2ra-1234/17 — recunoașterea dreptului de proprietate

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-1234/17

Judecător: L. Holevițcaia

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A: Panov, V. Efros, A. Minciuna

D E C I Z I E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Nicolae Craiu, Luiza Gafton

Mariana Pitic, Ion Druță

examinând recursul declarat de către Ion Ciubotaru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Minciună Adrian

împotriva lui Ciubotaru Ion, intervenient accesoriu Cuciuc Nina privind

recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului și încasarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de Ciubotaru Ion și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 mai 2016,

c o n s t a t ă:

La 07 aprilie 2014 Minciună Adrian s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Ciubotaru Ion, solicitând restituirea dublei arvune în sumă

de 566 400 lei și restituirea sumei împrumutului în mărime de 204 065 lei.

Prin cererea din 24 noiembrie 2015 reclamantul și-a concretizat cerințele,

solicitând suplimentar încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 71 780 lei

(f.d.101, volumul I).

Prin cererea de chemare în judecată modificată din 12 martie 2016,

reclamantul și-a modificat cerințele, solicitând recunoașterea dreptului de

proprietate asupra bunului - apartamentul nr. 19 din bd. Cuza Vodă 13/5, mun.

Chișinău după Minciună Adrian cu înregistrarea lui în Registrul bunurilor imobile

și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d. 109-112, volumul I).

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că în fapt, relațiile acestuia cu

pârâtul Ciubotaru Ion se nasc din înțelegerea dintre ei, potrivit căreia pârâtul avea

să încheie cu Agenția municipală de ipotecă un contract privind construcția unui

apartament, achitat în totalitate din sursele financiare persoane ale reclamantului.

La finisarea construcției, pârâtul prin contractul de vânzare-cumpărare urma să

transmită acest apartament în proprietatea reclamantului. Astfel, prin contractul

investițional nr. CV/2/13/5/19 din 18 august 2012, Agenția s-a obligat să

construiască pentru pârât, apartamentul nr. 19 din blocul locativ nr. 3/5 din bd.

Cuza Vodă, mun. Chișinău, la prețul de 472 000 lei.

Potrivit înțelegerii avute, din propria voința a ambelor părți, a fost încheiat și

semnat Acordul de arvună din 04 septembrie 2012 în baza căruia urma a fi

transmisă pârâtului arvuna - 60% din costul apartamentului ce constituia suma de

283 200 lei. În acest sens, susține reclamantul recipisa din 28 august 2012,

semnată de pârât, confirmă faptul achitării acestei sume, stabilită prin acordul de

arvună.

Întru confirmarea achitării plăților corespunzătoare pentru construcția

apartamentului reclamantul invocă și recipisele semnate de ambele părți din 24

octombrie 2012, 24 aprilie 2013, 04 octombrie 2013, 30 octombrie 2013, potrivit

cărora pârâtului i-a fost transmisă suma totală de 204 065 lei. Faptul că sumele

indicate mai sus primite de pârât, au fost folosite anume pentru construcția

apartamentului litigios se confirmă și prin transferurile bancare pe contul Agenției

municipale de ipotecă.

Astfel, susține reclamantul, reieșind din conținutul Acordului de arvună,

recipiselor și ordinelor de plată în numerar în mod incontestabil se confirma

faptul că sumele de bani, transmise pârâtului, aveau drept scop, anume achitarea

în rate de către reclamant a costului integral al apartamentului nr. 19, bloc locativ

3/5, din bd. Cuza Vodă, mun. Chișinău.

Menționează că reieșind din prevederile Acordului de arvună reclamantul s-a

obligat să achite suma totală a apartamentului, iar pârâtul să-i transmită

reclamantului apartamentul în proprietate în baza unui contract de vânzare-

cumpărare, fapt ce nu a fost să fie.

Indică reclamantul că prin acțiunile sale pârâtul a încălcat în mod grosolan

prevederile pct. 2 din Acord, în care expres a fost stipulat că arvuna se transmite

în contul viitorului contract de vânzare-cumpărare a apartamentul nr. 19 din bd.

Cuza Vodă 13/5, mun. Chișinău.

Reține, că acțiunile ilegale ale pârâtului Ciubotaru Ion care nu și-a onorat și

executat cu bună-credință obligațiunile sale contractuale, a impus întreaga

familie, cu cei doi copii minori, să supraviețuiască în condiții extrem de

nefavorabile fiind înghesuiți cu toții într-o garsonieră, cu o suprafață locativă doar

de 28,1 m.p., fapt confirmat prin Contractul de împărțire a bunului imobil din 04

februarie 2011 și certificatul nr. 128 din 02 martie 2016.

Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile ÎS „Cadastru” din 29

februarie 2016 bunul imobil cu nr. cadastral 0100111.072.05.019 nu se află în

proprietatea nimănui, fiind grevat încă la 06 septembrie 2012 în baza Contractului

Investițional nr. CV/2/13/5/19 din 28 august 2012 după pârâtul Ciubotaru Ion și

reieșind din faptul că anume reclamantul a achitat costul total al imobilului,

solicită instanței recunoașterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.

19, blocul locativ 13/5 din bd. Cuza Vodă, mun. Chișinău cu nr. cadastral

0100111.072.05.019 și înregistrarea acestui drept după reclamant. La fel, solicită

încasarea cheltuielilor de judecată suportate la depunerea acțiunii și executarea

încheierii judecătorești de către executorul judecătoresc, precum și încasarea

cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 4 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 17 mai 2016 a fost

admisă acțiunea, s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra apartamentului

nr.19 din bd. Cuza Vodă, 13/5, mun. Chișinău, cu numărul cadastral

0100111.072.05.019 după Minciună Adrian, cu înregistrarea în Registrul

bunurilor imobile. S-a încasat de la Ciubotaru Ion în folosul lui Minciună Adrian

taxa de stat în sumă de 23 114 lei, 3 000 lei cheltuieli de executare a încheieri din

11 aprilie 2014, 9 000 lei cu titlu de asistență juridică (f.d.156, f.d.160-163,

volumul I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Ciubotaru Ion și a fost menținută hotărârea Judecătoriei

Râscani, mun. Chișinău din 17 mai 2016 (f.d. 211-216, volumul I).

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 17 februarie 2017 Ciubotaru Ion

prin intermediul avocaților Furtună Iulia (mandat nr. 0329273) și Saveliev Olga

(mandat nr. 0329300) a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei

Râscani, mun. Chișinău din 17 mai 2016, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că actele judecătorești contestate

sunt ilegale și neîntemeiate. Consideră recurentul că instanța de apel la emiterea

deciziei contestate a aplicat eronat normele de drept material, în special,

prevederile art. 668 Cod civil cu privire la principiul forței obligatorii a

contractului și art. 679 alin. (3) Cod civil, care se referă la antecontract. Astfel,

indică recurentul că instanțele de judecată au recunoscut dreptul de proprietate

după Minciună Adrian, în lipsa unui temei legal sau contractual.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC „recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale”.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 05 decembrie 2016 (f.d. 217, volumul I), cât și

faptul că la materialele cauzei nu sunt anexate careva probe ce ar demonstra

momentul recepționării acesteia, recursul înaintat de Ciubotaru Ion se consideră

declarat în termen.

La data de 21 iunie 2017 intimatul Minciuna Adrian a prezentat referință pe

marginea recursului depus, solicitând declararea acestuia inadmisibil.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 28 iunie 2017, recursul

înaintat de Ciubotaru Ion a fost declarat admisibil.

Examinând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele cauzei și referința prezentată, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

întemeiat, care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre, din considerentele ce

urmează:

În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC „Judecînd recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și

în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a

administra noi dovezi”.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC „Instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă hotărîre”.

Din materialele cauzei rezultă că la data de 04 septembrie 2012 între

Ciubotaru Ion (în calitate de vânzător) și Minciună Adrian (în calitate de

cumpărător) a fost încheiat acordul de arvună, prin care ultimul a transmis lui

Ciubotaru Ion 283 200 lei cu titlu de arvună, în contul în contul viitorului contract

de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 19 situat în Republica Moldova, bd.

Cuza Vodă 13/5.

Studiind prevederile prezentului acord, Colegiul constată că acesta de fapt,

reprezintă un antecontract, prin care părțile contractante s-au obligat să încheie în

viitor un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil, la prețul de 472 000 lei.

Conform art. 679 alin. (3) Cod civil „Prin contract se poate naște obligația

de a se încheia un contract. Forma stabilită pentru contract se aplică și pentru

antecontract”.

Raportând norma legală enunțată la circumstanțele speței, Colegiul reține că

în temeiul unui antecontract, nu se poate naște o altă obligație decât obligația de a

contracta în viitor. La caz, în acordul de arvună părțile au convenit încheierea

contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 19 situat în Republica

Moldova, bd. Cuza Vodă 13/5, nu mai târziu de 25 decembrie 2013.

Colegiul menționează că arvuna este un mijloc de garantare a executării

obligațiilor de către părțile contractante. În speță, arvuna (suma de 283 200 lei) a

fost transmisă de către Minciună Adrian lui Ciubotaru Ion, în vederea asigurării

executării obligației părților de a încheia în viitor contractul de vânzare-

cumpărare a apartamentului nr. 19 situat în Republica Moldova, bd. Cuza Vodă

13/5, nu mai târziu de 25 decembrie 2013.

Astfel, având în vedere prevederile art. 633 Cod civil, părțile contractante au

prevăzut sancțiuni pentru neexecutarea obligației de a contracta. În acest sens,

Colegiul reține prevederile pct. 6 din acordul de arvună, „Notarul ne-a explicat

prevederile art. 633 CC al RM, și anume: în caz de nerespectare a prevederilor

prezentului acord de către vânzător, el se obligă să restituie arvuna dublu. În caz

de nerespectare a obligațiilor stipulate în prezentul acord de către cumpărător

arvuna nu se restituie”.

Prin urmare, în temeiul punctului respectiv din acord, pentru neexecutarea

obligației asumate în temeiul antecontractului survine răspunderea contractuală -

obligația de a repara prejudiciul cauzat prin neexecutare, executare

necorespunzătoare sau întîrziată a obligațiilor contractuale.

Studiind materialele dosarului, Colegiul constată că inițial reclamantul a

solicitat restituirea dublei arvune în sumă de 566 400 lei, a împrumutului în

mărime de 204 065 lei și a dobânzii de întârziere în sumă de 71 780 lei. Ulterior,

reclamantul și-a modificat pretențiile, solicitând recunoașterea dreptului de

proprietate asupra bunului - apartamentul nr. 19 din bd. Cuza Vodă 13/5, mun.

Chișinău după Minciună Adrian cu înregistrarea lui în Registrul bunurilor

imobile. În acest sens, Colegiul menționează că potrivit principiului

disponibilității în drepturi prevăzut la art. 27 alin. (1) CPC, Minciună Adrian în

calitate de reclamant, a avut posibilitatea de a dispune liber de dreptul subiectiv

material precum și de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare. La

caz, Colegiul constată că pretenția formulată de către reclamantul cu privire la

recunoașterea dreptului de proprietate, este lipsită de temei legal sau contractual.

Deși antecontractul (acordul de arvună din 04 septembrie 2012) conține

elementele obligatorii ale viitorului contract de vânzare-cumpărare a imobilului

(obiectul vânzării, prețul, termenul stabilit pentru perfectarea contractului), după

cum s-a menționat mai sus, în temeiul unui antecontract nu se poate naște o altă

obligație, decât obligația de a contracta în viitor. Astfel, pentru neexecutarea

obligației de a contracta de către Ciubotaru Ion, urmau să survină consecințele

prevăzute de art. 6 din acordul de arvună din 04 septembrie 2012.

Deși instanțele inferioare invocă principiul forței obligatorii a contractului,

Colegiul reține că neexecutarea obligației de a contracta de către Ciubotaru Ion

nicidecum nu poate avea drept consecință pierderea dreptului de proprietate

asupra apartamentului nr. 19 situat în Republica Moldova, bd. Cuza Vodă 13/5 și

trecerea acestuia către Minciună Adrian.

Reieșind din cele expuse mai sus, Colegiul ajunge consideră că instanțele

inferioare incorect au aplicat normele de drept material ce guvernează raporturile

existente între părți și respectiv, incorect au stabilit temeinicia pretenției

formulate de Minciună Adrian privind recunoașterea dreptului de proprietate

asupra bunului - apartamentul nr. 19 din bd. Cuza Vodă 13/5, mun. Chișinău după

Minciună Adrian cu înregistrarea lui în Registrul bunurilor imobile.

Având în vedere că s-a constatat caracterul neîntemeiat al pretenției

principale înaintate de Minciună Adrian, capătul de cerere cu privire la

compensarea cheltuielilor de judecată prin prisma art. 94 alin. (1) CPC, la fel

urmează a fi respins.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de

Ciubotaru Ion, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii formulate de Minciună

Adrian.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Ciubotaru Ion.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 17 mai 2016 emise în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Minciună Adrian împotriva lui

Ciubotaru Ion, intervenient accesoriu Cuciuc Nina privind recunoașterea dreptului

de proprietate asupra imobilului.

Se pronunță o hotărâre nouă după cum urmează:

Cererea de chemare în judecată depusă de Minciună Adrian împotriva lui

Ciubotaru Ion, intervenient accesoriu Cuciuc Nina privind recunoașterea dreptului

de proprietate asupra imobilului și încasarea cheltuielilor de judecată, se respinge

ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Nicolae Craiu

Luiza Gafton

Mariana Pitic

Ion Druță