2rac-13/16 — Încasarea prejudiciului

Dosarul nr. 2rac-13/16 prima instanţă: M. Galupa instanţa de apel: G. Vavrin, I. Dănăilă; T. Dimitriadi ÎNCHEIERE 13 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Valentina Clevadî, Sveatoslav Moldovan examinând admisibilitatea recursului declarat de Serviciul Piscicol, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de Serviciul Piscicol împotriva SA „Apă-Canal” Leova cu privire la încasarea prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 06 octombrie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de SA „Apă-Canal” Leova şi casată hotărîrea Judecătoriei Leova din 26 mai 2015, cu pronunţarea unei noi hotărîri, c o n s t a t ă: La 20 octombrie 2014, Serviciul Piscicol a formulat cerere de chemare în judecată împotriva SA „Apă-Canal” Leova cu privire la încasarea prejudiciului.

În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că, potrivit datelor prezentate de Agenţia Apele Moldovei în rapoartele anuale, volumul total de apă captat de SA „Apă-Canal” Leova pentru perioada anilor 2011-2013 este de 694 900 m3. Indică reclamantul că, potrivit studiilor şi cercetărilor ihtiologice şi hidrologice efectuate de către Institutul de Zoologie al Academiei de Ştiinţe din Moldova s-a constatat că, la formarea ihteocenozelor şi resurselor piscicole, o influenţă negativă o au factorii antropogeni, inclusiv, intensificarea continuă a folosirii resurselor acvatice în multiple scopuri. Exploatarea prizelor de alimentare cu apă înrăutăţeşte condiţiile ecologice de reproducere, dezvoltare şi creştere a faunei piscicole, ca rezultat al absorbţiei icrelor şi alevinilor, puietului de peşti, inclusiv, al hidrobionţilor furajeri odată cu apa.

Argumentarea piscicolo-biologică a prejudiciului valoric calculat resurselor piscicole, în rezultatul pompării 1 m3 de apă, în cazul dat din bazinul r. Prut, a fost elaborate de către Institutul de Zoologie al Academiei de Ştiinţe din Moldova în conformitate cu prevederile Instrucţiunii privind evaluarea prejudiciului cauzat resurselor piscicole din bazinele acvatice ale Republicii Moldova. 1 Instrucţiunea enunţată, conform prevederilor Legii privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiilor publice centrale şi locale nr. 317 din 18.07.2003, este act normativ departamental, supus expertizei juridice şi înregistrării de stat în modul stabilit de Regulamentul privind expertiza juridică şi înregistrarea de stat a actelor normative departamentale aprobat prin hotărâre de Guvern nr.1104 din 28.11.1997.

Respectiv, documentul, poartă caracter interdepartamental, vizează drepturile social-economice, politice şi alte drepturi ale persoanelor fizice şi juridice, garantate prin Constituţie şi legislaţia Republicii Moldova şi reglementează mecanismul organizaţional-juridic de realizare a lor. Are putere juridică şi poate servi drept temei juridic pentru reglementarea raporturilor respective sau aplicarea de sancţiuni. În rezultatul cercetărilor efectuate de către Institutul de Zoologie al Academiei de Ştiinţe din Moldova s-a determinat valoarea prejudiciului cauzat resurselor piscicole prin pomparea a 1 m3 de apă, pentru fiecare sector al fluviului Nistru şi râul Prut. Astfel, în râul Prut – cursul inferior (barajul Costeşti – Stânca – confluenţa cu fluviul Dunărea), luând în consideraţie argumentarea menţionată, preţul ihtiomasei pierdute la pomparea ireversibilă a 1 m3 de apă constituie 0,052 lei/m3.

Menţionează reclamantul că, conform rapoartelor anuale de utilizare a apei SA „Apă-Canal” Leova, în perioada anilor 2011 – 2013, a pompat din râul Prut în volum total de 694 900 m3. Prejudiciul cauzat resurselor pisicole, prin pomparea a 649 900m3 de apă din râul Prut, cursul mijlociu în perioada anilor 2011 – 2013, este de 36 134,80 lei. Cere Serviciul Piscicol, încasarea prejudiciul cauzat resurselor biologice acvatice în mărime de 36 134,80 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Leova din 26 mai 2015, a fost admisă acţiunea formulată de Serviciul Piscicol şi s-a încasat de la SA „Apă-Canal” Leova, în contul Serviciului Piscicol, prejudiciul în sumă de 36 134, 80 lei şi cheltuielile de judecată sub formă de cheltuieli de transport, în sumă de 500 lei.

S-a încasat de la SA „Apă- Canal” Leova, în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de 1084 lei. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 06 octombrie 2015, apelul declarat de SA „Apă-Canal” Leova a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Leova din 26 mai 2015 şi pronunţată o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 11 noiembrie 2015, Serviciul Piscicol a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 06 octombrie 2015, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că, decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 06 octombrie 2015 şi expediată în adresa părţilor al 28 octombrie 2015. (f.d. 90) Ţinând cont de cele relatate, precum şi de faptul că cererea de recurs a fost depusă la 11 noiembrie 2015, Colegiul constată că recursul este declarat în termen. 2 În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 20 noiembrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa SA „Apă-Canal” Leova, copia recursului declarat de Serviciul Piscicol. La 18 decembrie 2015, SA „Apă-Canal” Leova a depus referinţă la recursul declarat de Serviciul Piscicol, solicitând respingerea recursului. În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatul recurs este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele 3 stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că, argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care, acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. Mai mult, Colegiul învederează că, dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actului judecătoresc, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii în ordine de apel, asupra cărora, instanţa s-a pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Serviciul Piscicol, ca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Serviciul Piscicol, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Sveatoslav Moldovan 5