2rac-182/15 — Încasarea prejudiciului material

Prima instanţă, Jud. Rîşcani mun. Chişinău:L. Lupaşco Dosarul nr. 2rac-182/15 Instanţa de apel, Curtea de Apel Chişinău: V. Pruteanu, L. Popova, I. Muruianu ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Druţă examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Serviciul Piscicol al Ministerului Mediului al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Serviciului Piscicol al Ministerului Mediului al Republicii Moldova împotriva Societăţii pe Acţiuni „Apă- Canal Chişinău”, intervenient accesoriu Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova cu privire la încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Serviciul Piscicol al Ministerului Mediului al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chișinău din 06 octombrie 2014, c o n s t a t ă La 14 noiembrie 2013, Serviciul Piscicol a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Apă-Canal Chişinău” cu privire la încasarea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamantul Serviciul Piscicol al Ministerului Mediului a indicat că în temeiul art. 33 al Legii „Privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura” nr. 149 din 08 iunie 2006, dînsa asigură în obiectivele acvatice piscicole naturale protecţia resurselor biologice acvatice, reglementarea pescuitului, efectuarea măsurilor de ameliorare piscicolă şi de reproducere a peştilor şi altor organisme acvatice, precum şi alte obligaţiuni prevăzute de prezenta lege. Susţine că la 26 martie 2012, la solicitarea pîrîtei SA „Apă-Canal Chişinău” nr. 01-407/1 din 15 martie 2013, dînsa a efectuat verificarea prizei de captare a apei amplasate în preajma or.

Vadului Vodă (treapta I), care pompează apa din fluviul Nistru pentru necesităţile mun. Chişinău. Conform datelor oferite de către pârâtă în perioada 01 ianuarie 2012 – 31 decembrie 2012 în rezultatul exploatării prizei nominalizate de captare a apei din fluviul Nistru a fost pompat un volum de 75187000 m3 de apă. Menţionează că, reieşind din prevederile art. 41 alin. alin. (2) şi (3) din Legea „Privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura” nr. 149 din 08 iunie 2006, agenţii economici care exploatează obiectivele acvatice piscicole sunt obligaţi să prevadă în 1 coordonare cu autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului efectuarea unor măsuri de reparaţie a pagubelor, calculate şi argumentate sub aspectul ecologic piscicol.

Calculele şi argumentările ecologico- piscicole ale prejudiciului cauzat resurselor biologice acvatice se efectuează de către instituţiile științifice din domeniu.

Declară reclamantul că, în urma cercetărilor ihtiologice şi hidrobiologice efectuate în obiectivele acvatice naturale şi în rezultatul studiului efectuat de către Institutul de Zoologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, prin elaborarea în acest sens a „Argumentării piscicole-biologice a valorii resurselor biologice acvatice din fluviul Nistru, râul Prut şi lacurile de acumulare Costești-Stînca şi Dubăsari”, s-a stabilit că exploatarea prizelor de captare a apei din aceste bazine acvatice piscicole naturale (inclusiv şi a celor înzestrate cu instalaţii eficiente de protecţie a peştelui) şi folosirea ireversibilă a apei înrăutăţesc condiţiile ecologice de reproducere, dezvoltare şi creştere a peştilor, şi altor organisme acvatice ca rezultat al absorbţiei puetului de peşti şi peştelui matur, inclusiv al hidrobionţilor furageri fitoplancton şi zooplancton odată cu apa.

Reiterează că, pentru fluviul Nistru inferior (barajul hidrocentralei Dubăsari s. Palanca), sectorul unde este amplasată priza de captare a apei din or. Vadul lui Vodă (treapta I) gestionată de către pîrîta SA „Apă-Canal Chişinău”, conform Argumentării supra nominalizate, preţul ihtiomasei pierdute la pomparea ireversibilă a unui 1m3 constituie - 0,042 lei (0,00105753×40 lei). Astfel, consideră reclamantul că, în rezultatul exploatării prizei de captare a apei din fluviul Nistru de către SA „Apă-Canal Chişinău” în anul 2012, prejudiciul cauzat resurselor biologice acvatice constituie - 3157854 lei (75187000 m3 × 0,042 lei). Cere Serviciul Piscicol încasarea din contul SA „Apă-Canal Chişinău” sumei de 3157854 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat resurselor biologice acvatice.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 12 martie 2014, a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 octombrie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015, a fost respins apelul declarat de către Serviciul Piscicol şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chișinău din 06 octombrie 2014. La 01 aprilie 2015, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Serviciul Piscicol a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 06 octombrie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului Serviciul Piscicol a invocat că instanţele de judecată ierarhic inferioare nu au ţinut cont de faptul că prin „Argumentarea piscicolă- biologică a valorii resurselor biologice acvatice din fluviul Nistru, râul Prut şi lacurile de acumulare Costești-Stînca şi Dubăsari” s-a stabilit cert valoarea prejudiciului cauzat resurselor piscicole în rezultatul exploatării prizei de captare a apei din fluviul Nistru în perioada 01 ianuarie 2012 – 31 decembrie 2012 de către SA „Apă-Canal Chişinău”.

