Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Casat
Dosarul nr.
3ra-1608/15
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
23 decembrie 2015
Părțile
Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat vs Primarul mun. Chişinău, Habur Victor
Pe scurt
Incetarea raporturilor de serviciu in circumstante ce nu depind de vointa partilor

3ra-1608/15 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1608/15 Prima instanță: judecătoria Centru, mun.Chişinău (jud.E. Palanciuc) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Cernat, L. Bulgac, A, Pahopol) DECIZIE 23 decembrie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele şedinţei Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinând recursurile declarate de Victor Harbur şi Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva deciziei din 22 septembrie 2015 a Curții de Apel Chişinău, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului General al mun.Chişinău, intervenient accesoriu Victor Harbur privind contestarea actului administrativ şi restabilirea în funcţie a lui Victor Harbur, c o n s t a t ă: La data de 04 februarie 2015, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată în instanţa de judecată împotriva Primarului general al mun.

Chişinău solicitînd anularea dispoziţiei nr.673- dc din 06 noiembrie 2014 a Primarului General al mun.Chişinău „cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Victor Harbur” şi restabilirea lui Victor Harbur în funcţia de specialist principal în cadrul Direcţiei autorizare şi disciplină în construcţie a Primăriei mun.Chişinău. În motivarea acţiunii s-a invocat că la data de 06 noiembrie 2014, Primarul General al mun. Chişinău a emis dispoziţia nr.673-dc, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciul cu Victor Harbur - specialist principal în cadrul Direcţiei autorizare şi disciplină în construcţii. Susţine că, la efectuarea controlului sub aspectul legalităţii dispoziţiei în cauza, a constatat că aceasta a fost emisă cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare.

Menţionează că, la data de 22 decembrie 2014, a înaintat Primarului General notificare nr. 1304OТ4-2218, prin care a solicitat abrogarea dispoziţiei nr.673- dc din 06 noiembrie, însă răspuns la notificare nu a parvenit. Consideră că, dispoziţia nr.673-dc a fost emisă contrar prevederilor legale. Prin încheierea protocolară din 20 februarie 2015 a judecătoriei Centru, mun.Chişinău, Victor Harbur a fost atras în calitate de intervenient accesoriu. Prin hotărîrea din 28 aprilie 2015 a judecătoriei Centru, mun.Chişinău s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de 1 Stat împotriva Primarului General al mun.Chişinău, intervenient accesoriu Victor Habur privind anularea dispoziţiei nr.673-dc din 06 noiembrie 2014 a Primarului General al mun.Chişinău „cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Victor Harbur”.

Prin decizia din 22 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins apelul depus de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, s-a menţinut hotărârea din 28 aprilie 2015 a judecătoriei Centru, mun. Chişinău adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului General al mun.Chişinău, intervenient accesoriu Victor Habur privind anularea dispoziţiei nr.673-dc din 06 noiembrie 2014 a Primarului General al mun.Chişinău „cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Victor Harbur”. La data de 29 octombrie 2015, Victor Harbur a declarat recurs împotriva deciziei din 22 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În susţinerea recursului s-a invocat că instanţa de apel a interpretat şi a aplicat în mod eronat normele de drept material, iar prin decizia adoptată nu a fost asigurată pe deplin finalitatea soluţionării litigiului. Menţionează că, în temeiul art.41 al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat, nr.156 din 14 octombrie 1998, începînd cu 01 ianuarie 2003, vîrstele de pensionare necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă sunt de 62 de ani pentru bărbaţi şi de 57 de ani pentru femei.

Conform art.62 alin.(1) lit.d) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, nr.158 din 04 iulie 2008, raporturile de serviciu încetează în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor la împlinirea de către funcţionarul public a vîrstei necesară obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă, cu excepţia situaţiei specificate la art.42 alin.(5). Conform art.62 alin.(2) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, nr.158 din 04 iulie 2008, încetarea raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea sau aducerea la cunoştinţa autorităţii publice a cazului respectiv, prin actul administrativ al persoanei/organului care are competenta legală de numire în funcţie.

Afirmă că, la momentul emiterii dispoziţiei nr.673-dc din 06 noiembrie 2014, avea vîrstă de 63 ani, iar vîrstă de pensionare a atins-o la data de 16 noiembrie 2013. Declară că, raporturile de muncă au încetat la data de 06 noiembrie 2014, cu toate că legitimaţia de serviciu i-a fost eliberată până la data de 15 iunie 2015 şi astfel, în opinia sa, este o discordanţă în acţiunile angajatorului, deoarece pe de o parte prelungeşte raporturile de muncă până la data de 15 iunie 2015, conform legitimaţiei, iar pe de altă parte, a fost demis cu mult mai înainte, în baza unor prevederi legale neaplicabile litigiului dat.

