2rac-476/15 — Încasarea prejudiciului

prima instanţă: D. Bosîi dosarul nr. 2rac-476/15 instanţa de apel: G. Eni, E. Dvurecenschii, V. Movilă ÎNCHEIERE 16 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Serviciul Piscicol a Ministerului Mediului al RM, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Serviciul Piscicol a Ministerului Mediului al RM împotriva Întreprinderi Municipale ,,Apă-Canal” Cahul cu privire la încasarea prejudiciului cauzat resurselor biologice acvatice, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 02 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Serviciul Piscicol a Ministerului Mediului al RM, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Cahul din 23 ianuarie 2015, c o n s t a t ă: La 08 septembrie 2014 Serviciul Piscicol din cadrul Ministerului Mediului al RM a depus o cerere de chemare în judecată împotriva ÎM ,, Apă-Canal” Cahul cu privire la încasarea prejudiciului cauzat resurselor biologice acvatice.

În motivarea acţiunii reclamantul Serviciul Piscicol a indicat că, asigură supravegherea de stat asupra respectării Legii nr. 149-XVI din 08 iunie 2006 privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura, precum şi a altor acte normative şi legislative din domeniul protecției resurselor biologice acvatice. Menționează reclamantul că, potrivit datelor prezentate în rapoartele anuale de Agenția ,,Apele Moldovei”, volumul total de apă captat de ÎM ”Apă Canal” Cahul din bazinul acvatic piscicol rîul Prut în perioada anilor 2011-2013 este de 5 477 800 m3.

Indică reclamantul că, conform prevederilor art. 41 alin. (l) a Legii 149-XVI din 08 iunie 2006, la proiectarea, amplasarea, construcția şi darea în exploatare a obiectivelor, precum şi la efectuarea de lucrări în obiectivele acvatice piscicole şi în zonele aferente, agenții economici sînt obligați să prevadă în documentația de proiect şi în devizul de cheltuieli mijloace bănești pentru reparația pagubelor cauzate resurselor biologice acvatice şi să efectueze măsuri de protecție a acestor resurse, de asigurare a condițiilor de reproducere, creștere şi migrare a peștelui şi altor organisme acvatice.

Totodată a mai indicat că, conform prevederilor art. 41 alin. (2) şi (3) a Legii nr. 149-XVI din 08 iunie 2006, dacă prin construcția şi exploatarea prizelor de apă, a altor instalații hidrotehnice, prin efectuarea unor alte lucrări în obiectivele acvatice piscicole (de adîncire, îndreptare a albei, de amplasare a ducherilor, conductelor de gaze şi petrol etc.) sunt afectate resursele biologice acvatice, persoanelor fizice şi juridice care exploatează aceste obiective sînt obligate să prevadă, în coordonarea cu autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecția mediului, efectuarea unor măsuri de reparații a pagubelor, calculate şi argumentate sub aspect ecologico-piscicol.

Calculele şi argumentările ecologico-piscicole ale prejudiciului cauzat resurselor biologice acvatice se efectuează de către instituțiile științifice din domeniu. Reţine reclamantul că, potrivit studiilor şi cercetărilor ihtiologice şi hidrobiologice efectuate de către Institutul de Zoologie al AŞM s-a constatat, că la formarea ihteocenozelor şi resurselor piscicole o influență negativă o au factorii antropogeni, inclusiv intensificarea continuă a folosirii resurselor acvatice în multiple scopuri. Exploatarea prizelor de alimentare cu apă înrăutățesc condițiile ecologice de reproducere, dezvoltare şi creștere a faunei piscicole, ca rezultat al absorbției icrelor şi alevinelor, puietului de pești, inclusiv al hidrobionţilor furageri (fitoplanton, zooplankton şi zoobentos) odată cu apa.

Totodată, argumentarea piscicolo-biologică a prejudiciului valoric calculat resurselor piscicole, în rezultatul pompării l m3 de apă din bazinul rîului Prut, a fost elaborată de Institutul de Zoologie a AŞM în conformitate cu prevederile Instrucțiunii privind evaluarea prejudiciului cauzat resurselor piscicole din bazinele acvatice ale Republicii Moldova, aprobată prin Ordinul Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale nr. 206 din 07.10.2003, înregistrată la Ministerul Justiției cu nr. 361 din 26.11.2003 şi publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 150- 155 din 20.08.2004. Astfel, în rezultatul cercetărilor efectuate de Institutul de Zoologie al AŞM, s- a determinat valoarea prejudiciului cauzat resurselor piscicole prin pomparea a lm3 de apă, pentru fiecare sector al rîului Prut.

Prin urmare pe cursul inferior (barajul Costeşti-Stânca - confluența cu fluviul Dunărea) al rîului Prut, luînd în considerație argumentarea menționată, prețul ihtiomasei pierdute la pomparea ireversibilă a lm3 de apă constituie 0,052 lei/m3. Susţine reclamantul că, ÎM „Apă-Canal” Cahul a pompat apă din rîul Prut în anul 2011 - 2 040 000 mii m3; anul 2012 - 2 170 000 mii m3; anul 2013 – 1 267 800 mii m3, în total volumul de 5 477 800 m3. Prejudiciul cauzat resurselor piscicole constituind suma de 284 845,60 lei (5 477 800 m3 x 0,052 lei/ m3). Solicită reclamantul, încasarea de la ÎM „Apă-Canal” Cahul a sumei 2 prejudiciului cauzat resurselor biologice acvatice, în mărime de 284 845,60 lei şi încasarea taxei de stat în beneficiul statului.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cahul din 23 ianuarie 2015, a fost respinsă acțiunea Serviciului Piscicol a Ministerului Mediului al RM, ca fiind neîntemeiată. La 02 februarie 2015 Serviciul Piscicol a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Cahul din 23 ianuarie 2015, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîrii de admitere a acţiunii. Prin decizia Curții de Apel Cahul din 02 iulie 2015, a fost respins apelul declarat de Serviciul Piscicol, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Cahul din 23 ianuarie 2015. La emiterea deciziei instanța de apel a reținut că, nu pot fi aplicabile prevederile art. 1398 alin. (l) Cod civil, or reclamantul Serviciul Piscicol nu a adus nici o probă ce ar confirma caracterul ilicit al acțiunilor de captare a apei din rîul Prut de către ÎM ”Apă Canal” Cahul.

