2rc-859/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă, jud.: A. Albu dosarul nr. 2rc-859/2015 DECIZIE 23 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție în componentă: Președinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinînd cererea de recurs declarată de către Valeriu Loznean, în pricina civilă la cererea introductivă a Biroului Vamal Briceni cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul Întreprinderea Mixtă „Bioeco-Nord” Societate cu Răspundere Limitată, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 28 septembrie 2015 prin care a fost admisă cererea lichidatorului Întreprinderii Mixte „Bioeco-Nord” Societate cu Răspundere Limitată, Întreprinderea Individuală „Gubceac Dmitrii” cu privire la încasarea remunerației şi a cheltuielilor de judecată c o n s t a t ă La 25 noiembrie 2014, creditorul Biroul Vamal Briceni a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul ÎM „Bioeco-Nord” SRL.

În motivarea cererii a invocat, incapacitatea de plată a ÎM „Bioeco-Nord” SRL, şi anume a obligaţiei vamale conform situaţiei la 01 octombrie 2014, în mărime de 797 357,64 lei, dintre care 620 258,54 lei constituie drepturi de import/ export şi 177 099,10 constituie penalitate stabilită prin decizia de regularizare nr. 68 din 23 iulie 2013 şi a deciziei de regularizare nr. 87 din 12 septembrie 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 noiembrie 2014, s-a admis spre examinare cererea introductivă, cu aplicarea măsurilor de asigurare şi desemnarea administratorului provizoriu ÎI „Gubceac Dmitri”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 24 decembrie 2014 a fost intentată procedura simplificată a falimentului faţă de ÎM „Bioeco-Nord” SRL, în calitate de lichidator a debitorului ÎM „Bioeco-Nord” SRL fiind numit ÎI „Gubceac Dmitri”.

La 03 august 2015, lichidatorul debitorului ÎM „Bioeco-Nord” SRL, ÎI „Gubceac Dmitri” a înaintat cerere cu privire la încasarea onorariului fix al lichidatorului, invocînd că, fiind în calitate de lichidator este în drept să solicite încasarea onorariului fix, pentru perioada efectiv lucrată.

În motivarea cererii a mai indicat că, raportînd perioada efectiv lucrată în procedura falimentului simplificat, care deloc nu a fost una ușoară avînd pe rol în cadrul instanţei de insolvabilitate şi cerere de atragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere şi asociații societăţii, consideră necesar a încasa 1 onorariu pentru perioada de 7 luni, efectiv lucrată din perioada de timp (24 decembrie 2014 – 28 septembrie 2015). Susţine că, onorariu fix constituie suma de 9 900 lei/lunar x 7 luni = 69 300 lei, tot în perioada derulării procedurii falimentului simplificat de către el, în calitate de lichidator desemnat, au fost suportate mai multe cheltuieli care urmează a fi puse pe seama administratorului şi asociatului, care constau din cheltuieli pentru publicare hotărîrii în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cheltuieli de transport, poştale, operaționale, telefon, xerox, printer etc. A mai invocat că, excluderea acestor cheltuieli era imposibilă deoarece derularea procesului obligă şi suportarea cheltuielilor, ca urmare efectuarea inventarierii prin ieșirea la faţa locului, petrecerea adunării creditorilor, participarea la ședințele instanţei de insolvabilitate ori de cîte ori era necesar, au dus şi obligat lichidatorul să suporte cheltuieli, cuantumul lor şi descrierea amănunțită fiind prezentată instanţei în raportul de lichidare anexat la dosar,

acestea fiind probate de lichidatorul în sumă de 2 095,04 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 septembrie 2015 s-a admis cererea formulată de lichidatorul ÎI „Gubceac Dmitrii” privind încasarea remunerației şi cheltuielilor de judecată; s-a încasat în mod solidar de la Cebotari Ion şi Loznean Valeriu în beneficiul ÎI „Gubceac Dmitrii” remunerarea în sumă de 69 300 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 1 945 lei. La 12 octombrie 2015, Valeriu Loznean a declarat recurs nemotivat împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 28 septembrie 2015, fără a invoca temeiurile de fapt şi de drept. La 02 noiembrie 2015, Valeriu Loznean a depus recurs motivat împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 28 septembrie 2015, solicitînd casarea încheierii instanţei de insolvabilitate cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a cererii lichidatorului.