2 De asemenea, instanţele de judecată ierarhic inferioare au ignorat prevederile art. 33 alin. (1) lit. g) din Legea „Privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura” nr. 149 din 08 iunie 2006, potrivit cărora de competenţa Serviciului Piscicol ţine calcularea prejudiciului cauzat resurselor biologice acvatice prin diferite activităţi (poluare, distrugerea boiștilor şi gropilor de iernat, captarea apei, extragerea nisipului, instalarea de conducte şi cabluri, efectuarea exploziilor, pescuitul ilegal etc.). La 05 mai 2015, în adresa intimatei SA „Apă-Canal Chişinău” a fost expediată copia recursului declarat de către Serviciul Piscicol cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei.

La 04 iunie 2015, SA „Apă-Canal Chişinău” a depus referinţă, solicitînd să fie considerat recursul declarat de către Serviciul Piscicol ca inadmisibil cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2015 şi hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 octombrie 2014, pe care le consideră întemeiate şi legale. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile şi referinţa depusă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Serviciul Piscicol este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Serviciul Piscicol nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţele de judecată ierarhic inferioare şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Nu poate fi reţinut ca motiv al admisibilităţii prezentului recurs argumentul recurentului Serviciul Piscicol precum că instanţele de judecată ierarhic inferioare nu au ţinut cont de faptul că prin „Argumentarea piscicolă-biologică a valorii resurselor biologice acvatice din fluviul Nistru, râul Prut şi lacurile de acumulare Costești- Stînca şi Dubăsari” s-a stabilit cert valoarea prejudiciului cauzat resurselor piscicole în rezultatul exploatării prizei de captare a apei din fluviul Nistru în perioada 01 ianuarie 2012 – 31 decembrie 2012 de către SA „Apă-Canal Chişinău”.

Or, prin Actul inspectării îndeplinirii cerinţelor privind protecţia mediului nr. 13/02 din 26 martie 2013, recurentul nu a stabilit careva abateri sau încălcări din partea intimatei SA „Apă-Canal Chişinău” în urma exploatării prizei de captare a apei din fluviul Nistru în perioada 01 ianuarie 2012 – 31 decembrie 2012 (f.d. 40). Concomitent, şi prin scrisoarea nr. 10-06-195 din 26 martie 2013, Serviciul Piscicol a informat conducerea SA „Apă-Canal Chişinău” că în rezultatul controlului efectuat la 26 martie 2012 la staţia de pompare în speţă s-a stabilit că aceasta este înzestrată cu 5 pompe, (3pompe de model D6300/80 cu capacitatea de 7200 m3/h şi 2 pompe de model D1600/80 cu capacitatea de 2000 m3/h), prin intermediul cărora este pompată apa din fluviul Nistru.

Staţia de pompare fiind dotată cu grătare şi instalaţie de protecţie a peştelui, formată dintr-un ecran din beton şi ecran din plasă metalică cu o suprafaţă de 120 m2 cu diametrul ochiurilor 4×4 mm. Principiul de funcţionare a instalaţiei de protecţie a peştelui este gonirea peştelui de la sorburi prin intermediul bulelor de aer, care formează de rînd cu ecranul din plasă o perdea de aer. Aerul fiind pompat în ţevi, care au orificii speciale, cu ajutorul unui compresor de aer. La momentul controlului compresorul de aer era conectat. La 01 august 2013, însăşi Inspectoratul Ecologic de Stat a eliberat intimatei SA „Apă-Canal Chişinău” autorizaţia de folosinţă specială a apei seria IES nr. 2113 nr. 05-10-319/1616 valabilă pînă la 01 august 2016 (f.d.

41-46). Conform pct. pct. 2.21, 3.21 şi 3.23 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Piscicol aprobat prin ordinul Ministerului Mediului nr. 9 din 22 ianuarie 2010, în atribuţiile de bază ale Serviciului intră constatarea, examinarea şi aplicarea sancţiunilor pe cazurile contravenţionale care prevăd încălcarea regulilor de protecţie a resurselor piscicole; să încheie procese-verbale şi să solicite explicaţii scrise de la persoane, privind încălcarea legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, prioritar fiind protecţia resurselor piscicole din obiectivele acvatice piscicole naturale; să intenteze acţiuni împotriva agenţilor economici şi persoanelor fizice, care au cauzat pagube resurselor piscicole.

Or, la materialele dosarului lipsesc probe concludente şi pertinente, şi anume acte de constatare sau procese-verbale cu privire la contravenţie prin care s-ar fi demonstrat faptul încălcării de către intimata SA „Apă-Canal Chişinău”, în urma 4 exploatării prizei de captare a apei din fluviul Nistru în perioada 01 ianuarie 2012 – 31 decembrie 2012, a legislaţiei în domeniului protecţiei mediului.

Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului precum că instanţele de judecată ierarhic inferioare au ignorat prevederile art. 33 alin. (1) lit. g) din Legea „Privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura” nr. 149 din 08 iunie 2006, potrivit cărora de competenţa Serviciului Piscicol ţine calcularea prejudiciului cauzat resurselor biologice acvatice prin diferite activităţi (poluare, distrugerea boiștilor şi gropilor de iernat, captarea apei, extragerea nisipului, instalarea de conducte şi cabluri, efectuarea exploziilor, pescuitul ilegal etc.), or, calcularea prejudiciului cauzat resurselor biologice acvatice poate fi efectuată doar în cazul constatării a astfel de încălcări, ceia ce la caz lipseşte.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar şi nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenţei degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanţele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunţat deja în modul corespunzător Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Serviciul Piscicol, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a) şi art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Serviciul Piscicol al Ministerului Mediului al Republicii Moldova, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Druţă 5