2ra-2243/16 — determinarea cotelor parti ideale

Dosarul nr. 2ra-2243/16

prima instanță – (judecătoria Buiucani mun. Chișinău) A.Danilov

instanța de apel – (Curtea de Apel Chișinău) A.Panov, V.Efros, A.Minciuna

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinînd chestiunea admisibilitatea recursului declarat de către Cucuic

Vladimir și avocatul Culeac-Reul Natalia, în interesele lui Cuciuc Andrei,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cuciuc Maxim și

Gheorghiță Iurie împotriva lui Cuciuc Vladimir și Cuciuc Andrei, intervenient

accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău privind determinarea cotelor-părți

ideale din imobil, dispunerea vînzării bunului imobil la licitație, cu distribuirea

valorii între coproprietari, precum și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2016, prin care s-a

casat hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18 decembrie 2015 și s-a

emis o hotărîre nouă,

c o n s t a t ă :

La 16 septembrie 2013 Cuciuc Maxim în interesele sale și în interesele

minorului Gheorghiță Iurie s-a adresat în instanța de judecată cu o cerere împotriva

lui Cuciuc Vladimir și Cuciuc Andrei, intervenient accesoriu Oficiul Cadastral

Teritorial Chișinău, solicitînd determinarea cotelor–părți ideale ale coproprietarilor

apartamentului nr. 4 din str. Marinescu nr. 48, or. Durlești, mun. Chișinău,

partajarea bunului imobil în natură, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat, că împreună cu părinții au

participat la privatizarea apartamentului nr. 4 din str. Marinescu nr. 48, or.

Durlești, mun. Chișinău, fapt confirmat prin Extrasul din Hotărîrea nr. 40 din 01

iunie 2007 a Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ a Consiliului

mun. Chișinău.

A menționat că la momentul adresării în instanța de judecată Cuciuc Vladimir

și Cuciuc Andrei locuiesc în apartamentul litigios, pe cînd ei, nu au acces la acest

bun imobil.

1

Ulterior, la 10 noiembrie 2015 Cuciuc Maxim și Gheorghiță Iurie au depus o

cerere de concretizare a pretențiilor, solicitînd determinarea pentru fiecare

coproprietar a cîte ¼ cotă-parte ideală din bunul imobil apartamentul nr. 4 din str.

Marinescu nr. 48, or. Durlești, mun. Chișinău și a dispune vînzarea la licitație a

acestui bun cu distribuirea prețului proporțional cotelor-părți între coproprietari.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18 decembrie 2015 s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Cuciuc Maxim și

Gheorghiță Iurie.

S-a determinat cu drept de proprietate pentru Cuciuc Maxim, Gheorghiță

Iurie, Cuciuc Vladimir și Cuciuc Andrei cîte ¼ cotă-parte ideală din bunul imobil

apartamentul nr. 4 din str. Marinescu nr. 48, or. Durlești, mun. Chișinău, care le

aparține cu drept de proprietate.

S-a încasat în mod solidar de la Cuciuc Vladimir și Cuciuc Andrei în

beneficiul lui Cuciuc Maxim și Gheorghiță Iurie taxa de stat în sumă de 150 lei.

În rest, cerințele reclamanților privind dispunerea vînzării bunului imobil la

licitație, cu distribuirea valorii între coproprietari și parțial cea de încasarea a

cheltuielilor de judecată s-au respins ca fiind neîntemeiate. (f.d. 84, 89-92)

La 21 decembrie 2015 avocatul Alexei Croitor, în interesele lui Cuciuc

Maxim și Gheorghiță Iurie a contestat cu apel, hotărîrea primei instanțe, solicitînd

casarea parțială a acesteia, în partea respingerii cerinței privind vînzarea la licitație

a apartamentul nr. 4 din str. Marinescu nr. 48, or. Durlești, mun. Chișinău și

încasarea depline a cheltuielilor de judecată cu emiterea unei noi decizii de

admitere a acțiunii integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2016 s-a admis apelul

declarat de reprezentantul apelanților Cuciuc Maxim și Gheorghiță Iurie, avocatul

Croitor Alexei.

S-a casat hotărîrea judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18 decembrie

2015 în partea respingerii cerințelor privind dispunerea vînzării bunului imobil la

licitație, cu distribuirea valorii între coproprietari și s-a pronunțat o nouă hotărîre,

prin care s-a dispus vînzarea la licitație a bunului imobil – apartamentul nr. 4 din

str. Marinescu nr. 48, or. Durlești, mun. Chișinău, cu distribuirea valorii

proporțional cotelor-părți fiecărui coproprietar.

