2ra-10/16 — Încasarea datoriei

prima instanţă: L. Holeveţcaia dosarul nr. 2ra-10/16 instanţa de apel: M. Guzun, A. Doga, A. Nogai DECIZIE 20 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Galina Stratulat, Dumitru Mardari, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de către Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr. 20, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ nr. 20 împotriva lui Andrian Badia, intervenient accesoriu Societatea pe acţiuni „Termocom” în procedura falimentului, cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică consumată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2015, c o n s t a t ă: La 26 iulie 2014, ÎMGFL nr. 20 a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrian Badia cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică consumată.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că pîrîtul beneficiază de serviciile comunale prestate de către ÎMGFL nr. 20. Susţine că odată cu deschiderea contului personal, pîrîtul a acceptat prestarea serviciilor de către ÎMGFL nr. 20, fapt ce se confirmă prin achitarea bonurilor de plată, inclusiv a celor de utilizare a energiei termice. Afirmă că pîrîtul nu a contestat bonurile de plată pentru serviciile prestate, fapt ce indică la acordul tacit privind calitatea serviciilor prestate. Reclamantul invocă că pîrîtul nu a achitat serviciile prestate, iar datoria pentru consumul energiei termice formată la 01 aprilie 2013 constituie suma de 33 209,31 lei, fapt ce se confirmă prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale respective şi nota de plată.

Mai invocă că încercările de soluţionare a litigiului pe cale extrajudiciară nu au dat rezultate. Prin urmare, solicită încasarea de la pîrît a datoriei pentru energia termică consumată în sumă de 33 209,31 lei şi a taxei de stat în mărime de 996,27 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 05 martie 2015, acţiunea a fost admisă şi a fost dispusă încasarea de la Badia Andrian în beneficiul 1 ÎMGFL nr. 20 suma de 33 209,31 lei cu titlu de datorie acumulată la 01 aprilie 2013 şi taxa de stat în sumă de 996,27 lei, iar în total suma de 34 205,58 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Badia Andrian a atacat-o cu apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 05 martie 2015 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2015, a fost admis apelul declarat de către Badia Andrian, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 10 august 2015, în termenul prevăzut de lege, ÎMGFL nr. 20 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. Recurenta ÎMGFL nr. 20, în motivarea recursului, a indicat că decizia recurată este neîntemeiată şi ilegală, deoarece instanţa de apel a încălcat şi a aplicat eronat normele de drept material şi, anume, a interpretat eronat legea şi a încălcat normele de drept procedural.

Menţionează că în cadrul examinării acestei pricini civile, s-a constatat cu certitudine faptul că intimatul domiciliază într-un bloc locativ municipal gestionat de ÎMGFL nr. 20 şi a acumulat o restanţă la serviciile comunale prestate de SA „Termocom” pentru perioada invocată în acţiune în mărime de 33 209,31 lei, pe care refuză să o achite benevol. Susţine că intimatul, de asemenea, dispune de restanţă şi la celelalte servicii comunale, manifestînd o lipsă de respect totală faţă de obligaţiunile de achitare a serviciilor locativ-comunale consumate şi din cauza lui şi a altor locatari neconştiincioşi sistemul organelor locativ-comunale se află într-o stare deplorabilă, însă a fost acţionat în judecată numai pentru serviciile prestate de SA „Termocom”, fiind solicitată încasarea sumei de 33 209,31 lei.

Afirmă că restanţa a fost calculată pentru perioada menţionată în acţiune şi este confirmată prin informaţia prezentată de către ÎM „Infocom”, iar pînă a fi acţionat în judecată intimatul a fost preîntîmpinat, însă el a refuzat să achite restanţa, invocînd motive neîntemeiate. Invocă că intimatul, devenind proprietar al acestui apartament din anul 2005, a deschis un cont personal la gestionarul ÎMGFL nr. 20 şi a început să primească bonurile de plată pe numele său, a făcut unele achitări la unele servicii prestate şi consumate de el. Mai invocă că în anul 2008, chiar el a depus în adresa ÎMGFL nr. 20 o scrisoare de garanţie, prin care a recunoscut integral restanţa sa la toate serviciile şi şi-a asumat angajamentul de a achita această restanţă într-un anumit termen solicitat de el.

Menţionează că intimatul niciodată nu a depus în adresa ÎMGFL nr. 20 careva cereri, petiţii, prin care să-şi exprime dezacordul cu calcularea pe numele lui a serviciilor comunale. Susţine că intimatul în cererea de apel nu a invocat nici un temei pentru casarea hotărîrii primei instanţe prevăzut de art. art. 386, 387 şi 388 CPC. Afirmă că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că intimatul a fost legal citat pentru examinarea pricinii în primă instanţă şi în materialele dosarului există dovada citării legale a lui. Consideră că prima instanţă corect a constatat circumstanţele de fapt, a aplicat legea materială şi a dat o apreciere corectă probelor din materialele pricinii. 2 Menţionează că toate circumstanţele, pe care le-a invocat ÎMGFL nr. 20 ca temei al pretenţiilor sale, au fost confirmate prin probe veridice, pertinente şi admisibile, care au fost corect apreciate de prima instanţă.

