2ra-34/16 — Determinarea cotelor părţi ideale din bunul imobil proprietate comună

Dosarul nr. 2ra-34/16 prima instanţă: A. Catană instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu ÎNCHEIERE 13 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, Judecătorul Tatiana Vieru Valentina Clevadî, Sveatoslav Moldovan examinând admisibilitatea recursului declarat de Izvoreanu Cristina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată formulată de Onica Alexandru împotriva pîrîţilor Izvoreanu Cristina şi Izvoreanu Ion, intervenienţii accesorii executorii judecătoreşti Parfentiev Liliana, Jitaru Andrei, Doroftei Igor şi Oficiul Teritorial Cadastral Chişinău ÎS „Cadastru” privind determinarea cotelor părţi ideale din bunul imobil proprietate comună, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat Izvoreanu Cristina şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 18 decembrie 2014, c o n s t a t ă: La 14 aprilie 2014, Onica Alexandru a depus cerere de chemare în judecată împotriva pîrîţilor Izvoreanu Cristina şi Izvoreanu Ion, intervenienţii accesorii executorii judecătoreşti Parfentiev Liliana, Jitaru Andrei, Doroftei Igor şi Oficiul Teritorial Cadastral Chişinău ÎS „Cadastru” privind determinarea cotelor părţi ideale din bunul imobil proprietate comună. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul că, la 18 iunie 2012, Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău a emis titlul executoriu nr. 2-2492/2012 privind încasarea din contul pîrîtei Izvoreanu Cristina în beneficiul său a datoriei în sumă de 28500 lei, penalităţii în suma de 8550 lei, dobânzii de întârziere în suma de 10708,45 lei, cheltuielilor de judecată în suma de 1432,75 lei, însă, debitorul nu şi-a onorat obligaţiile de executare benevolă în termen de 90 zile de la data când aceasta a devenit definitivă.

Precizează reclamantul că, documentul executoriu a fost prezentat pentru executare silită, la executorul judecătoresc Jitaru Andrei, care, la 30 iulie 2012, a intentat procedura de executare nr. 140-40/2012. 1 Izvoreanu Cristina, însă, în decursul a doi ani, nu a dat dovadă de diligentă, având un comportament evaziv, eschivându-se de la executarea hotărârii judecătoreşti din 18 iunie 2012, achitând din suma stabilită spre încasare, numai 500 de lei. Menţionează că, deşi, executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile necesare pentru încasarea forţată a datoriei, bunuri mobile care ar putea fi supuse urmăririi, nu au fost găsite. Totuşi, a fost identificat bunul imobil situat în mun. Chişinău, str. V. I. Korolenko 5, ap. 68, cu nr. cadastral 0100213.120.01.068 proprietate comună în devălmăşie a cet.

Izvoreanu Cristina şi Izvoreanu Ion. Cere Onica Alexandru, determinarea cotelor părţi ideale din bunul imobil proprietate comună a cet. Izvoreanu Cristina şi Izvoreanu Ion, situat în mun. Chişinău, str. V. I. Korolenko, 5 ap. 68, cu numărul cadastral 0100213.120.01.068, în scopul urmăriri acestuia. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18 decembrie 2014, acţiunea a fost admisă şi s-a dispus determinarea cotelor-părţi valoare ideală din proprietatea comună a apartamentului nr. 68 din str. V. Korolenko 5, mun. Chişinău şi înregistrarea după fiecare coproprietar cu titlu de proprietate şi anume, Izvoreanu Ion şi Izvoreanu Cristina, câte 1/2 cotă-parte valoare ideală. Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 07 aprilie 2015, s-a corectat greşeala comisă în hotărâre, referitor la numele reclamantului. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2015, apelul declarat de Izvoreanu Cristina a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18 decembrie 2014. La 27 octombrie 2015, Izvoreanu Cristina a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2015, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat că, hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare sunt ilegale şi neîntemeiate, fiind încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procedural.

Susţine Izvoreanu Cristina că pricina a fost judecată în absenţa lui Izvoreanu Ion, căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată. Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 10 septembrie 2015. Ţinând cont de faptul că Izvoreanu Cristina a depus cererea de recurs la 27 octombrie 2015, Colegiul constată că recursul este declarat în termen. În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 16 noiembrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa părţilor copia recursului declarat de Izvoreanu Cristina. 2 La 21 decembrie 2015, Onica Alexandru a depus referinţă la recursul declarat de Izvoreanu Cristina, solicitînd respingerea recursului şi menţinerea hotărîrilor instanţelor ierarhic inferioare. În conformitate cu art.439 alin.(3) Cod de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, sus-indicatul recurs este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă aplicând corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că, argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care, acestea nu pot fi reţinute de către 3 instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor emise de instanţele ierarhic inferioare, în prezenta cauză. În conformitate cu prevederile art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar precizează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) Cod de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentei cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentei, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că, motivele indicate nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În context, completul învederează, prin prisma jurisprudenţei CEDO că, „...art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată, instanţa de recurs precizează că potrivit articolului 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît şi în drept, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, precum şi să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora, atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă s-au pronunţat în mod corespunzător. Un asemenea recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime” conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate atît în instanţa de apel, cît şi în prima instanţă, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Izvoreanu Cristina, ca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Izvoreanu Cristina, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Sveatoslav Moldovan 5