2ra-502/17 — cu privire la declararea nulă a certificatelor de moștenitor legal

prima instanță: C. Comerzan dosarul nr. 2ra-502/17

instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Ciobanu

ÎNCHEIERE

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tatiana

Ciornaia, reprezentată de către avocatul Andrei Lavric

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Patraș,

succesor în drepturi Tatiana Ciornaia împotriva Elenei Strașnaia cu privire la

declararea nulă a certificatelor de moștenitor legal

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 15 noiembrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Elena Strașnaia, casată integral hotărârea Judecătoriei

Briceni din 19 iulie 2016 și emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca fiind

depusă cu omiterea termenului de prescripție

constată:

La 14 mai 2015, Gheorghe Patraș a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Elenei Strașnaia cu privire la declararea nulă a certificatelor de

moștenitor legal.

În motivarea acțiunii a invocat că la 09 aprilie 2015, în ședința de judecată la

Curtea de Apel Bălți, într-o altă cauză civilă, a aflat precum că sora lui, Elena

Strașnaia s-a adresat la notar în anul 2006 și a obținut certificat de moștenitor legal

în urma decesului mamei lor, Maria Patraș, la 10 ianuarie 2002.

Menționează că după decesul mamei lor, Maria Patraș, dânsul a rămas să

locuiască în gospodăria acesteia și prin acest fapt a acceptat succesiunea prin

intrarea în posesie și folosință a averii succesorale.

Susține că pentru a perfecta actele în privința casei de locuit, a depus în

instanța de judecată o acțiune privind stabilirea faptului acceptării succesiunii, la

care în instanța de apel Elena Strașnaia a prezentat certificatele de moștenitor legal,

pe care le ținea în secret, totodată fiindu-i prezentat și un certificat eliberat de

Primăria satului Hlina, precum că aceasta a acceptat succesiunea în termen de 6

luni, care a stat la baza eliberării certificatului de moștenitor legal.

1

Având în vedere prevederile art. 1516 alin. (3)-(4), art. 1517 Cod civil

notează că Elena Strașnaia nu s-a adresat la notar în termenul stabilit de prevederile

art. 1517 Cod civil și nici nu a acceptat succesiunea, dar s-a adresat la notar abia în

decembrie 2006, după 4 ani de la deschiderea succesiunii.

Evidențiază că Elena Strașnaia, în anul 1989 s-a căsătorit și a trecut cu traiul

la soțul ei, în satul Berlinți, unde la 22 august 1991 și-a înregistrat viza de

reședință, pe când în certificatul de moștenitor legal este indicat că locuiește în

satul Hlina.

Obiectează că în certificatul de moștenitor legal, eliberat pe numele Elenei

Strașnaia, este invocat precum că se atestă moștenirea în temeiul prevederilor

art. 566 Cod civil, fără a fi indicată redacția Legii aplicată, or, dacă notarul s-a

referit la prevederile articolului, în redacția Legii din 1964, urma să invoce legea în

vigoare la momentul deschiderii succesiunii, însă în cazul dat consideră că s-a

făcut trimitere la prevederile art. 556 Cod civil în redacția Legii din 06 iunie 2002,

la care dispozițiile articolului enunțat conțin alte prevederi.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 1516 alin. (3)-(4),

1517 Cod civil, 166 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, de a considera nul certificatul de moștenitor legal

nr. 13542 din 16 decembrie 2010 și certificatul de moștenitor legal nr. 8844 din

28 decembrie 2006, prin care a fost stabilit moștenitorul legal al defunctei Maria

Patraș, decedată la 10 ianuarie 2002.

Prin încheierea Judecătoriei Briceni din 26 august 2015, în legătură cu

decesul lui Gheorghe Patraș, a fost suspendată examinarea cauzei până la

acceptarea succesiunii de către succesorii lui Gheorghe Patraș.

Prin încheierea Judecătoriei Briceni din 25 ianuarie 2016, examinarea cauzei

a fost reluată.

Prin încheierea judecătoriei Briceni din 25 martie 2016, a fost înlocuit

Gheorghe Patraș, cu succesorul lui în drepturi Tatiana Ciornaia.

Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 19 iulie 2016, acțiunea a fost admisă.

A fost declarat nul certificatul de moștenitor legal nr. 8844 din

28 decembrie 2006, eliberat de către notarul privat Aliona Guzun, prin care s-a

atestat că moștenitorul averii Mariei Patraș, decedată la 10 ianuarie 2002, este fiica

ei, Elena Strașnaia.

Averea succesorală pentru care a fost eliberat certificatul consta din: terenul

agricol cu suprafața de 1,4087 ha, trecut în Registrul cadastral al deținătorilor de

terenuri cu nr. 550 din 09 mai 1999, cod cadastral 1432108122, amplasat în

extravilanul satului Hlina, r-nul Briceni și aparține decedatei cu drept de

proprietate privată în baza titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren

cu nr. 1432108122, eliberat de Primăria satului Hlina, r-nul Briceni la

13 iulie 1999, înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Briceni, filiala

ÎS „Cadastru” la 13 decembrie 1999, conform extrasului din registrul bunurilor

imobile nr. 1432108122, eliberat la 23 mai 2006, cu prețul normativ de 6783 lei.

A fost declarat nul certificatul de moștenitor legal nr. 13542 din

16 decembrie 2010, eliberat de către notarul Aliona Guzun, prin care s-a atestat că

2

moștenitorul averii Mariei Patraș, decedată la 10 ianuarie 2002, este fiica ei, Elena

Strașnaia.

Averea succesorală pentru care a fost eliberat certificatul consta din: dreptul

la cota-parte valorică în sumă de 7020 lei din patrimoniul întreprinderii agricole

Asociația „Hlina”, aflată în satul Hlina, r-nul Briceni și aparține defunctei în

proprietate conform extrasului nr. 352 din procesele-verbale nr. 5-6, 1-2 a Comisiei

de Privatizare a bunurilor întreprinderii agricole Asociația „Hlina” din

13 ianuarie 1999 și 25 aprilie 1999.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 15 noiembrie 2016, a fost admis apelul

declarat de Elena Strașnaia, casată integral hotărârea primei instanțe și emisă o

nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea

termenului de prescripție.

La 13 ianuarie 2017, prin intermediul Oficiului Poștal, Tatiana Ciornaia

reprezentată de către avocatul Andrei Lavric a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Bălți din 15 noiembrie 2016, prin care a solicitat admiterea acestuia,

casarea deciziei recurate, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată

considerând-o ilegală și neîntemeiată.

Menționează că în prima instanță, Elena Strașnaia a recunoscut faptul că a

locuit în satul Berlinți, r-nul Briceni și nu s-a folosit de terenul agricol ce aparținea

mamei lor, Maria Patraș și s-a mai stabilit că Primăria satului Hlina nu a eliberat

certificat privind acceptarea succesiunii de către Elena Strașnaia.

Notează că deși Elena Strașnaia a invocat în instanța de apel termenul de

prescripție, fără a-l proba, instanța de apel a susținut poziția acesteia, făcând

referință la norma materială și procesuală care formulează îngrădiri în termenele de

contestare a dreptului încălcat, fără a da o apreciere termenului special de acceptare

a succesiunii omis de către Elena Strașnaia.

Relevă că pct. 1 din Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 13 din

03 octombrie 2005, cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a

legislației la examinarea cauzelor despre succesiune, explică că dacă cel ce a lăsat

moștenirea a decedat până la punerea în aplicare a noului Cod civil, atunci se vor

aplica deplin prevederile Codului civil în redacția din 1964, iar începând cu

12 iunie 2003 se vor aplica prevederile noului Cod civil.

Consideră că în cazul dat, instanța necesita a aplica prevederile Codului civil

în redacția din 1964, deoarece defuncta Maria Patraș a decedat la 10 ianuarie 2002.

Susține că a fost încălcat dreptul la proprietatea succesorală, necătând la

faptul că ambele părți a litigiului recunosc că Gheorghe Patraș a domiciliat în casa

de locuit, ce aparținea defunctei Maria Patraș, în perioada de șase luni stipulată de

art. 581 Cod civil, în redacția Legii din 1964.

Indică că Elena Strașnaia în prima instanță nu a invocat termenul de

prescripție, dar tocmai în instanța de apel, fiind limitat în dreptul de a solicita

instanței repunerea în termen și prezentarea de probe în dovedirea faptului

necunoașterii și imposibilității de a cunoaște de dreptul încălcat și anume de faptul

că Elena Strașnaia a obținut certificat de succesiune.

3

Remarcă că instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 79 Cod civil,

în redacția Legii din 1964, potrivit cărora prescripția începe să curgă din ziua în

care s-a născut dreptul la acțiune sau dreptul la acțiune se naște din ziua când

persoana a aflat sau trebuia să afle că i-a fost încălcat dreptul.

Accentuează că de faptul că Elena Strașnaia a obținut certificat de

moștenitor legal, Gheorghe Patraș a aflat în ședința de judecată la Curtea de Apel

Bălți din 09 aprilie 2015 și nu a putut afla mai devreme, pe motivul că Elena

Strașnaia a ascuns acest fapt chiar și în declarația notarială indicând că alți

succesori nu sunt, iar, invocarea instanței că registrul cadastral este public nu poate

fi un temei de a afla de certificatul de moștenitor legal mai înainte de data indicată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 13 ianuarie 2017 împotriva decizia Curții de Apel Bălți din

15 noiembrie 2016, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Tatiana Ciornaia,

reprezentată de către avocatul Andrei Lavric nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

4

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Tatiana Ciornaia, reprezentată de către avocatul Andrei Lavric,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Tatiana Ciornaia, reprezentată de către avocatul

Andrei Lavric ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Tatiana Ciornaia, reprezentată de către avocatul Andrei

Lavric se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

5