2ra-2510/16 — recunoașterea și stabilirea cotelor - părți din dreptul de proprietate și înregistrarea dreptului de proprietate asupra cotei - părți

Dosarul nr. 2ra – 2510/16

prima instanță: Judecătoria Buiucani mun. Chișinău

Judecător: Boico V.

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Panov A., Pahopol A., Minciuna A.

ÎNCHEIERE

09 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ioxa Lilian,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ioxa Lilian

împotriva Cibuc Angela, intervenient principal Cibuc Dmitri cu privire la

recunoașterea și stabilirea cotelor – părți din dreptul de proprietate și înregistrarea

dreptului de proprietate asupra cotei - părți,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Ioxa Lilian, fiind menținută hotărârea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 30 iunie 2015,

c o n s t a t ă :

La 22 decembrie 2014, Ioxa Lilian a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Cibuc Angela, intervenient principal Cibuc Dmitri cu privire la

recunoașterea și stabilirea cotelor – părți din dreptul de proprietate și înregistrarea

dreptului de proprietate asupra cotei - părți.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, prin hotărârea Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău nr. 2-4122/13 din 17 iulie 2013, a fost dispusă încasarea în

beneficiul său de la Dmitri Cibuc a datoriei în cuantum de 60 000 EURO și dobânda

de întârziere în mărime de 6 736,43 EURO, iar în total suma de 66 736, 43 euro.

Astfel, hotărârea menționată a intrat în vigoare la 20 august 2013 și a fost depusă spre

executare, însă până la momentul de față nu au fost efectuate achitări din partea

debitorului.

Pagină 1 din 5

Reclamantul afirmă că, la 22 august 2013, pârâta Angela Cibuc, pe atunci soția

lui Dmitri Cibuc, a semnat un contract de cesiune, prin care a dobândit drepturi

depline asupra creanței cesionate și anume asupra unui contract de investiție în

construcția unui apartament de 83, 8 m.p. pentru care a achitat suma de 265 922 lei.

Ulterior, la 10 ianuarie 2014, a fost înregistrat divorțul dintre Angela Cibuc și Dmitri

Cibuc.

În această ordine de idei, consideră că bunul a fost cesionat în timpul căsniciei,

iar această împrejurare confirmă că imobilul a fost procurat din patrimoniul comun al

soților și respectiv, ambii soți dețin cotă-parte din apartament.

Totodată, reclamantul a invocat că, prin titlul executoriu nr. 2 - 4122/13 din 17

iulie 2013 se demonstrează că datoria lui Dmitri Cibuc față de el este certă, lichidă și

exigibilă, iar din informația obținută de la executorul judecătoresc Igor Doroftei

rezultă că debitorul nu are bunuri suficiente pentru achitarea sumei restante în

cuantum de 66 736, 43 Euro și nu întreprinde măsuri în vederea satisfacerii creanței.

La fel, se explică că dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.79 „a”,

situat în blocul locativ nr. 34/2 de pe str. Paris, mun. Chișinău cu numărul cadastral

0100511.102.01.108, a fost înregistrat după Cibuc Angela la 30 ianuarie 2014, în

temeiul unui contract de cesiune, prin care a dobândit drepturi depline asupra

contractului de investiție, pentru care a achitat 265 922 lei. Se reiterează că, la 22

august 2013, a fost semnat contractul de cesiune, atunci când pârâta și Cibuc Dmitri

erau căsătoriți, iar bunurile obținute erau supuse regimului juridic al proprietății

comune în devălmășie. În aceste condiții, reclamantul consideră că Dimitri Cibuc

poate pretinde la 1/2 cotă-parte din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.

79 „a” situat blocul locativ nr. 34/2 de pe str. Paris, mun. Chișinău.

Solicită Ioxa Lilian, recunoașterea dreptului de proprietate a lui Cibuc Dmitri

Diomid asupra apartamentul nr. 79 „a” amplasat în blocul locativ nr. 34/2, str. Paris,

mun. Chișinău, cu nr. cadastral 0100511.102.01.108; stabilirea cotei-părți în mărime

de 1/2 lui Cibuc Dmitri Diomid din dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr.

cadastral 0100511.102.01.108 , apartamentul nr. 79 „a”, amplasat în blocul locativ nr.

34/2, str. Paris, mun. Chișinău și a constata că hotărârea judecătorească este temei

pentru dispunerea înregistrării dreptului de proprietate asupra cotei - părți de ½ după

Cibuc Dmitri Diomid din apartamentul nr. 79 „a”, amplasat în blocul locativ nr. 34/2,

str. Paris, mun. Chișinău.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 30 iunie 2015, s-a

respins acțiunea, ca fiind neîntemeiată. (f. d. 91, 95 – 100)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2016 a fost respins apelul

declarat de către Ioxa Lilian, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 30 iunie 2015. (f. d. 138 – 143)

Pagină 2 din 5

La 15 iulie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat copia deciziei integrale din

21 iunie 2016 în adresa participanților la proces. (f. d. 144)

La 01 septembrie 2016, Ioxa Lilian a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 29 iunie 2016, solicitând casarea hotărârii primei instanței și

deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului, rezultă că decizia contestată a fost expediată în adresa

părților la data de 15 iulie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire. (f. d. 86)

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei instanței de apel, în termenul legal.

În motivarea recursului, Ioxa Lilian afirmă că instanțele judecătorești nu au

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat eronat legea, invocând

prevederile art. 432 alin. (2) lit. a) și c) din Codul de procedură civilă.

În explicitarea poziției sale, recurentul precizează că instanța de apel a

recunoscut că apartamentul nr. 79 „a” amplasat în blocul locativ nr. 34/2, str. Paris,

mun. Chișinău a fost procurat în timpul căsătoriei dintre Cibuc Angela și Cibuc

Dmitrii, însă a conchis greșit că imobilul este proprietate personală a intimatei.

Subliniază că facturile fiscale anexate la dosar și reținute în calitate de probe nu

constituie documente de plată și nu confirmă achitarea efectuată de Cibuc Angela. La

fel, recurentul consideră că declarația lui Cibuc Dmitri din 29 ianuarie 2014 cu

privire la neparticiparea sa la procurarea apartamentului litigios și lipsa pretențiilor

față de soția sa urmează a fi apreciată critic, întrucât această a fost depusă când

hotărârea judecătorească din 17 iulie 2013, prin care a fost încasat de la el suma de

66 736, 43, EURO, devenise irevocabilă și era în procedură de executare forțată.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 24 septembrie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui

Cibuc Dmitri și Cibuc Angela cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței timp de o lună de la data primirii scrisorii. (f. d. 152)

La 20 octombrie 2016, Cibuc Angela depus referință în întâmpinarea recursului,

solicitând respingerea cererii de recurs, ca fiind neîntemeiată.

Pagină 3 din 5

Până la data examinării pricinii, Cibuc Dmitri nu a depus referință, prin care să-

și expună opinia cu referire la recursul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile și a referinței, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că recurentul Ioxa Lilian în cererea de recurs nu a invocat

nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6

parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse

Pagină 4 din 5

de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sunt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ioxa Lilian, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ioxa Lilian se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

Pagină 5 din 5