2ra-1814/17 — acceptarea faptului acceptării succesiuni și anularea certificatului de moștenitor legal

Dosarul nr. 2ra-1814/17

prima instanță - (judecătoria Cimișlia) S. Aramă

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, I. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Valentina Clevadî

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Iurie Crivorucica în

interesele recurentului Pogorneț Nina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Pogorneț Nina

împotriva lui Antoci Ion privind constatarea faptului acceptării succesiunii și

anularea certificatelor de moștenitor legal,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017 prin care a fost

respins apelul declarat de Pogorneț Nina și s-a menținut hotărârea judecătoriei

Cimișlia din 25 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 16 martie 2015 Pogorneț Nina s-a adresat în instanța de judecată cu cererea

de chemare în judecată împotriva lui Antoci Ion privind constatarea faptului

acceptării succesiunii prin intrarea în posesie asupra patrimoniului rămas în urma

decesului mamei sale și declararea nulității certificatelor de moștenitor legal.

În motivarea cererii de chemare în judecată a reiterat că, pîrîtul Antoci Ion este

fratele ei, anterior împreună cu toți frați și părinții au locuit împreună în localitatea

Mihailovca r-nul Cimișlia.

La 27 mai 1992 a decedat tatăl lor, Antoci Grigore, iar la 22 septembrie 1998 a

decedat și mama lor, Antoci Elisaveta.

Menționează reclamanta că, toate cheltuielile pentru înmormântarea părinților

au fost suportate de către ea. După înmormântare, s-a adresat la notar pentru a

deschide procedura succesorală, însă i-a fost recomandat să se adreseze după ce va

reveni de peste hotarele țării fratele mai mic.

Susține că, după decesul mamei, a îngrijit de casă și a prelucrat terenurile

agricole, astfel, acceptând moștenirea rămasă după decesul părinților.

În luna decembrie 2014 a constatat că toate actele cu privire la moștenire sunt

perfectate după fratele său, Antoci Ion, iar de la Oficiul Cadastral Teritorial Cimișlia

a aflat că bunurile părinților au fost transmise pârâtului în baza certificatelor de

1

moștenitor legal.

Consideră că, certificatele de moștenitor legal eliberate pe numele lui Antoci Ion

sunt ilegale, pe motiv că ea de facto a intrat în posesia bunurilor succesorale, în mod

tacit, iar eliberarea certificatelor de moștenitor legal a avut loc după expirarea

termenului de 6 luni, ceea ce intră în contradicție cu prevederile art. 1517 Codul civil

și a prevederilor art. 58 lit. b) din Legea cu privire la notariat.

Solicită constatarea faptului acceptării succesiunii, în urma decesului mamei

sale, prin intrarea în posesie asupra patrimoniului succesoral și anume, asupra casei

de locuit individuală cu suprafața de 74.5 m2, construcția accesorie cu suprafața de

11,0 m2, construcția accesorie cu suprafața de 16,6 m2, construcția accesorie cu

suprafața de 50,7 m2, și terenul aferent construcției cu suprafața de 0,3641 ha, teren

agricol cu suprafața de 5,2911ha, teren agricol cu suprafața de 0,2158 ha, teren

agricol cu suprafața de 0,5538 ha, constatarea locului deschiderii succesiunii ultimul

loc de domiciliu a defunctei Antoci Elisaveta, și anume localitatea Mihailovca, r-nul

Cimișlia și declararea nulității certificatelor de moștenitor legal sub nr. 380 din 01

februarie 2007, nr.400 din 02 februarie 2007.

Prin hotărârea judecătoriei Cimișlia din 25 noiembrie 2016 acțiunea înaintată de

Pogorneț Nina a fost respinsă ca tardivă.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a constatat că, acțiunea civilă a fost

înaintată cu încălcarea art.1538 din Codul civil, iar reclamanta nu a solicitat

repunerea în termenul de adresare în instanță.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 21 decembrie 2016, Pogorneț

Nina a declarat apel împotriva hotărîrii judecătoriei Cimișlia din 25 noiembrie 2016,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărîrii menționate și emiterea unei decizii de

admitere a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017 a fost admis apelul

declarat de Pogorneț Nina.

S-a casat integral hotărârea judecătoriei Cimișlia din 25 noiembrie 2016 și s-a

emis o hotărâre nouă prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea înaintată de

Pogorneț Nina.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a aplicat

eronat legea materială, la caz nu sunt aplicabile prevederile art.1538 Codul civil

deoarece obiect al prezentului litigiu constituie acceptarea succesiunii de către

Pogorneț Nina prin intrarea în posesia bunurilor succesorale rămase după decesul

mamei sale și anularea certificatelor de moștenitor legal eliberate pe numele lui

Antoci Ion și astfel reclamanta nu contestă acceptarea succesiunii de către ultimul.

Pentru a respinge acțiunea pe fond, instanța a reținut că reclamanta nu a dovedit

faptul acceptării succesiunii prin intrarea în posesia bunurilor.

Totodată bunurile imobile menționate de către aceasta au fost deja acceptate de

către Antoci Ion, acceptarea succesiunii de către moștenitori nu a fost contestată, iar

dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile ce au format masa succesorală este

deja înregistrat după Antoci Ion în registrul bunurilor imobile.

Referitor la cerința privind anularea certificatelor de moștenitor instanța a reținut

că, potrivit materialelor dosarului pîrîtul Antoci Ion a intrat în posesia masei

succesorale în termen de șase luni după decesul mamei sale, iar procedura de

eliberarea a certificatelor de moștenitor legal a fost respectată.

2

La 19 iulie 2017 avocatul Iurie Crivorucica în interesele recurentului Pogorneț

Nina a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017 și

a hotărârii judecătoriei Cimișlia din 25 noiembrie 2016, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor menționate și pronunțarea unei decizii noi de admitere

a cererii de chemare în judecată înaintată de Pogorneț Nina.

Ca temei de drept recurentul a invocat prevederile art.432 alin.2) lit.a) Codul de

procedură civilă, care statuează că, se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu soluția instanței de apel.

Afirmă că instanța de apel nu a făcut o cercetarea mulitiaspectuală a tuturor

probelor din dosar, la emiterea soluției s-a bazat doar pe concluziile expuse în nota

informativă a Procuraturii r-nul Cimișlia, care este în contradicție cu probele

dosarului. Divergențele invocate în cauză, au fost lăsate fără o apreciere justă din

partea instanței, iar probele arătate în susținerea acțiunii au fost apreciate într-un mod

arbitrar.

Consideră recurentul că, este eronată concluzia instanței de apel precum că, la

caz nu sunt aplicabile prevederile Codul civil în redacția 1964, dar sunt aplicabile

prevederile Codului Civil în redacția 2003 din motiv că dosarul succesoral a fost

deschis în anul 2007, ori litigiul examinat are ca obiect drepturile asupra masei

succesorale care se nasc la data deschiderii succesiunii, iar la caz data deschiderii

succesiunii fiind data decesului celui care a lăsat moștenirea.

În opinia recurentului instanța de apel nu a examinat corect pricina și nu a dat o

apreciere justă probelor administrate în cadrul judecării cauzei în fond, iar decizia

instanței de apel relevă o insuficientă analiză a probatoriului administrat în cauză ce a

condus la reținerea unei situații de fapt inexacte.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 23 mai 2017.

Potrivit scrisorii de comunicare copia deciziei a fost expediată părților la 14

iunie 2017 (f.d.257), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia de

către recurent.

Potrivit prevederilor art.434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost declarată la 19 iulie 2017, respectiv termenul prevăzut

de art.434 din Codul de procedură civilă a fost respectat.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

3

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

4

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către avocatul Iurie

Crivorucica în interesele recurentului Pogorneț Nina nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de către avocatul Iurie Crivorucica în

interesele recurentului Pogorneț Nina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5