3ra-1282/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – E. Cobzac dosarul nr. 3ra-1282/14 instanţa de apel – N. Budăi, A. Minciuna, M. Guzun ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Moldtrans-Tur” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Moldtrans-Tur” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Moldtrans-Tur” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 27 martie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 02 iulie 2013 SRL „Moldtrans-Tur” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 22 martie 2013, SRL „Moldtrans-Tur” în persoana şoferului Ion Morogai, deservea cursa de transportare a călătorilor pe ruta Bălţi-Ocniţa cu mijlocul de transport cu nr. de înmatriculare BL CZ 949. La efectuarea cursei şoferul dispunea de toate documentele necesare pentru deservirea rutei. Menţionează că la ieşirea din Gara Auto Bălţi în mijlocul de transport erau îmbarcaţi 2 călători care deţineau bilete de călătorie şi erau înscrişi în borderoul de evidenţă a biletelor.

Pe parcurs, în sat. Ocniţa au fost îmbarcaţi 17 pasageri. În urma îmbarcării şoferul le-a solicitat să achite taxa de călătorie şi a continuat deplasarea pe rută. Afirmă că în timpul deplasării mijlocul de transport a fost oprit de Inspectorul fiscal DCF al IFS Ocniţa, care a efectuat un control fiscal prin verificarea operativă, iar în urma controlului fiscal a constatat faptul că 17 pasageri nu aveau bilete de călătorie. Susţine că în actul de control fiscal nr. 1-582164 nu este indicat motivul lipsei biletelor de călătorie la pasageri. Şoferul Ion Morogai a explicat lipsa biletelor de 1 călătorie la pasageri prin faptul că aceştia încă nu au achitat taxa de călătorie (explicaţia este înscrisă în actul de control fiscal).

Remarcă că în urma controlului fiscal efectuat, Inspectorul Fiscal a considerat că au fost depistate încălcări a pct. 15 lit. (b) a Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin HG nr. 854 din 28 iulie 2006 şi art. 8 alin. (2) lit. c) al Codului fiscal. Mai indică că la 08 aprilie 2013 SRL „Moldtrans-Tur” a depus la IFS mun. Chişinău, dezacordul la actul nr. 1-582164 din 22 martie 2013 prin care a cerut anularea actului respectiv ca fiind întocmit cu greşeli şi nefondat. Prin decizia IFS mun. Chişinău nr. 1612/3/12 din 18 aprilie 2013 SRL „Moldtrans-Tur” a fost amendată în baza art. 254 alin. (4) Cod fiscal, motivând că argumentele expuse în dezacord nu pot constitui temei juridic pentru clasarea cazului.

Afirmă că la 16 mai 2013 a contestat decizia IFS mun. Chişinău nr. 1612/3/12 din 18 aprilie 2013 şi a solicitat anularea acesteia ca fiind ilegală şi nefondată, precum şi anularea actului de control nr. 1-582164 care este întocmit cu greşeli şi contrar prevederilor art. 443 alin. (7) Cod contravenţional. Ca urmare, prin decizia IFS mun. Chişinău nr. 476 din 13 iunie 2013 contestaţia depusă a fost respinsă şi menţinută decizia nr. 1612/3/12 din 18 aprilie 2013. Invocă dezacordul cu actul de control nr. 1-582164, decizia nr. 1612/3/12 din 18 aprilie 2013 şi decizia nr. 476 din 13 iunie 2013. Consideră că atât din partea contribuabilului SRL „Moldtrans-Tur” cât şi a angajatului acestuia - şoferul Ion Morogai, nu au fost comise încălcări a legislaţiei fiscale şi amenda aplicată de IFS prin decizia nr. 1612/3/12 este ilegală şi neîntemeiată.

De asemenea, consideră că IFS mun. Chişinău la examinarea dezacordului şi contestaţiei depuse pe seama deciziei nr. 1612/3/12 nu au atins scopurile procedurii de examinare a contestaţiilor prevăzut la art. 239 Cod fiscal - nu s-a stabilit cu certitudine vinovăţia contribuabilului în neeliberarea biletelor de călătorie, mai exact încasarea mijloacelor băneşti în contul achitării taxei de călătorie, circumstanţă importantă pentru soluţionarea justă a cazului. Îşi întemeiază pretenţiile în baza Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje aprobat prin HG RM nr. 854 din 28 iulie 2006 (pct. 11 lit. b, pct. 80, pct. 83), Cod civil (art. 980, 985), Cod fiscal (art. 216, 232, 247) şi Legea contenciosului administrativ (art. 26). Solicită anularea deciziei IFS pe mun.

