- Dosarul nr.
- 3ra-19/16
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 20 ianuarie 2016
- Părțile
- Întreprinderea de Stat Calea Ferată din Moldova către Biroul Vamal Cahul, intervenient accesoriu brokerul vamal Societatea cu Răspundere Limitată Valah.
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului.
3ra-19/16 — Contestarea actelor administrative.
Dosarul nr. 3ra-19/16 Prima instanţă: D. Bosîi Instanţa de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă și T. Dimitriadi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 20 ianuarie 2016 mun.
Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecător: Tatiana Vieru Judecătorii: Valentina Clevadî și Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Cahul, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” către Biroul Vamal Cahul, intervenient accesoriu brokerul vamal Societatea cu Răspundere Limitată „Valah”, privind contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 20 octombrie 2015, prin care apelul declarat de Biroul Vamal Cahul a fost respins, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Cahul din 25 februarie 2015. ACONSTATAT: La 11 iunie 2013, Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” a depus cererea de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Cahul, privind contestarea actelor administrative.
În motivarea pretențiilor reclamanta a invocat că la 23 aprilie 2013 agentul constatator-inspectorul superior al Biroului Vamal Cahul, Tatiana Toderici a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţie vamală prevăzută de art. 231 pct. 23) Codul Vamal, pe faptul că la 25 februarie 2013, la postul vamal Edineţ intern, au fost depuse declaraţiile vamale de tranzit nr. 20021 304, 303, 298, 306, 305, 307, privind tranzitarea mărfii (seminţe de floarea soarelui – 223328 kg), în valoare totală de 1738771,08 lei, de la postul vamal Edineţ intern, la postul vamal Etulia-Fricăţei, în termen de la 25 februarie 2013, pînă la 04 martie 2013, marfa ajungînd la punctul de destinaţie cu întîrziere la 05 martie 2013, astfel, nefiind respectată procedura de tranzit.
Reclamant a mai specificat că în baza procesului-verbal cu privire la contravenţie vamală, de către şeful Biroului Vamal Cahul, la 23 aprilie 2013 a fost emisă decizia, prin 1 care Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” a fost supusă sancţiunii materiale în baza art. 232 lit. i) Codul Vamal, sub formă de amendă în mărime de 3% din valoarea mărfii care a constituit obiectul contravenţiei vamale, în sumă de 52163,13 lei. Consideră reclamanta că aceste acte administrative urmează a fi anulate ca fiind ilegale, deoarece în cazul dat Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” nu este subiect al contravenţiei vamale prevăzute de art. 231 pct. 23) Cod vamal, deoarece nu este persoana responsabilă pentru operaţiunea de tranzit.
Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” a menționat că nu este principal obligat şi nu este introdusă în rubrica 50 a declaraţiilor vamale şi nici în calitate de declarant nu figurează. Prin urmare, a precizat reclamanta că agentul constatator la întocmirea procesului- verbal nr. 098/13 şi decizia Biroului Vamal Cahul din 23 aprilie 2013, a încălcat prevederile art. 442 alin. (l), art. 443 alin. (l) lit. d), e) şi alin. (5) Cod Contravenţional. La 24 aprilie 2013, Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” s-a adresat Serviciului Vamal cu cererea prealabilă, solicitând anularea procesului-verbal nr. 098/13 din 23 aprilie 2013 şi decizia de aplicare a sancţiuni materiale din 23 aprilie 2013, care prin răspunsul din 27 mai 2013 a fost respinsă.
Reclamantul a mai specificat că în decizia adoptată, agentul constatator face trimitere la pct. 19 al Ordinului Serviciului Vamal nr. 288-o din 20 decembrie 2005, pct. 3, lit. g) şi nr. 346-0 din 24 decembrie 2009 p-8 lit. d) conform căruia procedura regimului vamal de tranzit, reprezintă perfectarea declaraţiilor vamale a mărfurilor plasate sub un anumit regim vamal şi încheierea acestui regim, dar nicidecum nu este stabilit termenul regimului vamal de tranzit, invocînd că Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” nu a participat şi nu şi-a asumat careva obligaţiuni faţă de organele vamale pentru perfectarea declaraţiilor vamale.
Solicită reclamanta anularea procesului-verbal cu privire la contravenţie vamală nr. 098/13 din 23 aprilie 2013, întocmit de către Biroul Vamal Cahul în privinţa Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”, pentru săvârşirea contravenţiei vamale, prevăzută de art. 231 pct. 23) Cod vamal şi a deciziei Biroului Vamal Cahul din 23 aprilie 2013 pe dosarul contravenţional nr. 098/13, prin care Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” a fost supusă unei sancţiuni materiale în baza art. 232 lit. i) Codul Vamal, sub formă de amendă în mărime de 3% din valoarea mărfii, care a constituit obiectul contravenţiei vamale, în sumă de 52163,13 lei. Prin încheierea Judecătoriei Cahul din 09 septembrie 2014 a fost atras în calitate de intervenient accesoriu brokerul vamal Societatea cu Răspundere Limitată „Valah” (f.d.
115). Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 25 februarie 2015, a fost admisă acţiunea înaintată de Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova”. S-a dispus anularea procesul-verbal nr. 098/13 din 23 aprilie 2013 şi decizia Biroului Vamal Cahul din 23 aprilie 2013, ca fiind ilegale (f.d. 124, 128-129). Prin deczia Curţii de Apel Cahul din 20 octombrie 2015, apelul declarat de Biroul Vamal Cahul a fost respins, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Cahul din 25 februarie 2015 (f.d. 155, 156-159). 2 La 06 noiembrie 2015, Biroul Vamal Cahul, a contestat cu recurs decizia instanţei de apel solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel și hotărîrea primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă.
În motivarea recursului recurentul a invocat faptul că atît instanţa de apel, cît și prima instanță nu au constatat circumstanţele importante pentru soluţionarea corectă a pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material. Copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 28 octombrie 2015 (f.d. 160), însă la dosar nu sunt anexate dovezi care ar certifica data recepţionării de către recurent a copie deciziei recurate. Prin urmare, instanţa de recurs consideră recursul ca fiind declarat în termen. La 25 noiembrie 2015, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului, însă pînă la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Cahul, în adresa Curţii Supreme de Justiţie nu a parvenit referinţa prin care intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursului.
În conformitate cu prevederile art. 439, alin. alin. (2) şi (3) CPC după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Biroul Vamal Cahul este inadmisibil.
În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat, nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, iar recursul fiind vădit neîntemeiat.
Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, instanţa de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată 3 irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 CPC şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.
Astfel, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art. 6 parag.l al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Biroul Vamal Cahul, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Biroul Vamal Cahul, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Oleg Sternioală 4