2rc-51/16 — Încasarea datoriei

prima instanţă: I. Mânăscurtă 2rc-51/16 instanţa de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Braşoveanu DECIZIE 13 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druţă Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de lichidatorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Trest”, Ruslan Vasiliev în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Demacora” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Trest” cu privire la încasarea datoriei împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 07 septembrie 2015 prin care nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Trest”, acordat termen până la 20 octombrie 2015 pentru lichidarea neajunsurilor şi încheierii Curţii de Apel Chișinău din 20 octombrie 2015 prin care a fost restituită cerere de apel depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Trest” constată: La 22 ianuarie 2014, SC „Demacora” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Trest” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a invocat că în baza contractului de cesiune a creanţelor nr. 6D din 07 iulie 2013, SC „Aniconix - Grup” SRL a transmis SC „Demacora” SRL creanţa în mărime de 137800 lei către SRL „Trest”, devenind astfel creditorul SRL „Trest”. Susţine că datoria SRL „Trest” faţă de SC „Aniconix - Grup” SRL a apărut în urma acordării de către ultima în beneficul pârâtului a suportului financiar în baza contractelor de împrumut. Relatează că la 18 decembrie 2013, s-a adresat către pârât cu o somaţie prin care a menţionat despre cesiunea creanţei care a avut loc în urma încheierii contractului nr. 6D, solicitând achitarea datoriei în termen de 6 zile din momentul recepţionării somaţiei. 1 Menţionează că somaţia în cauză a fost recepţionată de pârât la 23 decembrie 2013, fapt confirmat prin avizul de recepţie (recomandat), însă până în prezent, pârâtul nu a executat obligaţiunile sale.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 166, 167, 174-176 CPC, art. 556, 558, 572, 602 Cod civil. Solicită admiterea acţiunii, încasarea sumei datoriei în mărime de 137800 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată. La 26 mai 2015, SRL „Trest” a depus acţiune reconvenţională împotriva SRL „International Collections of Debts”, fosta SC „Demacora” SRL cu privire la constatarea nulităţii actelor juridice. Susţine că contractele puse la fundamentarea acţiunii înaintate de către SRL „International Collections of Debts” au fost semnate contrar legislaţiei, fiind falsificate. Invocând prevederile art. 216, 217, 219, 221 Cod civil, menţionează că toate actele încheiate în acea perioadă sunt nule de drept şi nu au niciun efect juridic.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 216-233 Cod civil, art. 172, 173 CPC, Hotărârii Plenului CSJ din 07 iulie 2008. Solicită admiterea acţiunii, constatarea nulităţii contractului de colaborare şi ajutor reciproc din 09 ianuarie 2007 dintre SRL „Aniconix-Grup” şi SRL „Trest”, acordurilor adiţionale la contractul de împrumut din 30 octombrie 2013 dintre SRL „Aniconix-Grup” şi SRL „Trest” din 21 ianuarie 2007, 01 februarie 2007 şi 21 februarie 2007, contractului de împrumut din 30 octombrie 2008 dintre SRL „Aniconix-Grup” şi SRL „Trest” şi a contractului de cesiune a creanţei din 07 iulie 2013 dintre SRL „Aniconix-Grup” şi SRL „Demacora”. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 02 iulie 2015 a fost admisă acţiunea de bază, încasat de la SRL „Trest” în beneficiul SRL „International Collections of Debts” datoria de 137800 lei, cât şi cheltuielile de judecată în sumă de 141934 lei. A fost respinsă integral acţiunea reconvenţională a SRL „Trest”, ca fiind neîntemeiată. Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 07 septembrie 2015 nu s-a dat curs cererii de apel depusă de SRL „Trest”, fiind acordat termen până la 20 octombrie 2015 pentru lichidarea neajunsurilor. Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 20 octombrie 2015 a fost restituită cerere de apel depusă de SRL „Trest”. La 08 decembrie 2015, lichidatorul SRL „Trest”, Ruslan Vasiliev a declarat recurs împotriva încheierilor Curţii de Apel Chișinău din 07 septembrie 2015 şi din 20 octombrie 2015, solicitând casarea acestora, cu restituirea cauzei la rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierile recurate, considerându-le ilegale şi neîntemeiate. Susţine că la emiterea încheierii din 07 septembrie 2015, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea taxei de stat, care însă se aplică la 2 depunerea cererilor de chemare în judecată în instanţa de fond, respectiv acestea nu sunt relevante la examinarea în apel a cauzei. Invocând prevederile art. 86 alin. (2) CPC, menţionează că temeiul invocat de către instanţa de apel ca fiind un neajuns la cererea de apel este irelevant şi contrar prevederilor legale. Afirmă că a fost privat de dreptul de a întreprinde măsuri necesare privind înlăturarea neajunsurilor înscrise în încheierea contestată, deoarece a făcut cunoştinţă cu încheierea menţionată la 25 noiembrie 2015, fapt confirmat prin semnătura aplicată de către avocatul companiei pe recipisa anexată la materialele dosarului.