În motivarea recursului a indicat că, încheierea contestată a fost adoptată cu încălcarea esenţială a normelor de drept procedural, deoarece a fost soluţionată fără citarea legală a părţilor, fapt prin care a fost privat de dreptul de a da explicaţii şi de a se apăra. Susţine recurentul că, la 28 septembrie 2015 s-a prezentat la şedinţa de judecată pentru examinarea derulării procesului de insolvabilitate a debitorului ÎM „Bioeco-Nord” SRL, însă instanţa de judecată a trecut la examinarea cererii lichidatorului de încasare a remunerației şi cheltuielilor lichidatorului, fără a reţine că nu este pregătit pentru examinarea cererii, deoarece mai are necesitate de timp pentru a se pregăti şi așteaptă răspuns la interpelări, solicitare care a rămas fără răspuns.

Mai invocă că, la momentul examinării nu a reușit să-şi angajeze un avocat pentru ai acorda asistenţă juridică calificată, prin ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Indică recurentul şi asupra faptului că, nici lichidatorul şi nici instanţa de judecată la examinarea cauzei nu au făcut referire la pct. 1 al Hotărîrii Guvernului RM nr. 165 din 09 martie 2010 şi Legea salarizării, unde este stabilit cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, încasînd astfel un salariu vădit mai 2 mare, totodată neţinînd cont de faptul că, lichidatorul în aceiaşi perioadă de timp executa obligaţii de serviciu la 14 întreprinderi. Afirmă recurentul că, conform Legii insolvabilităţii nu-i poate fi pusă în sarcină achitarea onorariului şi cheltuielilor lichidatorului, ci doar în sarcina debitorului.

A mai indicat recurentul că, instanţa de insolvabilitate nu a citat la examinarea cauzei asociatul majoritar, prin ce consideră că îi este încălcat dreptul la un proces echitabil, şi i se impune doar lui achitarea onorariului şi a cheltuielilor lichidatorului. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea.

Potrivit art. 8 alin. (3) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, recursul se examinează în termen de 60 de zile de la înregistrarea dosarului în instanța de recurs, în modul prevăzut de Codul de procedură civilă, respectiv într-un complet de 3 judecători, fără participarea părților, în baza dosarului și a materialelor anexate la recurs. Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării în cazurile prevăzute expres în legea respectivă. Deoarece materialele cauzei nu atestă date cu privire la recepţionarea copiei încheierii contestate de către Valeriu Loznean, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 12 octombrie 2015, în termen.

În conformitate cu art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. După cum rezultă din materialele dosarului, la 25 noiembrie 2014, creditorul Biroul Vamal Briceni a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul ÎM „Bioeco-Nord” SRL. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 noiembrie 2014, s-a admis spre examinare cererea introductivă, cu aplicarea măsurilor de asigurare şi desemnarea administratorului provizoriu ÎI „Gubceac Dmitri”. Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 24 decembrie 2014 a fost intentată procedura simplificată a falimentului faţă de ÎM „Bioeco-Nord” SRL, în calitate de lichidator a debitorului ÎM „Bioeco-Nord” SRL fiind numit ÎI „Gubceac Dmitri”.

La 03 august 2015, lichidatorul debitorului ÎM „Bioeco-Nord” SRL, ÎI „Gubceac Dmitri” a înaintat cerere cu privire la încasarea onorariului fix al 3 lichidatorului, invocînd că, fiind în calitate de lichidator este în drept să solicite încasarea onorariului fix, pentru perioada efectiv lucrată. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 septembrie 2015 s-a admis cererea formulată de lichidatorul ÎI „Gubceac Dmitrii” privind încasarea remunerației şi cheltuielilor de judecată; s-a încasat în mod solidar de la Cebotari Ion şi Loznean Valeriu în beneficiul ÎI „Gubceac Dmitrii” remunerarea în sumă de 69 300 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 1 945 lei.

Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, lichidatorul debitorului ÎM „Bioeco-Nord” SRL, ÎI „Gubceac Dmitri” a solicitat încasarea remunerarea în sumă de 69 300 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 1 945 lei, pentru perioada de activitate efectiv lucrată. Astfel, materialele cauzei denotă că, adunarea creditorilor debitorului ÎM „Bioeco-Nord” SRL a stabilit onorariul fix/lunar administratorului în sumă de 9 900 lei/lunar, fapt confirmat prin procesul-verbal al adunării generale din 20 martie 2015. Astfel, Colegiul reţine că, instanţa de insolvabilitate corect a constat că ÎI „Gubceac Dmitri” a îndeplinit funcţia de lichidator a debitorului ÎM „Bioeco-Nord” SRL începînd cu 24 decembrie 2014 şi pînă la 28 septembrie 2015, stabilind că perioada efectiv lucrată constituie 7 luni, iar ca consecinţă a încasat onorariul în sumă de 63 900 lei, conform calului 9 900 lei/lunar x 7 luni.