Chişinău nr. 1612/3/12 din 18 aprilie 2013 şi deciziei IFS pe mun. Chişinău nr. 476 din 13 iunie 2013. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 septembrie 2013 a fost respins demersul IFS pe mun. Chişinău cu privire la strămutarea pricinii în Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2013 a fost admis recursul declarat de către IFS mun. Chişinău, casată încheierea primei instanţe şi emisă o nouă decizie sub formă de încheiere prin care a fost admis demersul IFS mun. Chişinău cu privire la strămutarea cauzei în Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău şi 2 transmisă cauza în Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău, pentru examinare conform competenţei jurisdicţionale.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 27 martie 2014 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 iunie 2014 a fost respinsă cererea de apel declarată de SRL „Moldtrans-Tur” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 13 august 2014 SRL „Moldtrans-Tur” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor instanţelor ierarhic inferioare şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o ilegală, deoarece la judecarea pricinii instanţa de judecată a interpretat eronat legea, fapt prin care pricina a fost soluţionată greşit atât de prima instanţă cât şi de instanţa de apel.

Afirmă că decizia motivată a instanţei de apel a recepţionat-o prin intermediul poştei la 09 iulie 2014. Apreciază critic constatările şi concluziile primei instanţe şi a instanţei de apel, considerând că acestea sunt nefondate şi neîntemeiate, nefiind adeverite prin probe pertinente, concludente şi utile care ar dovedi vinovăţia contribuabilului în comiterea încălcării fiscale. Susţine că instanţa de judecată a interpretat eronat legea şi anume prevederile art. 986 alin. (1) Cod civil, care prevede că contractul de transport de persoane se confirmă (se documentează) printr-un bilet (titlu de călătorie).

Remarcă că în decizia recurată este menţionat, la pct. 27 că argumentele reprezentantului apelantului invocate în cererea de apel sunt neîntemeiate, deoarece atât în prima instanţă cât şi în cea de apel s-a constatat cu certitudine faptul încălcării de către apelant a legislaţiei fiscale, totodată, acesta nici nu a prezentat careva probe concludente şi pertinente, care ar demonstra contrariul. Invocă dezacordul cu concluzia suscitată a Colegiului civil expusă în decizie din motiv că conform art. 24 alin. (3) Legea contenciosului administrativ, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pârâtului. Astfel, sarcina probaţiunii legalităţii actului administrativ contestat este a IFS Chişinău, ce trebuie să prezinte probe incontestabile care să demonstreze faptul încasării taxei de călătorie de la pasagerii care nu deţineau bilete de călătorie.

Consideră că instanţa de judecată a interpretat în mod eronat legea, respectiv a neglijat faptul că la examinarea pricinii sarcina probaţiunii era pe seama IFS Chişinău nu şi a SRL „Moldtrans-Tur”. Menţionează că conform art. 373 alin. (5) CPC, instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanţei de apel nu i-au fost prezentate probe care ar demonstra dreptul intimatului de a efectua controlul biletelor de călătorie inspectorilor fiscali, de asemenea instanţa de apel nu s-a expus asupra acestui argument invocat de apelant în cererea de apel.

Îşi întemeiază pretenţiile în baza art. art. 373 alin. (5), 432 alin. (1), 434 alin. (1), 442, 445 alin. (1) lit. b) CPC, art. art. 134 alin. (1) lit. a), 214 alin. (2), 224, 239 Cod 3 fiscal, pct. 83 Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje aprobat prin HG nr. 854 din 28 iulie 2006, art. 986 alin. (1) Cod civil, art. 16 alin. (2) Legea nr. 116 din 29 iulie 1998 pentru aprobarea Codului transporturilor auto a RM, art. 24 alin. (3) Legea contenciosului administrativ. Prin referinţa din 16 septembrie 2014 IFS mun. Chişinău a solicitat în temeiul art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC de a recunoaşte inadmisibil recursul declarat de SRL „Moldtrans-Tur”. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Moldtrans-Tur” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza 4 Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Moldtrans-Tur”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Moldtrans-Tur” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Moldtrans-Tur” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5