Referitor la ilegalitatea încheierii din 20 octombrie 2015, în vederea evidenţierii poziţiei eronate a instanţei de apel, menţionează recurentul că la materialele dosarului sunt anexate acte care confirmă faptul că întreprinderea se află în procedură de insolvabilitate, acte care au fost prezentate încă în prima instanţă. Remarcă că a adus suficiente probe pertinente pe parcursul examinării cauzei, care confirmă indubitabil starea de insolvabilitate a SRL „Trest”. Invocând prevederile art. 86 alin. (2) CPC, afirmă că poate fi obligat la achitarea taxei de stat doar după examinarea cauzei, astfel că neachitarea taxei de stat nu poate servi temei de restituire a cererii de apel, deoarece impunerea recurentului la achitarea taxei de stat reprezintă acţiuni contrar prevederilor legale.

Menţionează că reieşind din conţinutul art. 86 alin. (2) CPC nu se identifică obligaţia lui de a înainta o cerere cu privire la amânarea achitării taxei de stat. Remarcă că avizul de recepţie anexat la dosar din 12 septembrie 2015, este semnătura cu inscripţia „Florea”, care însă nu este o persoană împuternicită de a recepţiona astfel de scrisori, acesta nefiind nici angajat şi nici nu se află în alte careva relaţii cu întreprinderea. Cu referire la prevederile art. 105 alin. (5) şi (6) CPC, consideră că nu a fost respectată procedura de înştiinţare legală, deoarece avizul de recepţie este semnat de o persoană neîmputernicită, iar pe cotorul acestuia nu este indicat numele şi raporturile cu destinatarul sau funcţia pe care o deţine.

Consideră că a fost lipsit de dreptul la apărare şi dreptul la un proces contradictoriu, fapt ce contravine expres prevederilor art. 26 CPC. La 05 ianuarie 2016, SRL „International Collections of Debts” a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind depus tardiv. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului şi temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul urmează a fi admis din considerentele ce urmează.

3 În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. În conformitate cu art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. După cum rezultă din materialele dosarului Curtea de Apel Chișinău, având în susţinere prevederile legale susmenţionate, prin încheierea din 07 septembrie 2015 nu a dat curs cererii de apel depusă de SRL „Trest”, fiind-i acordat termen până la 20 octombrie 2015 pentru lichidarea neajunsurilor.

Totodată, apelantul a fost preîntâmpinat despre restituirea cererii de apel în cazul neîndeplinirii indicaţiilor instanţei de apel. Tot actele pricinii atestă că urmare a neînlăturării de către apelantul SRL „Trest” a indicaţiilor instanţei de apel până la 20 octombrie 2015, în partea ce ţine de achitarea taxei de stat, prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 20 octombrie 2015, cererea de apel depusă de SRL „Trest” împotriva hotărârii primei instanţe a fost restituită.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). La caz, prin prisma prevederilor legale suscitate, se constată că într-adevăr SRL „Trest” nu a înlăturat neajunsurile indicate de instanţa de apel şi nu a prezentat bonul de plată a taxei de stat în interiorul termenului acordat de instanţa de apel prin încheierea din 07 septembrie 2015, adică până la 20 octombrie 2015. Instanţa de recurs reţine însă, că deşi materialele dosarului indică că copia încheierii instanţei de apel din 07 septembrie 2015 a fost expediată pentru executare, atât din citaţia, din care rezultă că a fost anexată şi copia încheierii din 07 septembrie 2015 prin care nu s-a dat curs cererii de apel (f. d. 219), cât şi din avizul de recepţie (f. d. 220), se evidenţiază că corespondenţa dată a fost expediată SRL „Trest” şi recepţionată la adresa mun.