Remarcă că, raporturile sale de muncă au apărut anterior intrării în vigoare a prevederilor art.62 al Legii privind funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi, în opinia sa, angajatorul nu este în drept să înceteze raporturile de serviciu conform art.62 alin.(1) lit.d) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, nr.158 din 04 iulie 2008. Precizează că, raporturile sale de serviciu în cadrul Primăriei mun. Chişinău au 2 început la data de 05 martie 1997. Declară că, a partcipat în cadrul tuturor şedinţelor de judecată în instanţa de fond, în calitate de intervenient accesoriu, în conformitate cu prevederile articolelor 67-69 Cod de procedură civilă, în cadrul cărora s-a examinat litigiul, însă despre şedinţa instanţei de apel din 24 septembrie 2015 nu a cunoscut şi a fost în imposibilitate de a se expune asupra obiectului litigiului.

La data de 03 noiembrie 2015, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a declarat recurs împotriva deciziei din 22 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, solicitînd casarea acesteia, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a invocat că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material. Invocă că, în temeiul prevederilor art.41 al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat, nr.156 din 14 octombrie 1998, începînd cu 01 ianuarie 1999, vîrstele de pensionare se stabilesc la 60 de ani 6 luni pentru bărbaţi şi la 55 de ani 6 luni pentru femei şi în fiecare an ulterior, vîrstele de pensionare se majorează cu 6 luni.

De la 01 ianuarie 2003 vîrstele de pensionare necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă s-au stabilit de 62 de ani pentru bărbaţi şi de 57 de ani pentru femei. Conform art.62 alin.(1) lit.d) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, nr.158 din 04 iulie 2008, raporturile de serviciu încetează în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor la împlinirea de către funcţionarul public a vîrstei necesară obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă, cu excepţia situaţiei specificate la art.42 alin.(5). Conform aliniatului 2 al aceluiaşi articol, încetarea raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea sau aducerea la cunoştinţa autorităţii publice a cazului respectiv, prin actul administrativ al persoanei/organului care are competenta legală de numire în funcţie.

Indică că, la momentul emiterii dispoziţiei nr.673-dc, Victor Harbur era la vîrstă de 63 ani, iar vîrstă de pensionare a atins-o la data de 16 noiembrie 2013. Remarcă că raporturile de muncă ale angajatului Victor Harbur au încetat la data de 6 noiembrie 2014, însă legitimaţia de serviciu i-а fost eliberată până la data de 15 iunie 2015, prin ce se atestă o discrepanţă în acţiunile angajatorului, deoarece şi prelungeşte raporturile de muncă cu Victor Harbur până la data de 15 iunie 2015, dar şi-l demite în baza unor prevederi legale neaplicabile speţei date.

Consideră că actul administrativ este ilegal, emis cu încălcarea prevederilor art.62, alin. (1) lit.d) al Legii privind funcţia publică şi statutul funcţionarului public, deoarece articolul menţionat prevede în mod expres faptul că încetarea raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea sau aducerea la cunoştinţa autorităţii publice a cazului respectiv. Menţionează că, în conformitate cu pct. 3 al Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.6 din 22 martie 2011 privind excepţia de neconstitutionalitate a art. 62 alin. (1) lit.d) din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.158 din 04 iulie 2008, Curtea Constituţională consideră că, rezultînd din prevederile art.6 din Codul civil, art.62 alin.(1) lit.d) al Legii, nu se aplică raporturilor juridice de muncă apărute pînă la intrarea acesteia în vigoare.