Or, conform art. 70 alin. (1) - (4), (12) - (13) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, pentru îndeplinirea funcțiilor, administratorul/lichidatorul are dreptul la remunerație şi la compensarea cheltuielilor aferente. Remunerația administratorului/lichidatorului se constituie din onorarii fixe şi onorarii de succes sub formă procentuală şi se achită în monedă naţională, inclusiv în cazul în care remunerația se determină în funcţie de creanţe/sume în valută străină. Cuantumul onorariul fix al administratorului/lichidatorului se stabileşte de către comitetul creditorilor ori, în cazul în care acesta nu este constituit, de către adunarea creditorilor prin negocieri.

Acest cuantum nu poate fi mai mic de coeficientul mediu de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariului de funcţie al conducătorilor încadrați în unităţi care nu aplică sistemul de salarizare bazat pe rețeaua tarifară unică de salarizare, înmulțit la cuantumul minim garantat al salariului din sectorul real la unitățile cu autonomie financiară. Onorariul fix stabilit pentru administrator/lichidator se plătește lunar din patrimoniul debitorului. Cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile de publicare, notificare, convocare şi comunicare a actelor de procedură efectuate de către administrator/lichidator vor fi suportate din patrimoniul debitorului.

În cazul în care se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu pot acoperi cheltuielile procedurii de insolvabilitate sau ale procedurii falimentului, achitarea onorariului fix administratorului/lichidatorului, precum şi compensarea cheltuielilor aferente se trec în mod solidar, prin încheiere judecătorească, în obligaţia organelor de conducere ale debitorului consemnate la 4 art. 247 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, care prevede că, în sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfășoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei țărănești (de fermier), administratorii societăților comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii.

Prevederile alin. (1) se aplică persoanelor care deţineau funcțiile respective la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi celor care au deţinut aceste funcţii pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră în speţă că, instanţa de insolvabilitate corect a dispus şi admiterea cererii lichidatorului ÎI „Gubceac Dmitri” de încasare a cheltuielilor aferente procesului de insolvabilitate în mărime de 1 945 lei. Analizând circumstanţele speţei prin prisma normelor legale menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de insolvabilitate temeinic şi legal a stabilit remunerația şi cheltuielile aferente procesului insolvabilităţii lichidatorului ÎI „Gubceac Dmitri”, solidar din contul fondatorilor debitorului ÎM „Bioeco-Nord” SRL.

Mai mult ca atît, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră neîntemeiate şi lipsite de suport juridic argumentele recurentului, precum că, cauza a fost examinată fără citarea părţilor, în lipsa părţilor prin ce a fost privat de dreptul de a da explicaţii şi de a se apăra, or, conform procesului-verbal al şedinţei de judecată din 28 septembrie 2015 (f.d. 23- 25) ultimul a fost prezent la examinarea cauzei, şi a avut obiecții doar în privinţa unui singur bon de plată prezentat de lichidator, totodată recurentul nu a solicitat amînarea examinării cererii de încasare a onorariului şi cheltuielilor, în legătură cu faptul că nu este pregătit pentru examinarea acesteia sau pentru aşi angaja un avocat.

Instanţa de recurs, apreciază critic şi argumentele recurentului, precum că instanţa de insolvabilitate la adoptarea hotărîrii nu a reţinut prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 165 din 09 martie 2010 cu privire la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real, cu modificările operate prin Hotărîrea Guvernului nr. 299 din 23 aprilie 2014, începînd cu 01 mai 2014 şi Anexei nr. 4 la Hotărîrea Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 cu privire la salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie financiară, or, aceste prevedere sun aplicabile în cazul în care cuantumul onorariului lichidatorului nu a fost stabilit de adunarea creditorilor. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Valeriu Loznean. 5 Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 septembrie 2015, în pricina civilă la cererea introductivă a Biroului Vamal Briceni cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul Întreprinderea Mixtă „Bioeco-Nord” Societate cu Răspundere Limitată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 6