3ra-1613/15 — Contestarea actelor administrative

prima instanţă:L. Holeviţcaia dosarul nr.3ra-1613/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Botnaru Vasile, reprezentat de avocatul Dumneanu Radu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „MoldTrans-Tur” împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, intervenient accesoriu Botnaru Vasile cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 16 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Botnaru Vasile, reprezentat de avocatul Dumneanu Radu şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 15 decembrie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă : La 07 august 2013, SRL „MoldTrans-Tur” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, intervenient accesoriu Botnaru Vasile cu privire la contestarea actelor administrative. În motivarea acţiunii a indicat că la 17 aprilie 2013, inspectorii fiscali ai DCF al IFS Nisporeni, au efectuat un control fiscal al unităţii de transport Mercedes cu n/î. C OE 988, ce aparţine SRL „MoldTrans-Tur”, în timp ce executa ruta Chişinău- Bucureşti, în rezultatul căruia au întocmit actul de control nr. 621154, prin care s-a constatat că contribuabilul oferea servicii de transport a unui pasager fără eliberarea biletelor de călătorie.

Menţionează nefiind de acord cu actul de control nr. 621154, din 02 mai 2013, a înaintat un dezacord asupra acestuia, însă prin decizia nr.2244/3/12 din 06 iunie 2013, IFS pe mun. Chişinău a decis sancţionarea SRL „MoldTrans-Tur” cu aplicarea unei amenzii conform art. 254 al. (4) din Codul fiscal. Susține că la 18 iunie 013, a contestat decizia IFS pe mun. Chişinău 2244/3/12 din 06 iunie 2013, însă IFS pe mun. Chişinău a emis decizia nr. 550 din 18 iulie 2013 prin care a respins contestația. Susţine reclamantul că nu este de acord cu deciziile IFS pe mun. Chişinău nr.2244/3/12 din 06 iunie 2013 şi nr.550 din 18 iulie 2013, şi le consideră ilegale deoarece pasagerul, care la data de 17 aprilie 2013 circula fără tichet, sa urcat în autovehicul pe traseul Chişinău-Leuşeni la ieşirea din or.

Nisporeni, şi a convenit cu şoferul autovehiculului - Botnaru Vasile că la următoarea staţionare a autovehiculului să achite taxa de călătorie şi să primească bilet, însă neajungînd la următoarea staţie au fost opriţi de către inspectorii fiscali. Totodată, indică reclamantul că, în drept serviciile de transport auto și bagaje sunt reglementate de Codul civil, Codul transporturilor auto al RM și Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006. Astfel, la efectuarea controlului fiscal inspectorii fiscali trebuiau să prezinte documentele ce confirmă împuternicirile la efectuarea controlului fiscal, în Regulament fiind prevăzută procedura de efectuare a controlului fiscal şi persoana responsabilă pentru eliberarea biletelor.

Mai indică că conform prevederilor Codului civil şi a Codului transporturilor auto al RM, biletul este dovada achitării taxei de călătorie. Este obligaţia călătorului/pasagerului să cumpere bilet de călătorie, să-l păstreze pînă la proba contrară, lipsa biletului de călătorie asupra călătorului/pasagerului denotă faptul că acesta nu a achitat taxa de călătorie. Momentul achitării taxei de călătorie poate fi stabilit de comun acord al părţilor. Contractul de prestări servicii de transport auto de călători este un contract civil în care părţile sunt pe poziţie de egalitate şi pot negocia anumite momente.

Respectiv, prin acordul părţilor achitarea taxei pentru călătorie poate fi stabilită la începutul călătoriei, pe parcurs sau la sfîrşit, pasagerul/călătorul fiind obligat să achite taxa pentru călătoria care efectiv a parcurs-o, iar în situaţia în care în timpul prestării serviciului de transport cărăuşul din anumite motive nu este în stare să execute prestaţia la care s-a obligat, beneficiarul-călătorul/pasagerul va fi în drept să primească costul călătoriei pentru distanţa neparcursă (art.20 lit.c) Codul transporturilor auto). În acest context consideră că sancţionarea contribuabilului SRL„MoldTrans- Tur” prin decizia IFS pe mun. Chişinău nr. 2244/3/12 emisă în baza celor constatate prin actul de control nr. 1-621154 din 17 aprilie 2013, este ilegală şi neîntemeiată deoarece în cadrul controlului inspectorii fiscali nu au stabilit toate circumstanţele importante pentru încadrarea juridică a faptelor.

Consideră că doar constatarea faptului că în autovehicul erau pasageri fără bilete nu este suficientă pentru amendarea contribuabilului în baza art.254 Cod fiscal, deoarece nu s-a dovedit faptul că şoferul/contribuabilul a încasat taxa de călătorie şi intenţionat nu a eliberat bilet în scopul însuşirii încasărilor. Remarcă SRL„MoldTrans-Tur”că prin aplicarea eronată a legii aprecierea eronată a circumstanțelor de fapt şi neconstatarea tuturor circumstanţelor importante pentru încadrarea juridică a faptelor de către funcţionarii organului fiscal, a fost prejudiciat moral, cuantumul prejudiciului constituind suma de 25 000 lei. Solicită anularea deciziilor IFS pe mun.

Chişinău nr. 2244/3/12 din 06 iunie 2013 şi nr. 550 din 18 iulie 2013. La 10 iulie 2014 SRL„MoldTrans-Tur” adepus cerere de concretizare și modificare a acțiunii invocînd că la data de 06 august 2013, a înregistrat la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat contestația nr. 422 împotriva deciziei IFS pe mun. Chișinău nr. 2244/3/12 din 06 iunie 2013, care prin decizia nr.401 din 12 septembrie 2013 a fost respinsă. Solicită anularea deciziilor IFS pe mun. Chişinău nr. 2244/3/12 din 06 iunie 2013 şi nr. 550 din 18 iulie 2013 și nr. 401 din 12 septembrie 2013. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 decembrie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chişinău din 16 septembrie 2015, a fost respins apelul declarat de către Botnaru Vasile, reprezentat de avocatul Dumbreanu Radu şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Pentru a decide astfel, instanţele ierarhic inferioare au reținut legalitatea deciziei de sancționare în privința SRL „MoldTrans-Tur”, susţinînd că deși, conform prevederilor pct. pct. 14 lit. g), m), 15 lit. b) și pct. 37 din Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje și art. 16 al. (1, 2), 17 al. (1) din Codul transporturilor auto, echipajul este obligat să verifice prezența și conformitatea biletelor de călătorie și să elibereze bilet fiecărui pasager de îmbarcat pe parcurs, fiind interzisă transportarea pasagerilor fără bilet, la momentul efectuării controlului fiscal în microbuzul de model „Mercedes” cu n/î. C OE 988, ce aparţine SRL „MoldTrans-Tur”, s-a constatat aflarea unui pasager fără bilet de călătorie, fapt confirmat atît de șoferul microbuzului, Botnaru Vasile prin explicația scrisă din 17 aprilie 2013 (f.d.

67), cît şi de colaboratorul de poliție prin procesul-verbal privind actele de constatare din 17 aprilie 2013 (f.d. 73-74). La 09 noiembrie 2015, Botnaru Vasile, reprezentat de avocatul Dumneanu Radu declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanțele judecătorești au apreciat eronat și în mod arbitrar probele prezentate în cadrule examinării cauzei, și au aplicat și interpretat eronat normele de drept material, fapt ce a determinat emiterea unei hotărîri ilegale și neîntemeiate, în lipsa probelor ce ar confirma legalitatea actelor contestate.

Astfel, susține că actele administrative contestate au fost emise cu încălcarea flagrantă a normelor de drept material de către reprezentanții organului fiscal la efectuarea controlului, însă instanțele ierarhic inferioare în special instanța de apel nu s-a expus în partea ce ține de legalitatea acțiunilor reprezentanților organului fiscal și a invocat temei de respingere a apelului doar faptul că sunt aberative argumentele cu referire la faptul că biletul se eliberează doar după achitarea costului călătoriei.

Menționează că prevederile art. 985 şi art. 987 din Codul civil care reglementează taxa de transport și întinderea obligației și art. 16 din Codul transporturilor auto, care se referă la biletele de călătorie pentru cursele regulate, în raport cu normele fiscale determină o stare de incertitudine legislativă, fiind interpretate diferit în aceeași situație, iar instanțele judecătorești constatînd că normele de drept respective nu sunt incidentei speței nu au adus careva argumente justificative în acest sens. La fel, indică că hotărîrea primei instanțe și decizia instanței de apel nu conţin nici o apreciere, referitoare la lipsa împuternicirilor reprezentanţilor organului fiscal de a efectua controlul respectiv, or, în temeiul prevederilor art. 5 al.

(1), 7 al. (3, 4) și art. 20 al. (1,2), art.21 al. (1,2) și art. 31 al.(1-3) al Legii privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, rezultatele controlului sunt nule și nu pot servi temei pentru aplicarea sancțiunilor, iar deciziile administrative nu pot fi puse în executare. La 30 noiembrie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a depus referință la recursul declarat de către Botnaru Vasile, reprezentat de avocatul Dumneanu Radu, solicitînd respingerea acestuia cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe. La 15 decembrie 2015, SRL „MoldTrans-Tur” a depus referință asupra recursului declarat de către Botnaru Vasile, reprezentat de avocatul Dumneanu Radu, invocînd caracterul întemeiat al acestuia și ilegalitatea decizia instanție de apel și hotărîrii primei instanțe.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Botnaru Vasile, reprezentat de avocatul Dumneanu Radu este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Botnaru Vasile, reprezentat de avocatul Dumneanu Radu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Botnaru Vasile, reprezentat de avocatul Dumneanu Radu asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Botnaru Vasile, reprezentat de avocatul Dumneanu Radu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Botnaru Vasile, reprezentat de avocatul Dumneanu Radu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva