3rh-127/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3rh-127/13 prima instanţă: M.Anton instanţa de recurs: Sv.Filincova, G.Stratulat, T.Vieru, Sv. Novac, Iu. Bejenaru ÎNCHEIERE 06 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Svetlana Novac, Ion Druţă, Iurie Bejenaru examinînd cererea de revizuire declarată de reprezentantul Borş Eugen în interesele recurentului SC „MoldTrans Tur” SRL, în pricina de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de SC „MoldTrans Tur” SRL către Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013 prin care a fost respins recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „MoldTrans Tur” SC, cu menţinerea hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012, c o n s t a t ă: La 17 ianuarie 2012, SC „MoldTrans Tur” SRL a înaintat cerere de chemare în judecată în ordine de contencios administrativ către Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat, că drept urmare a efectuării controlului fiscal total la data de 30 septembrie 2011 de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău, a fost întocmit actul de control nr.3-48709 şi actul nr.3-495982, conform cărora la data de 28 octombrie 2011 a fost emisă decizia nr.2791/3, privind aplicarea sancţiunilor fiscale S.C „MoldTrans Tur” S.R.L pentru încălcarea legislaţiei fiscale, şi anume: - 65535 lei pentru diminuarea venitului impozabil obţinut ca rezultat al prestării serviciilor de transport auto de pasageri pe rute interurbane în anul 2009 în sumă de 472 018 lei, iar pentru anul 2010 în sumă de 468 821 lei. - 19756 lei pentru nerepatrierea în termenii stabiliţi de legislaţie a mijloacelor băneşti aferente serviciilor de transport auto de pasageri.

Ulterior, prin cererea depusă de reprezentantul reclamantului S.C „MoldTrans Tur” S.R.L, Cheptea Andrei, a fost solicitată anularea deciziei Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nr.234 din 15 decembrie 2011, emisă pe marginea contestaţiei deciziei nr.2791/3 din 28 octombrie 2011 Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău ca fiind ilegală. Reprezentantul reclamantei S.C „Moldtrans Tur” S.R.L, Cheptea Andrei, în şedinţele anterioare de judecată a susţinut cererile de chemare în judecată depuse împotriva deciziei nr.2791/3 din 28 octombrie 2011 a Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău şi deciziei Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nr.234 din 15 decembrie 2011, solicitînd anularea actelor administrative contestate.

În motivarea poziţiei sale procedurale a indicat că fiind în dezacord cu decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău nr.2791/3 din 28 octombrie 2011, în temeiul căreia a fost dispusă aplicarea amenzilor, s-a adresat cu o contestaţie nr.470 din 18.11.2011, prezentînd Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău argumente întemeiate şi fundamentate cu referinţă la legislaţia în vigoare şi anexarea explicaţiilor şoferilor S.C „Moldtrans Tur” S.R.L.

Consideră, că IFS mun.Chişinău a interpretat eronat prevederile art. 18 a), art.83 alin.(4) din Titlul II al Codului fiscal, aprobat prin Legea RM nr. 1163 -XIII din 24.04.1997 privind micşorarea venitului S.C „Moldtrans Tur” S.R.L obţinut ca rezultat al prestării serviciilor de transport auto (de pasageri pe rute interurbane în anul 2009, 2010 în sumă de 472 018 lei şi respectiv 468 821 lei), din considerente că pîrîtul nu a demonstrat faptul transportării pasagerilor indicaţi în listele prezentate de inspectorii fiscali şi încasarea de către personalul reclamantei a mijloacelor băneşti de la călătorii indicaţi în listele Serviciului de Grăniceri.

Indică că în conformitate cu explicaţiile şoferilor, angajaţi ai reclamantei, diferenţa dintre numărul de pasageri indicaţi în documentele de însoţire şi cei îmbarcaţi, confirmate de Serviciul Vamal şi datele prezentate de Serviciul Grăniceri Inspectoratului Fiscal de Stat mun.Chişinău, se datorează faptului înregistrării de către Serviciul Grăniceri în documentele de însoţire a autocarului a persoanelor, cărora nu le-a fost permisă trecerea frontierei de la alte mijloace de transport, fiind reţinuţi după barieră. În contextul celor indicate menţionează că acest fapt se datorează interzicerii circulaţiei pe jos între punctele de frontieră, astfel, că grănicerii punctelor de frontieră ale ambelor ţări impun îmbarcarea persoanelor, cărora nu le-a fost permisă anterior trecerea frontierei în autocarele de ruta regulată pentru scoaterea lor de pe teritoriul punctelor de frontieră pînă la bariera vecină.