Menționează instanța de apel că, Serviciul Piscicol nu a prezentat nici o prescripție referitor la lipsa instalațiilor de protecție la priza de captare a apei, şi operează cu recomandări şi prognoze, fără calcule susținute de probe documentate la fața locului. Mai mult ca atît, instanța de apel a indicat că, pct. 2 şi subpunctele 9), 11), 12) 13) ale Instrucțiunii ce reglementează evaluarea prejudiciului prognozat de pe urma construcției şi exploatării prizelor de alimentare cu apă, şi că formula citată la pct.10-13 a Instrucțiunii nu poate fi aplicată în cazul ÎM ”Apă Canal” Cahul, care exploatează priza de captare a apei cu instalație de protecție.

Reține instanța de apel că, Serviciului Piscicol îi lipsesc atribuțiile de a calcula şi încasa prejudiciul invocat în acțiune, or la compartimentul încasării prejudiciilor, Serviciul Piscicol poate acționa doar în limita prevederilor Regulamentului privind organizarea şi funcționarea Serviciului Piscicol, aprobat prin Ordinul Ministerului Mediului nr. 9 din 22.01.2010. Atribuția Serviciului Piscicol de a pretinde la repararea prejudiciului şi a iniția în acest sens acțiuni civile, nu rezultă nici din prevederile art. 33 alin. (l) lit. d), g) din Legea nr. 149-XVI din 08 iunie 2006, promovate de către apelant.

Instanța de apel indică că, prevederile art. 41 din Legea nr. 149-XVI din 08 iunie 2006 se aplică doar față de agenții economici, care proiectează, pun în funcțiune, modernizează obiective din zonele acvatice, după intrarea în vigoare (11.08.2006) a Legii nr. 149-XVI din 08 iunie 2006, pe cînd priza de apă amplasată la rîul Prut în regiunea s. Roșu, r-1 Cahul, prin care ÎM ”Apă Canal” Cahul captează apa, se află în exploatare din anul 1970, iar Serviciul Piscicol pretinde despăgubiri pe temeiuri care nu sunt legate pe ieșirea din funcțiune a prizei de captare a apei ce ar aduce la poluarea mediului şi folosirea rațională a resurselor naturale, fără a constata încălcări a legislației de mediu.

3 Totodată instanța mai susține că, funcționarea bună a prizei de apă utilizată de ÎM ”Apă Canal” Cahul este confirmată prin eliberarea intimatului ÎM ”Apă Canal” Cahul a Autorizației de folosință specială a apei nr. 2117 din 18.07.2013 cu termenul de valabilitate pînă la 18.07.2016, de către Inspectoratul Ecologic de Stat. Mai mult ca atît instanța de apel menționează că, invocarea Serviciul Piscicol privind argumentările piscicole-biologice a valorii resurselor biologice acvatice din r. Prut, fi.

Nistru şi lacurile de acumulare Costești- Stânca şi Dubăsari la efectuarea calculului prejudiciului adus în perioada anului 2012 de către intimatul ÎM ”Apă Canal” Cahul, sunt neîntemeiate, deoarece de către Institutul de zoologie al AŞM la solicitarea Serviciului Piscicol prin scrisoarea nr. 115 din 04.04.2013, a fost remis actul respectiv, cu mențiunea, că se recomandă pentru implementare pentru perioada anilor 2013-2017, astfel se confirmă nu numai caracterul neobligatoriu, cit şi imposibilitatea aplicării retroactive a acestuia. Instanța de apel reține că, conform art. 2 alin. (2) şi (5) al Legii nr. 851 din 29.05.1996 privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător, ”expertiza ecologică de stat este atribuția exclusivă a autorității centrale pentru resurse naturale şi mediu, care dispune efectuarea ei de subdiviziunile sale structurale şi/sau de organizațiile din subordine ce constituie sistemul expertizei ecologice de stat.

Pînă la aprobarea de autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu, rezultatele expertizelor ecologice departamentale şi obștești au caracter de recomandare”. La 26 octombrie 2015, Serviciu Piscicol al Ministerul Mediului a depus recurs împotriva decizia Curții de Apel Cahul din 02 iulie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă. În motivarea recursului se invocă că atît instanţa de apel, cît şi prima instanță au emis hotărîrii pe care le consideră ilegale şi nefondate, concluziile instanțelor asupra pricinii fiind eronate şi în contradicție vădite cu materialele pricinii cu încălcarea normelor de drept material.

Mai invocă că, instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au ținut cont de faptul că prin „Argumentarea piscicolă-biologică a valorii resurselor biologice acvatice din fluviul Nistru, râul Prut şi lacurile de acumulare Costești-Stânca şi Dubăsari” s-a stabilit cert valoarea prejudiciului cauzat resurselor piscicole în rezultatul exploatării prizei de captare a apei din rîul Prut în perioada anilor 2011- 2013 de către ÎM „Apă-Canal” Cahul. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. 4 În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Serviciu Piscicol al Ministerul Mediului, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Serviciu Piscicol al Ministerul Mediului, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Serviciu Piscicol al Ministerul Mediului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 5 d i s p u n e: Recursul declarat de Serviciul Piscicol a Ministerul Mediului al RM, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6