Chişinău, str. A. Russo, 54, ap. 337, care se constată a fi una greşită. Or, materialele pricinii şi anume cererea de chemare în judecată (f. d. 4), acţiunea reconvenţională (f. d. 161) cât şi cererea de recurs (f. d. 237), atestă incontestabil că adresa lichidatorului SRL „Trest”, Ruslan Vasiliev este mun. Chişinău, str. A. Russo, 55, ap. 337. Prin urmare, este indubitabil că neexecutarea de către SRL „Trest” a indicaţiilor instanţei de apel din încheierea din 07 septembrie 2015, nu poate fi imputată şi pusă pe seama societăţii, or, aceasta se datorează faptului că încheierea menţionată a fost expediată pe o altă adresă decât cea existentă la materialele dosarului. Faptul dat indică la ilegalitatea încheierii instanţei de apel din 20 octombrie 2015 prin care cererea de apel depusă de SRL „Trest” a fost restituită.

4 Totodată, instanţa de recurs reţine ca neîntemeiată critica recurentului SRL „Trest” cu privire la ilegalitatea încheierii din 07 septembrie 2015, prin care nu s-a dat curs cererii de apel depusă de SRL „Trest”. Asta deoarece încheierea menţionată a fost adoptată în corespundere cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a), lit. e), lit. j) din Legea taxei de stat. Iar argumentul recurentului cu referire la faptul că prevederile art. 3 pct. (1) lit. a) din Legea taxei de stat nu sunt relevante la examinarea cauzei în apel este neîntemeiat, deoarece punctul dat este necesar pentru aplicarea dispoziţiilor lit. j) a normei enunţate, care prevede că pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanţelor judecătoreşti se achită taxa de stat în mărime de 75 % din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în judecată, sau altei cereri (plângeri), iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial – 75 % din taxa calculată din suma contestată.

Mai mult că nici la depunerea cererii de apel din 06 iulie 2015, nici a apelului motivat, SRL „Trest” nu a solicitat, prin prisma prevederilor art. 85 alin. (4) CPC şi art. 86 CPC, scutirea de la plata taxei de stat ori amânarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat. La acest segment instanţa de apel relevă ca lipsită de suport critica recurentului precum că din conţinutul prevederilor art. 86 alin. (2) CPC nu se identifică obligaţia părţii de a înainta o cerere cu privire la amânarea achitării taxei de stat, or, în interpretarea corectă a acestor prevederi legale este cert că chestiunea cu privire la amânarea sau eşalonarea plăţii taxei de stat pentru una sau pentru ambele părţi se decide de către judecător sau instanţa de judecată la cererea părţii, care urmează să prezinte probe ce ar indica la situaţia lor materială, instanţa nefiind în drept să favorizeze partea din oficiu.

Distinct de cele menţionate mai sus se atestă ca neîntemeiat şi argumentul recurentului în sensul că impunerea SRL „Trest” la achitarea taxei de stat reprezintă acţiuni contrar prevederilor legale. În favoarea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine şi jurisprudenţa CEDO, care a relatat în practica sa constantă că dreptul la o instanţă nu este unul absolut şi nu se exclude ipoteza că interesele unei bune administrări a justiţiei şi impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy – Miloslavsky vs. Regatul Unit), urmează a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie.

În raport de considerentele expuse, se constată temeinicia încheierii instanţei de apel din 07 septembrie 2015, prin care nu s-a dat curs cererii de apel depusă de SRL „Trest” şi acordat termen pentru achitarea taxei de stat. În acelaşi timp, instanţa de recurs relevă că, deoarece termenul acordat apelantului SRL „Trest” pentru achitarea taxei de stat a expirat se impune de a acorda SRL „Trest” un alt termen pentru achitarea taxei de stat în cuantumul stabilit prin încheierea din 07 septembrie 2015. 5 Faţă de cele ce preced, instanţa de recurs ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 octombrie 2015, de a modifica încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 septembrie 2015 în partea acordării termenului pentru înlăturarea neajunsului la depunerea apelului şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de de lichidatorul Societăţii cu Răspundere Limitată „Trest”, Ruslan Vasiliev. Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 octombrie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Demacora” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Trest” cu privire la încasarea datoriei. Se modifică încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 septembrie 2015 în partea acordării termenului pentru lichidarea neajunsurilor cererii de apel şi se acordă Societăţii cu Răspundere Limitată „Trest” un termen de 30 zile de la data plasării prezentei decizii pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie, pentru lichidarea neajunsurilor cererii de apel.

Se remite pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Demacora” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Trest” cu privire la încasarea datoriei, la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druţă Ala Cobăneanu 6