Consideră că instanţa de apel a emis o decizie ilegală şi chiar abuzivă şi nu a acordat o deplină eficienţă recomandărilor şi prevederilor menţionate în hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 6 din 11 noiembrie 2013 privind procedura de judecare a cauzelor civile în ordine de apel, în special celor menţionate în pct. pct. 9, 10, 12, 14, 17, 18, 29, 31 şi 38. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 25 noiembrie 2015, a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe. Înaintînd prezenta cerere de chemare în judecată, ÎMGFL nr. 20 a solicitat încasarea de la Andrian Badia a datoriei pentru energia termică consumată în sumă de 33 209,31 lei.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, încasînd de la Andrian Badia în beneficiul ÎMGFL nr.20 suma de 33 209,31 lei cu titlu de datorie acumulată la 01 aprilie 2013. Ulterior, instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Andrian Badia, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casînd hotărîrea primei instanţe şi pronunţînd o nouă hotărîre, prin care a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată, reţinînd în acest sens că conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, Andrian Badia a devenit proprietarul imobilului de la locul de consum la 11 februarie 2005, astfel încît, conform normelor legale, în sarcina acestuia nu poate fi pusă achitarea serviciilor comunale pentru perioada anilor 2001-2013.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizînd materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţa de apel este greşită. Astfel, pe parcursul judecării pricinii, s-a constatat că în baza contractului de vînzare-cumpărare din 09 februarie 2015, Andrian Badea a devenit proprietarul apartamentului nr. 11 din bd. Moscova, 9, mun. Chişinău, gestionat de către ÎMGFL nr. 20. Conform art. 512 alin. (1) din Codul civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute.

Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. Conform art. 572 alin. alin. (1) şi (2) din Codul civil, temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii. Obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. 3 Conform art. 59 din Codul cu privire la locuinţe, plata pentru serviciile comunale (apă, gaz, energie electrică, termică şi alte servicii) se încasează în afară de chirie potrivit tarifelor, aprobate în modul stabilit, iar conform art. 60 din Codul cu privire la locuinţe, chiriaşul este obligat să plătească la timp pentru serviciile comunale.

Conform pct. 17 din Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, plăţile pentru serviciile locative, comunale şi necomunale se percep de la proprietarii, chiriaşii şi locatarii caselor individuale, apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine şi încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori, gestionari sau prestatorii de servicii.

Din materialele dosarului şi, anume, din informaţia despre achitarea serviciilor locativ-comunale, rezultă că pentru apartamentul nr. 11 din bd. Moscova, 9, mun.Chişinău, gestionat de către ÎMGL nr. 20, în perioada noiembrie 2001 – martie 2013 s-a acumulat o datorie la energia termică în sumă totală de 33 209,31 lei. Conform art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea condominiului în fondul locativ nr. 913-XIV din 30 martie 2000, în cazul înstrăinării locuinţelor (încăperilor), noul proprietar devine succesor de drepturi şi preia toate drepturile şi obligaţiile fostului proprietar în condominiu. La întocmirea contractului de vînzare-cumpărare a locuinţei (încăperii), părţile stabilesc condiţiile de achitare a datoriilor pentru serviciile comunale şi alte servicii.

În caz contrar, cumpărătorul este obligat să achite datoriile neachitate. Avînd în vedere prevederile legale enunţate, instanţa de recurs reţine că la momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului, părţile urmau să indice în contract condiţiile de achitare a datoriilor pentru serviciile comunale şi alte servicii, însă nefiind indicat acest fapt expres în clauzele contractuale, Andrian Badia este obligat să achite datoriile neachitate. Cu atît mai mult cu cît, Andrian Badia, la momentul încheierii contractului de vînzare-cumpărare a apartamentului, urma să verifice dacă foştii proprietari nu au datorii la serviciile comunale.

În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă temeinic şi legal a admis acţiunea şi a încasat de la Andrian Badia în beneficiul ÎMGFL nr. 20 suma de 33 209,31 lei cu titlu de datorie acumulată la 01 aprilie 2013. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Întreprinderea municipală de gestionare a fondului locativ nr. 20. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2015 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 05 martie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ nr. 20 împotriva lui Andrian Badia, intervenient accesoriu Societatea pe acţiuni „Termocom” în procedura falimentului cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică consumată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Galina Stratulat Dumitru Mardari Iuliana Oprea 5