2r-7/16 — Încasarea sumelor

prima instanţă: Gh. Balan dosarul nr. 2r-7/16 instanţa de apel: N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruţă DECIZIE 13 ianuarie 2016 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător Tatiana Vieru judecători Valentina Clevadî, Sveatoslav Moldovan examinînd recursul declarat de către Fratea Ana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ecaterinei Fratea împotriva Anei Fratea cu privire la încasarea sumelor, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015, prin care a fost respinsă cererea Anei Fratea privind repunerea apelului în termen cu restituirea acestuia ca fiind depus tardiv, c o n s t a t ă La 18 iulie 2014, Fratea Ecaterina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Anei Fratea cu privire la încasarea sumelor.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 12 noiembrie 2014, a fost admisă integral acţiunea depusă de către Fratea Ecaterina. S-a încasat de la Fratea Ana în beneficiul Ecaterinei Fratea suma de 35 000 euro cu titlu de datorie, suma de 2 692,92 euro cu titlu de dobîndă de întîrzîiere pentru perioada 01 aprilie 2014 – 12 noiembrie 2014 în lei moldoveneşti conform cursului Băncii Naţionale a Moldovei la momentul executării hotărîrii, suma de 150 lei taxa de stat, suma de 6500 lei asistenţă juridică şi suma de 2285 lei serviciile executorului judecătoresc îndreptate la asigurarea acţiunii. S-a încasat de la Fratea Ana în beneficiul statului taxa de stat restantă în mărime de 20760,48 lei (f.d.41).

La 26 mai 2015, Fratea Ana a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe. Totodată Fratea Ana a solicitat repunerea apelului în termenul de procedură, motivînd prin faptul că despre hotărîrea primei instanţe a aflat cînd a fost invitată la executorul judecătoresc (f.d.47- 51). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015, a fost respinsă cererea Anei Fratea privind repunerea apelului în termenul de procedură şi cererea a fost restituită în adresa apelantei, ca fiind depusă tardiv (f.d.72-74). La 26 octombrie 2015, Curtea de Apel a expediat în adresa participanţilor procesului copia încheierii emise (f.d.75).

La 04 noiembrie 2015 prin intermediul oficiului poştal, Fratea Ana a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate şi emiterea unei noi încheieri prin care să fie admisă 1 cererea de repunere în termenul de declararea a apelului şi trimiterea pricinii în Curtea de Apel pentru examinarea cererii de apel. În conformitate cu art. 425 CPC termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Potrivit copiei anexate de către recurentă la cererea de recurs, rezultă că Curtea de Apel a expediat în adresa ultimei copia încheierii contestate, la 28 octombrie 2015 (f.d.79).

Conform art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Fratea Ana la 04 noiembrie 2015, este depus în termen. În motivarea cererii de recurs, Fratea Ana a invocat că instanţa de apel la emiterea încheierii recurate, eronat a aplicat normele de drept procedural. În conformitate cu art. 426 alin. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 08 octombrie 2015, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din materialele dosarului rezultă că, la 08 octombrie 2015, instanţa de apel a respins cererea Anei Fratea privind repunerea în termenul de declarare a apelului şi cererea a fost restituită în adresa apelantei, ca fiind depusă tardiv (f.d.

72-74). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea Curţii de Apel Chişinău întemeiată şi legală, bazată pe aprecierea justă a circumstanţelor de fapt şi aplicarea corectă a normelor de drept procedurale din următoarele considerente. În conformitate cu art. 362 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. În conformitate cu art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor enunţate, Colegiul constată că recurenta nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen. În conformitate cu art. 110 CPC, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. 2 Instanţa de apel corect a concluzionat că nu poate fi reţinut argumentul Anei Fratea că instanţa de judecată nu i-a expediat în adresa ei copia hotărîrii emise la 12 noiembrie 2014 şi astfel nu a cunoscut despre emiterea hotărîrii de către prima instanţă.

Cu referire la argumentul dat este de menţionat că hotărîrea primei instanţe a fost emisă, la 12 noiembrie 2014 (f.d.41). Iar la 18 noiembrie 2014, prima instanţă a expediat copia hotărîrii în adresa Anei Fratea: mun. Chişinău, bd. Dacia, 49, ap. 22 (f.d.43). Pentru examinarea pricinii în prima instanţă, Fratea Ana a fost citată public, astfel ultima urma să cunoască despre existenţa pricinii date. Or, termenul de declarare a apelului este de 30 zile din momentul pronunţării dispozitivului hotărîrii. Mai mult ca atît, la 12 martie 2015 Fratea Ana a fost citată de către executorul judecătoresc, unde i s-a înmînat contra semnătură copia de pe încheierea de primire spre executare a titlului executoriu emis în temeiul hotărîrii Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 12 noiembrie 2014 (f.d. 64). Tot la 12 martie 2015, Fratea Ana a depus către executorul judecătoresc o declaraţie, prin care s-a obligat că pînă la 20 martie 2015 v-a achita datoria acumulată faţă de Ecaterina Fratea (f.d.67). Luînd în consideraţie cele expuse, instanţa de recurs reţine că Curtea de Apel justificat a concluzionat asupra netemeiniciei demersului Anei Fratea privind repunerea în termenul de declarare a apelului. Prin urmare argumentul recurentei că despre hotărîrea primei instanţe a aflat la 15 mai 2015 este unul declarativ şi se combat cu actele pricinii. Or, conform art. 116 alin. (1) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

Conform art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. Articolul 61 alin. (1) Codul de procedură civilă expres prevede că părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa constantă a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă (a se vedea cauza Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). Ţinînd cont de împrejurările menţionate în coraport cu normele enumerate se conchide că apelanta – Fratea Ana a încălcat termenul de 30 zile, consacrat în art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Colegiul relevă, de asemenea, că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

Aşa fiind, cu ocazia examinării cauzei Ponomaryov v. Ucraina (hotărîre din 3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi 3 în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată şi pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea reiterează că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, după cum este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a statelor contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie. Curtea a observat că o situaţie similară a fost deja examinată în cauza Popov vs. Moldova din 06 decembrie 2005, în care a constatat că, prin neprezentarea motivelor pentru repunerea în termenul de prescripţie pentru efectuarea unui act procedural, instanţele naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.

În această cauza Curtea a notat că termenul de declarare a recursului a expirat, cu 47 de zile după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea lui (Melnic vs. Moldova, nr. 6923/03, 14 noiembrie 2006). Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015. În conformitate cu art., 427 alin. (1) lit. a) şi art. 428 alin. (1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul depus de Fratea Ana. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ecaterinei Fratea împotriva Anei Fratea cu privire la încasarea sumelor.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Valentina Clevadî Sveatoslav Moldovan 4