2ra-154/16 — Declararea nulității contractului individual de muncă, încasarea sumei

Prima instanţă: Ş. Niţă 2ra-154/16 Instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecători – Sveatoslav Moldovan, Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Sindrevici Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sindrevici Victor împotriva întreprinderii de stat „Staţiunea Tehnologico Experimentală „Codru” privind declararea nulităţii contractului individual de muncă şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 octombrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Sindrevici Victor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 07 mai 2015, c o n s t a t ă: La 26 noiembrie 2013, Sindrevici Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Staţiunea Tehnologico Experimentală „Codru” privind declararea nulităţii contractului individual de muncă şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că pînă la 01 decembrie 2008, a activat în funcţia de şef al secţiei hidroameliorare şi energetică a Institutului de Cercetări pentru Pomicultură, însă, în legătură cu lichidarea instituţiei, acestuia i s-a propus funcţia de şef al secţiei hidroameliorare şi energetică în cadrul ÎS „Staţiunea Tehnologico Experimentală „Codru”, funcţie pe care a acceptat-o prin cererea din 28 noiembrie 2008. Reclamantul menţionează că la 01 decembrie 2008, la propunerea administraţiei ÎS „Staţiunea Tehnologico Experimentală „Codru”, a semnat contractul individual de muncă nr. 163, unde în pct. 1 nu era indicată funcţia pe care urmează să o exercite, însă, indică că a fost asigurat de către conducerea întreprinderii că această problemă va fi rezolvată.

La 02 decembrie 2008, a fost emis ordinul nr. 02-p, cu care reclamantul a făcut cunoştinţă contra semnătură, conform căruia a fost angajat în funcţia de şef al secţiei hidroameliorare şi energetică şi a început activitatea în această funcţie, însă, în legătură cu neachitarea la timp a salariilor, în luna septembrie 2013, reclamantul a solicitat eliberarea unui certificat de salarizare, din care a aflat că salariul său este cu mult mai mic decît cel al lucrătorilor din contabilitate şi decît salariul pe care îl primea la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură.

Reclamantul indică că a iniţiat un proces civil, în cadrul căruia pîrîtul a prezentat copia contractului individual de muncă nr. 163, în care nu era indicată funcţia, iar în luna februarie 2013 a obţinut o fotocopie a acestui contract, în care la pct. 1 era indicat deja că îndeplineşte funcţia de inginer pe ameliorare în secţia hidroameliorare şi energetică, însă, reclamantul invocă că nu a exercitat niciodată această funcţie, iar din acest considerent contractul individual de muncă urmează a fi anulat, întrucît documentele prezentate, inclusiv tabelele de pontaj, confirmă incontestabil că reclamantul a deţinut funcţia de şef al secţiei hidroameliorare şi energetică. Reclamantul solicită anularea contractului individual de muncă nr. 163 din 01 decembrie 2008 şi încasarea despăgubirilor morale în mărime de 3000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 mai 2015, acţiunea înaintată de către Sindrevici Victor a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 octombrie 2015, a fost respins apelul declarat de către Sindrevici Victor şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 mai 2015. La 20 noiembrie 2015, Sindrevici Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 octombrie 2015 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 07 mai 2015 cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral acţiunea acestuia. În motivarea cererii de recurs a indicat că hotărîrile instanţelor judecătoreşti sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece au fost emise cu interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material.

Studiind materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Sindrevici Victor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Sindrevici Victor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sindrevici Victor ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Sindrevici Victor. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul /semnătură/Svetlana Filincova Judecători /semnătură/Sveatoslav Moldovan /semnătură/Oleg Sternioală Copia corespunde originalului Judecător Svetlana Filincova