Motivează că în această situaţie evident că persoanele nominalizate sunt înregistrate de către grăniceri la intrare/ieşire din punctul de frontieră concomitent cu ceilalţi călători, care se află deja îmbarcaţi, cu reflectarea respectivă în registrele electronice. Astfel, menţionează că şoferii autocarului sunt obligaţi să se conformeze indicaţiilor grănicerilor şi inspectorului vamal privind transportarea cetăţenilor pe teritoriul punctelor de frontieră, fapt care generează imposibilitatea încasării taxelor de transportare pentru categoria dată de pasageri, şi respectiv, pe cale de consecinţă apar divergenţele dintre datele contabile şi listele întocmite de Serviciul Grăniceri.

Un alt motiv pentru apariţia divergenţelor constituie şi faptul îmbarcării călătorilor de pe traseu în cazul defecţiunilor tehnice ale autocarelor, care de asemenea fiind înregistraţi de serviciul grăniceri, nu sunt reflectate în borderoul de evidenţă din considerentele că aceştia deţineau deja bilete de călătoria, iar încasarea dublă a preţului călătoriei este inadmisibilă. Or, deseori serviciul de grăniceri, intenţionat sau din imprudenţă, admite erori tehnice în actele de parcurs, prin înregistrarea pe numărul autocarului de rută regulată şi pasageri a altor mijloace de transport. Conchide că situaţiile nominalizate sunt generate de faptul că serviciul de frontieră nu eliberează şoferilor extrase din listele electronice ale călătorilor înregistraţi, iar aceştia nu cunosc situaţia reală, pentru a solicita corectarea datelor introduse eronat.

Astfel, conchide că sumele constate de către autoritatea fiscală în procesul contrapunerii datelor furnizate de Serviciul Grăniceri cu datele din documentele primare ale S.C „Moldtrans Tur" S.R.L confirmate de Serviciul Vamal pentru anii 2009-2010 în mărime de 131 653 lei şi respectiv, de 290 466 lei nu pot fi calificate drept venit impozabil diminuat din considerentele că aceste servicii nu au fost prestate şi respectiv, nu au fost încasate sume financiare,or în opinia reclamantei aceste diferenţe nu cade sub incidenţa prevederilor art. 14 lit.(a) Titlul II al Codului fiscal şi nu reprezintă obiect al impunerii fiscale.

În acest context, S.C „Moldtrans Tur” S.R.L califică eronat aplicarea prevederilor art. 189 pct.2 Titlul V Cod fiscal, cu referire la faptul calculării impozitelor şi taxele prin metode şi din surse indirecte în cazul imposibilităţii determinării acestora din lipsă de evidenţă contabilă dat fiindcă diferenţa de pasageri depistata de IFS mun.Chişinău la contrapunerea datelor Serviciului Grăniceri cu datele din documentele primare ale S.C „Moldtrans Tur" S.R.L nu poate fi calificata drept venit impozabil, din simplu motiv că serviciile enunţate nu au fost prestate, nefiind încasate mijloace băneşti.

Cu referire la aplicarea amenzii în mărime de 19756 lei pentru nerepatrierea mijloacelor băneşti provenite din tranzacţiile economicc-externe, reclamanta indică că serviciile de vînzare a biletelor la rutele regulate de către ÎS „Kиевпaccepвис” (Autogara Kiev) pentru S.C „Moldtrans Tur” S.R.L nu cad sub incidenţa prevederilor Legii nr.1466 cu privire la reglementarea repatrierii de mijloace băneşti, mărfuri şi servicii provenite din tranzacţiile economice externe din 29 ianuarie 1998, dat fiindcă se efectuează în temeiul acordului interguvernamental în domeniul transportului rutier între Republica Moldova şi Ucraina semnat la 20 martie 1993. Astfel, art.3 pct.3 al Legii nr. 1466 din 29 ianuarie 1998 reglementează obligaţia în cauză în cazul prestării de servicii în străinătate executate cu plată la timp, or în opinia acestuia, serviciile sunt prestate de ÎS „Kиевпaccepвис” de vînzarea a biletelor pentru un comision constant prevăzut de legislaţia Ucrainei, dar nu de către S.C „Moldtrans Tur” S.R.L.

În contextul celor expuse, art.5 pct.7. Legii nr.1466 din 29 ianuarie 1998 prevede nesupunerea sancţiunilor pecuniare a sumelor nerepatriate de la export-import dacă în decurs de o lună de la data expirării termenului de repatriere partenerului extern i-au fost înaintate pretenţii. În acest sens menţionează că S.C „Moldtrans Tur” S.R.L regulat a înştiinţat partenerul despre achitarea sumelor restante, fapt confirmat prin actele întocmite între părţi, or constatările şi concluziile în raport cu S.C „Moldtrans Tur” S.R.L nu pot fi calificate drept încălcare fiscală şi nu pot fi aplicate sancţiuni, dat fiindcă nu a prestat servicii ÎS „Kиевпaccepвис”.

