii Sîrghii, avocatul Tatiana Guţu nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Valentinei Sîrghii şi al lui Vitalii Sîrghii, avocatul Tatiana Guţu ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de reprezentantul Valentinei Sîrghii şi al lui Vitalii Sîrghii, avocatul Tatiana Guţu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari