3ra-37/16 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L.Barbos dosarul nr. 3ra-37/16 instanţa de apel: E.Fistican, Iu.Cotruță, N.Traciuc ÎNCHEIERE 13 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Sveatoslav Moldovan, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către întreprinderea individuală ,,Respect – Plugaru” prin intermediul reprezentanților – Plugari Garri și avocatul Eduard Rudenco, în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de către întreprinderea individuală ,,Respect – Plugaru” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat, r-nul Ialoveni privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 22 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către întreprinderea individuală ,,Respect – Plugaru”, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 05 noiembrie 2014, c o n s t a t ă: La 17 octombrie 2013, reclamanta ÎI ,,Respect – Plugaru” s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat, r-nul Ialoveni privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 26.06.2013 de către colaboratorii IFS Ialoveni, a fost efectuat un control operativ la întreprindere, care dispune de o terasă situată pe adresa or. Ialoveni, str. Alexandru cel Bun, 86. Afirmă reclamanta că, în urma efectuării controlului operativ, colaboratorii IFS Ialoveni au comis mai multe ilegalităţi, ca abuz, depăşirea atribuţiilor de serviciu şi neglijenţa cum sunt: neprezentarea delegării (deciziei) privind efectuarea controlului operativ după cum prevede art. 136 al. 6 Cod Fiscal. Susţine reclamanta că, de către colaboratorii Inspecoratului Fiscal nu s-a întocmit nici un act de control la faţa locului, nu a fost semnat de vînzătoare şi nici contrasemnat prin martori, iar actul nr. 615880 a fost primit de către reclamantă prin intermediul oficiului poştal la data de 03.07.2013.

Nefiind de acord cu actul recepţionat, la 14.08.2013 a depus o contestaţie la Inspectoratul Fiscal de Stat r. Ialoveni, solicitînd anularea deciziei nr. 112 din 15.07.2013 ca fiind emisă ilegal, nefondată şi contrar prevederilor legii. De asemenea, a mai indicat reclamanta că, la data de 18.09.2013 a primit o citaţie de la IFS Ialoveni, privind prezentarea la data de 16.09.2013 orele 14:00, în 1 legătură cu examinarea contestaţiei, scrisoarea fiind recepţionată de către ultima mai tîrziu cu 2 zile, astfel fiind lipsită de dreptul de a fi prezentă şi de a prezenta careva probe în susținerea poziției sale. Invocă că, ulterior a recepţionat decizia nr. 22c din 16.09.2013 pe marginea contestaţiei înaintate, prin care aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.

Consideră că, decizia nr. 2 din 15.07.2013 de sancţionare pentru neutilizarea maşinilor de casă şi control, este una ilegală, fiind emisă cu încălcarea procedurii stabilite. Solicită reclamanta ÎI ,,Respect – Plugaru”, anularea actului de control fiscal nr. 1-615880 din 26.06.2013 şi a deciziei nr. 112 din 15.07.2013, ca fiind neîntemeiate şi ilegale. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 05 noiembrie 2014, acțiunea înaintată de către ÎI ,,Respect – Plugaru”, a fost respinsă ca fiind nefondată (f.d.45). Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 22 septembrie 2015, a fost respins apelul declarat de către ÎI ,,Respect – Plugaru”, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 05 noiembrie 2014 (f.d.86).

Invocînd ilegalitatea actelor judecătorești enunţate, la 23 noiembrie 2015, ÎI ,,Respect – Plugaru” prin intermediul reprezentanților – Plugari Garri și avocatul Eduard Rudenco a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare. În motivarea cererii de recurs s-a indicat că, la caz, decizia instanţei de apel este ilegală și neîntemeiată și care urmează a fi casată, pe motiv că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, cu atît mai mult că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea.

Astfel, susţin reprezentanții recurentei că, instanțele de judecată inferioare greșit au respins acțiunea ca fiind nefondată, pe motiv că, în prezenta speță actele contestate au fost emise cu aprecierea eronată a circumstanţelor de fapt şi interpretarea şi aplicarea extensiv defavorabilă a dispoziţiilor legale, întrucît circumstanţele invocate au fost examinate superficial, iar concluzia fiind eronată, motiv ce impune incontestabil la anularea acestora. În acest context, menționează reprezentanții recurentei că, informaţia prezentata de IFS r-ul Ialoveni nu este veridică și că recurenta nu a comis încălcarea fiscala pretinsa. La fel, s-a indicat că, instanța de fond la examinarea cauzei greșit nu a ținut cont de explicaţiile martorilor date în cadrul dezbaterilor judiciare.

Menționează că, anume aceste argumente au fost invocate și în cererea de apel motivată, însă instanța de apel a trecut cu vederea argumentele respective, evitînd să se expună pe marginea acestora, motiv ce impune casarea deciziei instanței de apel, or, prin neoferirea răspunsurilor la toate argumentele invocate de părți, instanța ierarhic inferioară a adus atingere dreptului la un proces echitabil, consființit de art. 6 CEDO, ceea ce este inadmisibil. În rezultat, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligaţiei impusă prin lege – înfăptuirea actului de justiţie, au examinat superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțînd hotărîri ilegale și 2 neîntemeiate de respingere a acțiunii, astfel fiind încălcat în mod direct dreptul său la judecarea în mod echitabil a cauzei (f.d.94-97).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din actele pricinii rezultă că, decizia atacată cu recurs a fost pronunţată la 22 septembrie 2015 (f.d.87), iar recursul a fost depus la 23 noiembrie 2015 (f.d.94- 97), însă la dosar nu există probe care ar confirma recepționarea de către recurenta ÎI ,,Respect – Plugaru” a deciziei motivate a Curţii de Apel Chișinău din 22 septembrie 2015. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, instanţa de recurs constată că recursul depus de către ÎI ,,Respect – Plugaru” prin intermediul reprezentanților – Plugari Garri și avocatul Eduard Rudenco a fost declarat în termen.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către ÎI ,,Respect – Plugaru” prin intermediul reprezentanților – Plugari Garri și avocatul Eduard Rudenco, urmează a fi declarat inadmisibil. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Totodată, conform art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Iar potrivit art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului enunţat prevede expres că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Sub aspectul acestor prevederi legale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎI ,,Respect – Plugaru” prin intermediul reprezentanților – Plugari Garri și avocatul Eduard Rudenco, este declarativ, or, acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Mai mult decît atît, călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Argumentele invocate în cererea de recurs depusă de ÎI ,,Respect – Plugaru” prin intermediul reprezentanților – Plugari Garri și avocatul Eduard Rudenco, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Cele relatate mai sus derivă și din dispoziţia articolului 13 din Convenţia Europeană, care reglementează expres că, recursul trebuie să fie unul ,,efectiv”, atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎI ,,Respect – Plugaru” prin intermediul reprezentanților – Plugari Garri și avocatul Eduard Rudenco, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către întreprinderea individuală ,,Respect – Plugaru” prin intermediul reprezentanților – Plugari Garri și avocatul Eduard Rudenco, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător: Tatiana Vieru Judecători: Sveatoslav Moldovan Valentina Clevadî 4