2ra-2822/16 — prelungirea termenului de acceptare a succesiunii

prima instanță: V. Ciuntu dosarul nr. 2ra-2822/16 instanța de apel: N. Budăi, N. Simciuc, I. Cimpoi Î N C H E I E R E 21 decembrie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Galina Stratulat Ion Druță examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Negrei Victor, reprezentat de avocatul Donică Andrei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Negrei Victor împotriva Eleonorei Cristian cu privire la prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de către Negrei Victor, reprezentat de avocatul Donică Andrei și menținută hotărârea Judecătoriei Criuleni din 23 martie 2016, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 28 octombrie 2014, Negrei Victor, reprezentat de avocatul Donică Andrei a depus cererea de chemare în judecată împotriva Eleonorei Cristian cu privire la prelungirea termenului de acceptare a succesiunii.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 22 octombrie 2002, a decedat tatăl său Negrei Filip. Menționează că defunctul a lăsat averea succesorală ce constă din casa de locuit și terenul aferent în satul Pașcani, raionul Criuleni. Susține reclamantul că nici el și nici sora sa Cristian Eleonora, fiind moștenitori legali, nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de lege, deoarece la momentul deschiderii succesiunii și până la data de 10 septembrie 2014, masa succesorală s-a aflat în litigiu. Consideră că a depășit termenul de acceptare a succesiunii din motive întemeiate. Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 1519 din Codul civil. Solicită a recunoaște drept întemeiat motivul depășirii termenului de acceptare a moștenirii rămase după decesul tatălui Negrei Filip și prelungirea termenului de acceptare a succesiunii.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 23 martie 2016, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016, a fost respins apelul declarat de către Negrei Victor, reprezentat de avocatul Donică Andrei și menținută hotărârea primei instanțe. În motivarea deciziei, instanța de apel a invocat prevederile art. 1499 alin. (1) lit. lit. a)-d) din Codul civil, care reglementează aspectele ce țin de moștenirea legală, care indică că moștenirea legală, adică trecerea patrimoniului defunctului către persoanele menționate în lege, se aplică în cazul în care: cel ce a lăsat moștenirea nu a lăsat nici un testament, a fost declarată nulitatea testamentului, succesorul testamentar este codecedat sau comorient cu testatorul, succesorul testamentar este nedemn.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța de apel a reținut întemeiate concluziile primei instanțe de a respinge acțiunea, or moștenirea legală la caz nu poate avea loc, deoarece este un testament lăsat de Negrei Filip pe numele fiicei sale Cristian (Negrei) Eleonora. Concomitent, instanța de apel a menționat faptul că hotărârea judecătorească privind prelungirea termenului de acceptare a succesiunii servește ca temei pentru eliberarea de către notar a certificatului de moștenitor legal, iar notarul i-a refuzat anterior lui Negrei Victor în eliberarea unui asemenea certificat anume din motivul existenței testamentului, iar acțiunile notarului fiind contestate în instanța de judecată, au fost recunoscute legale.

În consecință, instanța de apel a conchis că nu pot fi reținute argumentele apelantului precum că părțile s-au aflat în litigiu până în luna septembrie 2014 este un motiv întemeiat de omiterea termenului de acceptare a succesiunii, deoarece sunt irelevante speței. La 17 octombrie 2016, Negrei Victor, reprezentat de avocatul Donică Andrei a depus cererea de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o neîntemeiată, deoarece a fost motivată eronat.

Este de părere că faptul aflării bunurilor succesorale în litigiu până în luna septembrie 2014, justifică omiterea termenului de acceptare a succesiunii. În acest sens, remarcă că motivarea sau încercarea de a motiva hotărârile judecătorești contestate prin pretinsa existență a unui testament sunt eronate, or Negrei Victor nu a solicitat obligarea notarului să elibereze certificat de moștenitor legal, ci numai prelungirea termenului de acceptare a succesiunii, iar în caz dacă va fi prelungit acest termen, notarul va aprecia dacă îi va elibera certificatul de moștenitor legal. În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz, se constată că copia deciziei instanței de apel din 15 septembrie 2016, a fost expediată în adresa recurentului la data de 26 septembrie 2016, fapt ce se confirmă prin scrisoare de însoțire nr. 25301-4 (f. d. 211). Astfel instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 17 octombrie 2016, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Negrei Victor, reprezentat de avocatul Donică Andrei este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Negrei Victor, reprezentat de avocatul Donică Andrei nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurenții nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Negrei Victor, reprezentat de avocatul Donică Andrei asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Negrei Victor, reprezentat de avocatul Donică Andrei, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e : Recursul declarat de către Negrei Victor, reprezentat de avocatul Donică Andrei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Galina Stratulat Ion Druță