S-a încasat de la Cuciuc Vladimir și Cuciuc Andrei, în mod solidar în

beneficiul lui Cuciuc Maxim cheltuieli de judecată compuse din suma de 150 lei

taxa de stat achitată la depunerea acțiuni, suma de 113 lei, la depunerea cererii de

apel și 780 lei cheltuieli pentru efectuarea expertizei, în total suma de 1043 lei. În

rest, hotărîrea s-a menținut.

În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că coproprietari a

apartamentului nr. 4 din str. Marinescu nr. 48, or. Durlești, mun. Chișinău sunt

Cuciuc Maxim, Gheorghiță Iurie, Cuciuc Vladimir și Cuciuc Andrei care au

participat la privatizarea acestuia, fapt confirmat prin extrasul din hotărîrea nr. 40

din 01.06.2007 a Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ a

Consiliului mun. Chișinău.

2

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr.1383 din 07 septembrie 2015 s-a

ajuns la concluzia că, reieșind din planificarea existentă a apartamentului și luând

în considerație normele și cerințele legislației în vigoare din domeniul construcției,

partajarea în natură în două și patru părți egale a apartamentului nr. 4 din str.

Marinescu nr. 48, mun. Chișinău nu este posibilă.

Instanța de apel a reținut că probele materiale și anume, plângerile și

adresările depuse la Direcției pentru protecția drepturilor copilului Buiucani din 06

mai 2008, 30 noiembrie 2010 și la 12 septembrie 2013, la Procuratura Buiucani

mun. Chișinău din 26 mai 2008 și la 03 decembrie 2010, confirmă că lui Cuciuc

Maxim și Gheorghiță Iurie le sunt create impedimente în exercitarea dreptului de

proprietate asupra apartamentului litigios.

În aceste circumstanțe, s-a ajuns la concluzia că din cauza comportamentului

inadecvat a lui Cuciuc Vladimir, care este predispus spre agresivitate și violență

fizică, Cuciuc Maxim și Gheorghiță Iurie nu pot locui cu dânsul în același

apartament și necesită dispunerea spre vînzare a bunului imobil, apartamentului nr.

4 din str. Marinescu nr. 48, or. Durlești, mun. Chișinău la licitație cu distribuirea

prețului coproprietarilor proporțional cotei-părți fiecăruia dintre ei.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 16 iunie 2016 Cucuic

Vladimir și avocatul Culeac-Reul Natalia, în interesele lui Cuciuc Andrei au

contesta-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 20 aprilie 2016, cu pronunțarea unei noi decizii prin care hotărîrea

judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18 decembrie 2015 să fie menținută ca

legală și întemeiată.

În motivarea cererii de recurs recurenții Cucuic Vladimir și avocatul Culeac-

Reul Natalia au indicat, că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept

material, și normele de drept procedural, nu a examinat integral cauza și nici nu au

luat în considerație toate probele anexate la dosar.

Susține că la emiterea deciziei instanța de apel nu a ținut cont de prevederile

art. 361 alin.2) din Codul civil care prevede că la împărțirea bunului proprietate

comună pe cote părți este necesar acordul tuturor coproprietarilor.

De asemenea invocă că la examinarea litigiului instanța a încălcat prevederile

art.1 din Convenția CtEDO, art. 16 și 51 din Codul Familiei, art. 316 din Codul

Civil și art. 46 din Constituția Republicii Moldova.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a adoptat decizia la 20 aprilie 2016.

Prin scrisoarea din 06 mai 2016 a expediat copia deciziei părților din proces,

însă la materialele cauzei lipsește dovada recepționării deciziei de către părți.

Recursul a fost depus la 16 iunie 2016, respectiv a fost depus în termen, conform

prevederilor art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

3

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se

expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) Codul de procedură civilă.

Astfel, analizând argumentele recursului prin prisma existenței temeiurilor

de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele

stabilite de norma precitată, instanțele de judecată aplicând corect normele de drept

material și de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației, în

viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează

în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă și nu constituie

temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se numai legalitatea

deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează și jurisprudența CEDO, conform cărei recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri, însă motivele recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanțele ierarhic inferioare de judecată s-au

pronunțat în modul corespunzător.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel

a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

4

probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă. Din recursul declarat nu

rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, colegiul

menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea

eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că aceste argumentul al recurentului poartă un caracter declarativ,

nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supus controlului judiciar.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Cucuic

Vladimir și avocatul Culeac-Reul Natalia, în interesele lui Cuciuc Andrei nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p i n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Cucuic Vladimir și avocatul

Culeac-Reul Natalia, în interesele lui Cuciuc Andrei.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5