3 Susţine că, la examinarea în fond a cauzei cu certitudine s-a demonstrat faptul că raporturile de muncă a lui Victor Harbur au apărut anterior intrării în vigoare a prevederilor art.62 al Legii privind funcţia publică şi statutul funcţionarului public, iar în opinia sa, angajatorul nu este în drept să înceteze cu respectivul raporturile de serviciu în temeiul art.62 alin. (1) lit.d. Remarcă că, prin decizia din 22 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău nu a fost asigurată pe deplin finalitatea soluţionării litigiului, deoarece angajatului Victor Harbur nu i-а fost recunoscut dreptul pretins şi nu a fost realizată apărarea acestui drept. Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curtii de Apel Chişinău a fost adoptată la 22 septembrie 2015. Recurentul Victor Harbur a declarat recurs la 29 octombrie 2015, iar recurentul Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a declarat recurs la data de 03 noiembrie 2015, ceea ce denotă că recursurile au fost declarate în termen. În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. Prin încheierea din 02 decembrie 2015 a Curţii Supreme de Justiţie completul din 3 judecători a considerat recursurile admisibile şi a decis examinarea acestora în fond de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Prin prisma art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificînd legalitatea actului de dispoziţie contestat, prin prisma argumentelor invocate şi a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material şi procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie va respinge recursul declarat de Victor Harbur şi va admite recursul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat şi va casa decizia instanţei de apel, cu remiterea pricinii la rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Cu referire la recursul declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, instanţa de recurs îl consideră întemeiat. În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească, pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţa de judecată. 4 În conformitate cu dispoziţiile art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Or, în conformitate cu art. 373 alin. (1)-(4) Cod de procedură civilă, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanţă. Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel din 22 septembrie 2015 a fost emisă cu încălcarea normelor de drept procedural care au dus la soluţionarea eronată a pricinii.

Din materialele cauzei rezultă că Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Primarului general al mun.

Chişinău, prin care a solicitat anularea dispoziţiei nr.673- dc din 06 noiembrie 2014 a Primarului General al mun.Chişinău „cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Victor Harbur” şi restabilirea lui Victor Harbur în funcţia de specialist principal în cadrul Direcţiei autorizare şi disciplină în construcţie a Primăriei mun.Chişinău (f.d.5- 7). În contextul dat, Colegiul menţionează că Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a înaintat în prezenta pricină civilă două pretenţii, adică a contestat dispoziţia nr.673 - dc din 06 noiembrie 2014 a Primarului General al mun.Chişinău „cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Victor Harbur” şi a solicitat restabilirea lui Victor Harbur în funcţia de specialist principal în cadrul Direcţiei autorizare şi disciplină în construcţie a Primăriei mun.Chişinău.

Prin hotărîrea din 28 aprilie 2015 a judecătoriei Centru, mun.Chişinău s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului General al mun.Chişinău, intervenient accesoriu Victor Habur privind anularea dispoziţiei nr.673-dc din 06 noiembrie 2014 a Primarului General al mun.Chişinău „cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Victor Harbur”(f.d.44, 46-49). Prin decizia din 22 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins apelul depus de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, s-a menţinut hotărârea din 28 aprilie 2015 a judecătoriei Centru, mun.

Chişinău adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului General al mun.Chişinău, intervenient accesoriu Victor Habur privind anularea dispoziţiei nr.673-dc din 06 noiembrie 2014 a Primarului General al mun.Chişinău „cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Victor Harbur”(69, 70-72). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţa, cît şi instanţa de apel, adoptînd soluţia pe 5 caz, expunîndu-se asupra netemeinciei acţiunii, nu s-au expus asupra tuturor pretenţiilor invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată, limitîndu-se doar la legalitatea actului administrativ.

Astfel, nu au elucidat toate circumstanţele pricinii.

În această ordine idei, instanţa de recurs notează că în cadrul şedinţei de judecată la examinarea pricinii în prima instanţa, reprezentantul reclamantului şi intervenientul accesoriu Victor Harbur au susţinut integral pretenţiile înaintate atît la etapa explicaţiilor (f.d.41), cît şi la etapa susţinerilor verbale (f.d.42-43), solicitînd anularea dispoziţiei contestate şi repunerea în funcţie a lui Victor Harbur, ceea ce se confirmă prin procesul verbal al şedinţei de judecată din 28 aprilie 2015. Prin urmare, reprezentantul reclamantului a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată cu anularea dispoziţiei nr.673-dc din 06 noiembrie 2014 a Primarului General al mun.Chişinău „cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Victor Harbur” şi restabilirea lui Victor Harbur în funcţia de specialist principal în cadrul Direcţiei autorizare şi disciplină în construcţie a Primăriei mun.Chişinău (f.d.41-43).

Tot aici, este de menţionat că cerinţele Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, au fost susţinute de reprezentantul acestuia şi în instanţa de apel, la examinarea cererii de apel depuse de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, ceea ce se confirmă prin procesul verbal al şedinţei de judecată din 22 septembrie 2015 (f.d.68). De asemenea, Colegiul reţine că în cadrul soluţionării pricinii, nu au fost adoptate careva acte de dispoziţie, ce ar atesta renunţul reclamantului la pretenţia de restabilire a lui Victor Harbur în funcţia de specialist principal în cadrul Direcţiei autorizare şi disciplină în construcţie a Primăriei mun.Chişinău.