Menţionează că împotriva deciziei nr.2791/3 din 28 octombrie 2011 Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău a fost declarată contestaţie, iar prin decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.234 din 15 decembrie 2011, argumentele prezentate de către S.C „Moldtrans Tur” S.R.L au fost considerate drept neîntemeiate, iar contestaţia respinsă. S.C „Moldtrans Tur” S.R.L nefiind de acord cu actele administrative enunţate, solicită instanţei de judecată: - anularea deciziei nr.2791/3, emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău din 28 octombrie 2011. - anularea deciziei Inspectoratului Fiscal Principal de Stat mun.Chişinău nr.234 din 15 decembrie 2011, emisă pe marginea contestaţiei deciziei nr.2791/3 din 28 octombrie 2011. Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chişinău nu a recunoscut acţiunea şi a solicitat respingerea ei pe motivul omiterii de către reclamant a termenului de prescripţie extinctivă.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012 cererea de chemare în judecată înaintată de SC „MoldTrans Tur” SRL către Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ a fost respinsă ca neîntemeiată şi ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Nefiind de acord cu hotărîrea dată, la 08 noiembrie 2012, SC „MoldTrans Tur” SRL a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului, recurenta SC „MoldTrans Tur” SRL, a indicat că, instanţa de fond nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, concluziile primei instanţe fiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Mai indică recurenta că, instanţa de fond eronat a aplicat prevederile art.189 pct.2 din Codul Fiscal. Totodată, menţionează recurenta că nu poate fi reţinut argumentul IFS mun.Chişinău precum că SC „MoldTrans Tur” SRL a diminuat venitul impozabil în perioada fiscală pentru anul 2009 în sumă de 472018 lei şi pentru anul 2010 în sumă de 468821 lei. La emiterea deciziei nr.2791/3 din 28 octombrie 2011, Inspectoratul Fiscal de Stat mun.Chişinău s-a condus de informaţia prezentată de Serviciul Grănceri şi nu a calculat venitul întreprinderii potrivit biletelor de călătorie vîndute şi documentelor de strictă evidenţă prezentate, cu atît mai mult că la efectuarea controlului au fost prezentate toate documentele solicitate.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013 s-a respins recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „MoldTrans Tur” SC, cu menţinerea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012. La 17 iulie 2013 reprezentantul Borş Eugen în interesele recurentului SC „MoldTrans Tur” SRL a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitînd admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de recurs, cu restituirea pricinii la rejudecare în prima instanţă, invocînd ca temei prevederile art. 449 lit. c) CPC. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 451 alin.(1) CPC cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC şi anexîndu-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Datorită faptului că revizuirea este o cale de atac a hotărîrilor irevocabile, poate afecta stabilitatea raporturilor juridice, producînd efecte grave pentru părţi. De aceea legea stabileşte o listă expresă şi exhaustivă a temeiurilor de declarare a revizuirii. Acestea sînt prevăzute la art. 449 CPC şi în cazul în care se cunoşteau ar fi influenţat asupra soluţiei date de instanţa de recurs.

Potrivit art. 449 lit. b) CPC, în vigoare la momentul depunerii cererii de revizuire, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Din textul cererii de revizuire, rezultă că, revizuentul a făcut trimitere doar la prevederile art. 449 lit. b) CPC. Astfel, o hotărîre judecătorească nu poate fi anulată decît prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi cu respectarea formelor prevăzute de lege.

De altfel, revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărîrii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. În acest sens Colegiul nu poate stabili existenţa temeiurilor de revizuire prevăzute de lege, pentru că argumentele invocate de revizuent se referă la circumstanţe de fapt, dar instanţele de judecată au constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că prin revizuire se tinde la îndreptarea unor hotărîri greşite, pentru neregularităţi ce s-au săvîrşit dintr-o împrejurare, neimputabilă instanţei, sau dintr-un motiv neimputabil părţilor – de obicei descoperite ulterior, iar argumentele invocate de revizuent nu pot fi admise ca temei de revizuire a deciziei din 20 februarie 2013. Mai mult decît atît, revizuirea este o cale de retractare şi nu de reformare, în cadrul căreia nu poate fi verificată legalitatea şi temeinicia hotărîrii contestate.

În acest sens, instanţa de recurs face referire la jurisprudenţa CEDO care statuează că competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare (cauza Popov-2 contra Moldovei din 06.12.2005, cererea nr.19960/04, § 45). Astfel, argumentele invocate de către revizuenţi în cererea de revizuire nu întrunesc nici unul din temeiurile prevăzute de normele citate. Totodată, admiterea cererii de revizuire ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (Brumărescu versus Romînia, Roşca versus Moldova, Eugenia şi Doina Duca versus Moldova din 03.03.2009).

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, motivele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Borş Eugen în interesele recurentului SC „MoldTrans Tur” SRL împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2013,în pricina de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de SC „MoldTrans Tur” SRL către Inspectoratul Fiscal de Stat municipiul Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Svetlana Novac Ion Druţă Iurie Bejenaru