2ra-129/16 — Declararea nulităţii testamentului

prima instanţă: L. Ursu dosarul nr. 2ra-129/16 instanţa de apel: A. Panov, A. Nogai, M. Moraru ÎNCHEIERE 13 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druţă Ala Cobăneanu examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Marinei Moraru avocatul Igor Topală în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Marinei Moraru împotriva Svetlanei Parfeni cu privire la declararea nulităţii testamentului împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Marina Moraru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 23 septembrie 2015, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 17 aprilie 2013, Marina Moraru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Svetlanei Parfeni cu privire la declararea nulităţii testamentului. În motivarea acţiunii a indicat că la 07 noiembrie 2012, a decedat tatăl său Ştefan Moraru. Indică că în urma decesului a rămas averea succesorală, la moment însă nu cunoaşte întreaga componenţă. După decesul tatălui a aflat că la 30 octombrie 2012 a fost întocmit un testament pe numele Mariei Moraru, conform căruia Ştefan Moraru, a testat toată averea sa care la ziua decesului îi aparţinea şi îi va reveni unde nu s-ar afla şi din ce n-ar fi alcătuită, Marinei Moraru în cotă de 30 % din avere şi nepoatei Svetlanei Parfeni în cotă de 70% din avere.

Consideră că testamentul din 30 octombrie 2012 este lovit de nulitate relativă şi nesusceptibil de a produce efecte juridice, deoarece acesta nu a reflectat voinţa reală declarată a testatorului Ştefan Moraru, fiind semnat de către testatorul lipsit de discernământ, care nu putea să conştientizeze acţiunile sale la momentul semnării testamentului precum şi să afecteze drepturile şi interesele reclamantei în calitate de succesor testamentar de a participa la culegerea masei succesorale. Invocă că testatorul Ştefan Moraru la momentul semnării testamentului era lipsit de discernământ, neputând să-şi dirijeze acţiunile sale, deoarece suferea de multiple boli mintale, ceea ce nu-i permitea să conştientizeze acţiunile sale, boala 1 manifestându-se prin diferite deliruri, stări de nervozitate, aflându-se la tratament în România în Spitalul Clinic „ Dr.

C. I. Parhon”, medicii fiind nevoiţi să-i aplice cămaşă de forţă şi să-i aplice anumite sedative pentru a-i calma comportamentul, deseori părăsind instituţia medicală în mod arbitrar fără a înştiinţa pe cineva. Menţionează că testamentul lăsat de Ştefan Moraru a fost semnat la 30 octombrie 2012 adică în perioada când acesta se afla la tratament în Spitalul Clinic „ Dr. C. I. Parhon” din România, astfel fiind suspect faptul deplasării lui la Chişinău anume cu scopul de a întocmi testamentul, deoarece în cadrul instituţiei medicale era supus tratamentului cu sedative şi mereu supravegheat, deoarece avea des deliruri şi stări de nervozitate. Indică că notarul urma să stabilească capacitatea persoanei la momentul semnării testamentului.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza prevederilor art. 195 alin. (1), art. 219 alin. (1), art. 225, 1469 alin. (1), 1472, 1473, 1474 Cod civil, art. 166-167 CPC. Solicită admiterea acţiunii, emiterea unei hotărâri prin care să se declare nul testamentul nr. 1535 din 30 octombrie 2012. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 februarie 2015 a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Marina Moraru împotriva Svetlanei Parfeni cu privire la declararea nulităţii testamentului. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2015 a fost respins apelul declarat de către Marina Moraru şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 19 noiembrie 2015, reprezentantul Marinei Moraru, avocatul Igor Topală a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral acţiunea.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia contestată considerând-o ca fiind ilegală şi neîntemeiată. Indică că instanţa urma să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele. Menţionează că prima instanţă a emis hotărâre cu încălcarea normelor procesuale şi anume cauza n-a fost cercetată multiaspectual, nu s-au cercetat probele în ansamblul lor, nu s-a tras atenţie la legătura lor reciprocă instanţa fiind părtinitoare în soluţionarea litigiului punând la baza hotărârii doar raportul de expertiză medico-legală fără a ţine cont de cartelele medicale şi concluziile medicilor la care s-a tratat Ştefan Moraru.

Invocă că la efectuarea expertizei medico-legale complexe, urma să participe medicii specializaţi anume în maladiile de care suferea pacientul Ştefan Moraru, pentru a putea expune cu privire la tratamentul ce l-a urmat şi starea psihologică a pacientului în coraport cu boala de care suferea şi medicamentele pe care le administra, cu toate acestea însă la efectuarea expertizei au participat doar un expert medico-legal S. Tighineanu, un expert judiciar medico-legal psihiatru V. Cazacu şi un conferenţiar universitar I. Cuvşinov.

2 Susţine că raportul de expertiză este unul superficial şi incomplet, experţii limitându-se doar asupra faptului copierii informaţiei din foaia de evoluţie şi tratament a pacientului Ştefan Moraru . Indică că pacientul Ştefan Moraru a fost internat în Spitalul de boli infecţioase din Iaşi „ Sfânta Parascheva” la data de 05 noiembrie 2012 în stare de comă stingându-se din viaţă în acelaşi spital la 07 noiembrie 2012, prin urmare experţii erau obligaţi să analizeze evoluţia pacientului în perioada de 22 octombrie 2012 – 05 noiembrie 2012 când se afla la tratament în Spitalul Clinic „ Dr. O. I. Parhon”, prin urmare invocă că doar o expertiză repetată putea să dea un răspuns concret la întrebările înaintate.

Indică că testamentul din 30 octombrie 2012 este lovit de nulitate relativă şi este nesusceptibil de a produce efecte juridice, deoarece acesta nu a reflectat voinţa reală declarată a testatorului Ştefan Moraru fiind semnat de către testatorul lipsit de discernământ, precum şi afectează drepturile şi interesele reclamantei în calitate de succesor testamentar de a participa la curgerea masei succesorale. Susţine că conform foii de evoluţie şi tratament a pacientului Ştefan Moraru în Spitalul Clinic se confirmă starea acestuia de greu cooperant faptul că nu putea în totalitate să-şi conştientizeze acţiunile sale, având diferite deliuri, informaţia care se conţine în foaia de evoluţie şi tratament a pacientului Ştefan Moraru o consideră relevantă şi probantă în ceea ce constă capacitatea de a exerciţiu restrânsă a defunctului Ştefan Moraru şi imposibilitatea acestuia de a conştientiza acţiunile sale.

La 09 decembrie 2015 reprezentantul Svetlanei Parfeni avocatul Maria Canişev a depus referinţă la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 07 octombrie 2015, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire anexată (f. d. 263 vol. I), însă careva date despre recepţionarea acesteia de către recurent, la materialele dosarului, lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 19 noiembrie 2015 în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a 3 fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de reprezentantul Marinei Moraru avocatul Igor Topală, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de reprezentantul Marinei Moraru avocatul Igor Topală, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Marinei Moraru avocatul Igor Topală ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de reprezentantul Marinei Moraru avocatul Igor Topală se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Druţă Ala Cobăneanu 4