2rac-467/15 — Încasarea prejudiciului cauzat resurselor biologice-acvatice

Prima instanță: Judecătoria Cantemir Dosarul nr. 2rac-467/15 Judecător: L. Starciuc Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul Judecători: G. Vavrin, T. Dimitriadi, I. Dănăilă ÎNCHEIERE 16 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecători Liliana Catan, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Serviciul Piscicol al Ministerului Mediului, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Serviciul Piscicol al Ministerului Mediului împotriva Întreprinderii Municipale „Apă-Canal Cantemir” cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat resurselor biologice-acvatice, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 08 septembrie 2015, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 26 ianuarie 2015 şi emisă o hotărîre nouă, c o n s t a t ă La 05 septembrie 2014, Serviciul Piscicol al Ministerului Mediului s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva IM „ Apă-Canal Cantemir” cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat resurselor biologice - acvatice, solicitînd: -încasarea de la IM „Apă-Canal Cantemir” suma prejudiciului cauzat resurselor biologice acvatice, în mărime de 19 978,40 lei, care urmează a fi transferate pe contul Serviciului Piscicol, în conformitate cu art. 42 pct. 3 al Legii nr. 149 privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura; -încasarea de la pîrît a taxei de stat.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, potrivit datelor prezentate de Agenţia „Apele Moldovei” în rapoartele anuale, volumul total de apă captat de întreprinderea Municipală „Apă-Canal Cantemir” pentru perioada anilor 2011-2013 era de 384200 m3. Indică reclamantul că, conform prevederilor art. 6 pct. 1 lit. b) al Legii 149-XVI din 08.06.2006 privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura, rîul Prut, este clasificat ca obiectiv (bazin) acvatic piscicol natural.

Potrivit prevederilor alin. l), 2), 3) art. 41 al legii 149-XVI din 08.06.2006, la proiectarea, amplasarea, construcţia şi darea în exploatare a obiectivelor, precum şi la efectuarea de lucrări în obiectivele acvatice piscicole şi în zonele aferente, agenţii economici sînt obligaţi să prevadă în documentaţia de proiect şi în devizul de cheltuieli mijloace băneşti pentru reparaţia pagubelor cauzate resurselor biologice acvatice şi să efectueze măsuri de protecţie a acestor resurse, de asigurare a condiţiilor de reproducere, creştere şi migrare a peştelui şi altor organisme acvatice.

Dacă prin construcţia şi exploatarea prizelor de apă, a altor instalaţii hidrotehnice, prin efectuarea unor alte lucrări în obiectivele acvatice piscicole (de adîncire, îndreptare a albiei, de amplasare a docherilor, conductelor de gaze şi petrol etc.) nu poate fi evitată afectarea resurselor biologice acvatice, persoanele fizice şi juridice care exploatează aceste obiective sînt obligate să prevadă, în coordonare cu autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecția mediului, efectuarea unor măsuri de reparaţie a pagubelor, calculate şi argumentate sub aspect ecologico-piscicol. Calculele şi argumentările ecologico-piscicole ale prejudiciului cauzat resurselor biologice acvatice se efectuează de către instituțiile științifice din domeniu.

Menţionează reclamantul, că potrivit studiilor şi cercetărilor ihtiologice efectuate de către Institutul de Zoologie al AŞM s-a constatat, că la formarea ihteocenozelor şi resurselor piscicole o influență negativă o au factorii antropogeni, inclusiv intensificarea continuă a folosirii resurselor acvatice în multiple scopuri. Exploatarea prizelor de alimentare cu apă înrăutățesc condiţiile ecologice de reproducere, dezvoltare şi creştere a faunei piscicole, ca rezultat al absorbţiei icrelor şi alevinelor, puietului de peşti, inclusiv al hidrobionţilor furageri (fitoplanton, zooplankton şi zoobentos) odată cu apa. În rezultatul cercetărilor efectuate de către Institutul de Zoologie al AŞM, s-a determinat valoarea prejudiciului cauzat resurselor piscicole pomparea a 1 m3 de apă, pentru fiecare sector al fluviului Nistru şi Prut.

Luînd în consideraţie argumentarea menţionată, preţul ihtiomasei pierdute la pomparea ireversibilă a 1 m3 de apă constituie-0,052 lei/m3. Mai indică reclamantul că, conform rapoartelor anuale de utilizare a apei, IM „Apă-Canal Cantemir” în perioada anilor 2011-2013 a pompat apă din rîul Prut (an.2011 – 130000 m3; an.2012 - 130000 m3; an.2013 - 124000 m3) în volum total de 384200 m3. Prejudiciul cauzat resurselor piscicole prin pomparea a 384200 m3 de apă din r. Prut, cursul mijlociu în perioada anilor 2011-2013 este de 19978,40 lei. Solicită reclamantul-Serviciul Piscicol al Ministerului Mediului, încasarea de la ÎM ”Apă-Canal Cantemir” a prejudiciului material cauzat resurselor biologice acvatice în sumă de 19 978,40 lei, cît şi încasarea taxei de stat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cantemir din 26 ianuarie 2015: -S-a admis integral acţiunea; -S-a încasat din contul ÎM „Apă-Canal Cantemir” în beneficiul Serviciului Piscicol al Ministerului Mediului în contul restituirii prejudiciului material cauzat resurselor biologice acvatice pe perioada anilor 2011-2013 în sumă totală de 19 978,40 lei; -S-a încasat din contul ÎM „Apă-Canal Cantemir” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 599,35 lei. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 08 septembrie 2015: -S-a admis apelul declarat de IM „Apă-Canal Cantemir”; -S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Cantemir din 26 ianuarie 2015, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care: -S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de Serviciul Piscicol al Ministerului Mediului împotriva IM „Apă-Canal Cantemir” cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat resurselor biologice-acvatice.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 26 octombrie 2015, în termenul prevăzut de lege, Serviciul Piscicol al Ministerului Mediului a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Cahul din 08 septembrie 2015. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că instanța de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii. La 24 noiembrie 2015, IM „Apă-Canal Cantemir” a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Serviciul Piscicol al Ministerului Mediului nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Serviciul Piscicol al Ministerului Mediului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Serviciul Piscicol al Ministerului Mediului se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Liliana Catan Ion Druţă