3ra-12/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S. Bleşceaga dosarul nr. 3ra-12/16 instanţa de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican ÎNCHEIERE 14 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Nicolai Stamati, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Nicolai Stamati împotriva Asociaţiei proprietarilor de locuinţe privatizate nr. 52/216, intervenienţi accesorii Societatea pe acţiuni „Centrala Electrică cu Termoficare nr.2” şi Întreprinderea municipală „Infocom” cu privire la excluderea datoriei din factura de plată pentru energia termică furnizată şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2015, c o n s t a t ă: La data de 07 aprilie 2014, Nicolai Stamati a depus cerere de chemare în judecată împotriva APLP nr. 52/216 cu privire la anularea facturii pentru energia termică furnizată şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, la data de 08 februarie 2014, a expediat pîrîtei cererea prealabilă privind dezacordul cu factura nr.114906185 pentru energia termică (încălzire) furnizată în perioada 15 noiembrie 2013 – 29 noiembrie 2013 în apartamentul nr. 28 din str. Florilor,30/2, mun.Chişinău, în care locuieşte. Susţine că, prin factura enunţată i-a fost impusă spre plată suma de 255,83 lei pentru energia termică consumată în luna noiembrie 2013, cu care nu este de acord, deoarece energia termică nu a fost livrată la parametrii de calitate corespunzători, fiind foarte mică, aproape deloc. Afirmă că, pînă în prezent, el nu a primit de la pîrîtă careva răspuns la cererea prealabilă.

Consideră că, factura enunţată a fost întocmită ilegal şi nu corespunde realităţii, iar gestionarul fondului locativ i-a impus spre plată suma menţionată, deşi a refuzat să întocmească un act cu privire la temperatura din încăpere, la cererea sa privind temperatura scăzută în locuinţă. Invocă că, prin acţiunile pîrîtei i-au fost cauzate suferinţe psihice, retrăiri, stres, indignare, frustrare, pierzînd timp pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale prin depunerea cererilor, deplasări, etc. Solicită anularea facturii nr. 114906185 pentru energia termică furnizată în perioada 15 noiembrie 2013 – 29 noiembrie 2013 în apartamentul nr. 28 din str.Florilor,30/2, mun. Chişinău, cu excluderea sumei de 255,83 lei din facturile viitoare şi încasarea de la pîrîtă a sumei de 500 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 iunie 2014 au fost atraşi în proces în calitate de intervenienţi accesoriu SA „CET nr.2” şi ÎM „Infocom”. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 19 februarie 2015 s-a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iunie 2015 s-a admis apelul declarat de Nicolai Stamati, s-a casat hotărîrea primei instanţe în partea respingerii pretenţiei cu privire la anularea facturii nr. 1149061 privind consumul energiei termice pentru apartamentul nr. 28 din str. Florilor,30/2, mun. Chişinău, în perioada 15 noiembrie 2013 – 29 noiembrie 2013 şi s-a emis în această parte o nouă hotărîre, prin care s-a admis pretenţia cu privire la anularea facturii nr.1149061 privind consumul energiei termice pentru apartamentul nr. 28 din str.Florilor,30/2, mun.

Chişinău, în perioada 15 noiembrie 2013 – 29 noiembrie 2013 şi s-a anulat factura nr. 1149061 privind consumul energiei termice pentru apartamentul nr. 28 din str. Florilor,30/2, mun. Chişinău, în perioada 15 noiembrie 2013 – 29 noiembrie 2013. În rest hotărîrea s-a menţinut. La data de 14 octombrie 2015, Nicolai Stamati a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea respingerii pretenţii cu privire la repararea prejudiciului moral şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri cu privire la admiterea acestei pretenţii. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel, respingînd pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentei a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului. De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de Nicolai Stamati nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs precum că, instanţa de apel, respingînd pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată nu poate fi reţinut, deoarece în speţă, au fost aplicate elocvent normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul Nicolai Stamati nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Nicolai Stamati ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Nicolai Stamati se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Ion Druţă