Astfel, nu au fost stabilite careva temeiuri ce ar determina instanţele ierarhic inferioare de a nu se expune asupra cerinţei menţionate, în condiţiile cînd acestea în actele de dispoziţie adoptate s-au limitat doar la expunerea asupra cerinţei ce ţine de contestarea dispoziţiei nr.673-dc din 06 noiembrie 2014 a Primarului General al mun.Chişinău „cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ale dlui Victor Harbur”, atît în partea descriptivă, cît şi în partea dispozitivă. La caz, Colegiul menţionează obligaţia instanţei de apel de a verifica legalitatea hotărîrii în întregul ei, independent de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, în conformitate cu art. 373 alin. (4) Cod de procedură civilă.

Totodată, Colegiul reiterează că norma procedurală enunţată supra obligă instanţa de apel de a verifica legalitatea soluţiei adoptate de prima instanţa în raport cu pretenţiile înaintate, circumstanţele de fapt şi de drept invocate. Instanţa de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărîre motivată. Motivarea este o parte a hotărîrii în care instanţa judecătorească în mod obligatoriu îşi expune concluziile formulate în privinţa cauzei deferite spre soluţionare.

Conform unei jurisprudenţe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîri asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi, argumentelor invocate de către părţi întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21 ianuarie 1999). 6 Se reţine că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înţeles de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de către părţi, ceea ce în speţă lipseşte.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărîrea să fie motivată, justiţiabilul avînd posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluţie şi să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986). Astfel, instanţele judecătoreşti sunt obligate să-şi motiveze soluţiile şi concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărîre.

În cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că s-a constatat o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanţei de apel şi de a restitui prezenta pricină civilă la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători.

Colegiul relevă că la rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele enunţate supra, rezultînd atît din pretenţiile înaintate de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, cît şi din obiecţiile reclamantului invocate în cererea de apel şi înscrisurile prezentate cu calitate de probe în susţinerea poziţiei, apreciindu-le în conformitate cu art. art.120-122, 130 Cod de procedură civilă, în raport cu pretenţiile înaintate, circumstanţele stabilite şi normele de drept material. Cu referire la recursul declarat de Victor Harbur împotriva deciziei din 22 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, instanţa de recurs conchide a-l respinge din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 429 alin.(4) Cod de procedură civilă, nu pot fi atacate cu recurs deciziile de trimitere a cauzei la rejudecare ce nu se supun nici unei căi de atac, nici hotărîrile în a căror privinţă persoanele indicate la art.430 nu au folosit calea de apel, din moment ce legea prevede această cale de atac, sau în privinţa cărora apelul a fost retras în modul prevăzut la art.374. În conformitate cu art. 430 Cod de procedură civilă, sînt în drept să declare recurs: a) părţile şi alţi participanţi la proces; b) martorul, expertul, specialistul, interpretul şi reprezentantul, cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li se cuvine. În speţă, Colegiul constată că, hotărîrea din 28 aprilie 2015 a judecătoriei Centru, mun.

Chişinău, nu a fost contestată cu apel de către Victor Harbur, însă a contestat cu recurs decizia instanţei de apel din 22 septembrie 2015, neutilizînd calea apelului. În acest context, Colegiul conchide că intervenientul accesoriu Victor Harbur, contrar prevederilor art. 429 alin. (4) Cod de procedură civilă, a depus cerere de recurs fără a exercita calea apelului, în condiţiile cînd legea prevede această cale de atac. Colegiul consideră nefondat argumentul recurentului Victor Harbur precum că nu a cunoscut despre şedinţa de judecată a instanţei de apel şi nu a avut posibilitate de a se expune asupra obiectului litigiului, deoarece materialele pricinii atestă înştiinţarea 7 acestuia despre data şi ora şedinţei de judecată din 22 septembrie 2015 ora 10:30, cu aviz recomandat, contrasemnat de Victor Harbur la data de 09 septembrie 2015 (f.d.58).

În consecinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Victor Harbur împotriva deciziei din 22 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău. În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Victor Harbur. Se admite recursul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat.

Se casează integral decizia din 22 septembrie 2015 a Curţii de Apel Chişinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat împotriva Primarului General al mun.Chişinău, intervenient accesoriu Victor Harbur privind contestarea actului administrativ şi restabilirea în funcţie a lui Victor Harbur, cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Președintele şedinţei Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 8

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.