- Dosarul nr.
- 2ra-1957/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 16 septembrie 2015
- Părțile
- Sindrevici Victor vs Statiunii Experimentare Tehnologică Codrul
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1957/15 — Încasrea plaţilor slariale si a prejudiciului moral
Dosarul nr. 2ra-1957/15 prima instanţă - D. Şuşchevici, instanţa de apel –A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna, ÎNCHEIERE 16 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Sindrevici Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Sindrevici Victor împotriva Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologică-experimentală Codrul” privind încasarea plăţilor salariale şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2015, prin care au fost respinse apelurile declarate de Sindrevici Victor şi Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologică-experimentală Codrul”, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Centru mun.
Chişinău din 17 septembrie 2014, c o n s t a t ă ; La 24 aprilie 2012, Sindrevici Victor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologică-experimentală Codrul” în care a solicitat încasarea salariului în mărime de 18071 lei, penalitatea în mărime de 7753 lei pentru întîrzierea achitării salariului,diferenţa dintre salariul de pînă la transfer la Întreprinderea de Stat Staţiunea Tehnologică Experimentală „Codrul” şi salariul pe care îl avea în Întreprinderea de Stat Staţiunea Tehnologică Experimentală „Codrul” în mărime de 41000 lei şi încasarea prejudiciul moral în mărime de 18000 lei. În motivarea pretenţiilor formulate a reiterat că, activează în funcţie de şef secţie hidroamelioraţii la Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologică- experimentală Codrul” din 01 decembrie 2008. La 01 august 2011 Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologică- experimentală Codrul” a reţinut achitarea salariului pentru 18 luni.
Ulterior prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 octombrie 2011, s-a dispus încasarea salariu pentru 18 luni, plata adiţională pentru întârzierea achitării salariului, repararea pierderilor şi prejudiciului moral. Susţine că la moment Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologică- experimentală Codrul” la fel a amînat achitarea salariului pentru 9 luni în mărime de 18071 lei pentru perioada începând cu luna august 2011 până în aprilie 2012 inclusiv. În legătură cu lichidarea ICŞ „Pomicultură” a fost transferat la STE 1 Codrul” în aceeaşi funcţie. Acordul de transfer la lucru la STE „Codrul” a fost cu condiţia că salariul nu va fi nu mai mic de cel anterior.
La încheierea contractului individual de muncă cu STE „Codrul” a cerut fie incluse informaţii cu privire la condiţiile de retribuire a muncii, mărimea salariului de funcţie şi sporului, însă angajatorul a refuzat pe motiv că nu pot fi incluse în contract, deoarece încă nu este stabilit un stat de funcţii, nu este determinat fondul de salarizare deoarece este finisată reorganizarea, şi lucrătorilor li se vor achita avansuri. A primit avansuri până în august 2010, iar apoi şi achitarea acestora a încetat. Mai susţine că a aflat despre faptul că salariu său este de 2574 lei, adică cu 1288 lei mai puţin decît cel primit anterior, în cadrul dezbaterilor judiciare. Conform condiţiilor sale STE Codrul” trebuia să stabilească un salariu nu mai mic de 3862 lei, iar de fapt a fost stabilit un salariu cu 1288 lei mai puţin.
Respectiv pentru perioada de lucru din luna decembrie 2008 pînă în martie 2012 i s-a reţinut 1288 lei x 40 de luni= 51520 lei. Luând în consideraţie reţinerile (fond social, medical, impozitele) nu i s-a achitat suma de 51520 lei - 11385 lei = 40135 lei.
În final prin cerere de modificarea pretenţiilor privind încasarea restanţei la salariu, a solicitat încasarea restanţei salariale în mărime de 19089 lei, încasarea restanţei salariale în mărime de 144272,61 lei, compensaţia pentru concediul nefolosit reieşind din diferenţa salariului de funcţie a şefului secţiei hidroamelioraţii în mărime de 13211,62 lei şi compensaţia în legătură cu eliberarea din funcţie pe motivul reducerii statelor de personal 6999,44 lei, penalitatea pentru reţinerea salariului din salariul de funcţie a inginerului hidroameliorator în mărime de 26397 lei şi 185155 lei reieşind din diferenţa salariului de funcţie a şefului secţiei hidroamelioraţii, încasarea prejudiciului moral în mărime de 18000 Iei.
Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 septembrie 2014 s-a admis parţial acţiunea înaintată de Sindrevici Victor. S-a încasat din contul Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologică- experimentală Codrul” în beneficiul lui Sindrevici Victor restanţa la salariu în mărime de 19089 lei. S-a încasat din contul Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologică- experimentală Codrul” în beneficiul lui Sindrevici Victor prejudiciu moral în mărime de 3000 lei. S-a încasat din contul Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologică- experimentală Codrul” în beneficiul lui Sindrevici Victor cheltuieli de judecată în mărime de 248 lei. S-a încasat din contul Întreprinderii de Stat „Staţiunea Tehnologică- experimentală Codrul” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 662,67 lei.
În rest acţiunea lui Sindrevici Victor s-a respins ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2015, a fost respinse apelurile declarate de Sindrevici Victor şi Întreprinderea de Stat „Staţiunea Tehnologică-experimentală Codrul”, şi menţinută hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 septembrie 2014. La 27 mai 2015, Sindrevici Victor a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea parţială a acestora şi emiterea unei noi decizii de admitere integrală a pretenţiilor înaintate. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia 2 instanţelor ierarhic inferioare, este contrară prevederilor legale fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt.
Susţine că instanţele investite cu judecarea fondului la adoptarea soluţiei incorect a aplicat prevederile Codului Muncii şi anume prevederile art.130 Codul Muncii. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.39 Vol. II), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 06 mai 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 27 mai 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai 3 asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.
Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Sindrevici Victor în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Sindrevici Victor, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4