2ri-269/15 — Atragerea la răspundere subsidiară

prima instanţă: A.Albu dosarul nr. 2ri-269/15 DECIZIE 23 octombrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru Judecători: Iurie Bejenaru, Petru Moraru Oleg Sternioală, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către asociatul întreprinderii mixte ,,Bioeco – Nord” societate cu răspundere limitată – Loznean Valeriu, în cadrul procesului de insolvabilitate la cererea creditorului - Biroul Vamal Briceni privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea mixtă ,,Bioeco – Nord” societate cu răspundere limitată, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 21 iulie 2015, prin care s-a admis cererea lichidatorului întreprinderii mixte ,,Bioeco – Nord” societate cu răspundere limitată – ÎI ,,Gubceac Dmitrii” privind atragerea la răspundere solidară a administratorului şi asociatului debitorului întreprinderii mixte ,,Bioeco – Nord” societate cu răspundere limitată, c o n s t a t ă : Creditorul Biroul Vamal Briceni s-a adresat în instanţa de insolvabilitate cu cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 28 noiembrie 2014 a fost admisă spre examinare cererea introductivă, fiind numit în calitate de administrator provizoriu ÎI ,,Gubceac Dmitrii”. Prin hotărîrea Curții de Apel Bălţi din 24 decembrie 2014, s-a constatat insolvabilitatea ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL şi s-a intentat procedura simplificată a falimentului, fiind desemnat în calitate de lichidator ÎI ,,Gubceac Dmitrii”.

Pe parcursul derulării procesului de insolvabilitate, la 02 aprilie 2015, lichidatorul ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL – ÎI ,,Gubceac Dmitrii” a înaintat cerere în temeiul art. art. 247 şi 248 ale Legii insolvabilității, solicitînd atragerea la răspundere subsidiară a administratorului şi asociatului debitorului ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL – Cebotari Ion şi Loznean Valeriu, cu încasarea în mod solidar din contul acestora a 1 sumei creanțelor validate şi incluse în tabelul creanţelor, în mărimea creanţelor neacoperite de masa debitoare, în mărime 516 209 lei în beneficiul IFS Ocniţa; 797 357.64 lei în benenficiul Biroului Vamal Briceni şi 8 942.71 lei în beneficiul SA ,,ICI – NORD”. În motivarea cererii, lichidatorul ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL – ÎI ,,Gubceac Dmitrii” a invocat că, valoarea totală a datoriilor identificate potrivit tabelului consolidat al creanţelor constituie în total suma de 1 322 509.35 lei şi nu există bunuri incluse în masa debitoare a debitorului.

Susține că, potrivit informației primite de la organele de resort privind activitatea debitorului ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL, s-a stabilit că întreprinderea se află în incapacitate de plată, astfel neavînd posibilitatea de a-și onora obligațiunile faţă de creditori, fapt confirmat prin actul de control al IFS Ocniţa din 02 februarie 2015, prin care s-a stabilit lipsa documentelor justificative a cheltuielilor, neprezentarea dărilor de seamă fiscale, declaraţiilor cu privire la impozitul pe venit, eschivarea de la calculul şi plata impozitelor. La caz, menţionează că, la adunarea creditorilor din 20 martie 2015 s-a dispus atragerea la răspundere subsidiară a administratorului şi asociatului ai debitorului ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL - Cebotari Ion şi Loznean Valeriu, obligînd în acest sens lichidatorul ÎI ,,Gubceac Dmitrii” să întreprindă toate măsurile necesare şi să întocmească toate actele procesuale în vederea atragerii la răspundere subsidiară a acestora.

Afirmă lichidatorul că, administratorul şi asociatului ai ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL - Cebotari Ion şi Loznean Valeriu, aflîndu-se în incapacitate de plată, au ignorat cerinţele art. 10 al Legii insolvabilităţii, prin care dînşii urmau să depună imediat cererea introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate a întreprinderii fondate, obligaţie reflectată şi în art. 72 alin. (7) al Legii cu privire la societăţile cu răspundere limitată. Consideră lichidatorul că, administratorul şi asociatul ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL - Cebotari Ion şi Loznean Valeriu se fac responsabili de modul în care activa întreprinderea şi gestiona activele societății, astfel încât ultimii urmează să suporte datoriile debitorului ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 21 iulie 2015, s-a admis cererea lichidatorului ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL – ÎI ,,Gubceac Dmitrii” privind atragerea la răspundere subsidiară a administratorului şi asociatului ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL - Cebotari Ion şi Loznean Valeriu. S-a încasat în mod solidar de la Cebotari Ion şi Loznean Valeriu creanţele în mărime 516 209 lei în beneficiul IFS Ocniţa; 797 357.64 lei în benenficiul Biroului Vamal Briceni şi 8 942.71 lei în beneficiul SA ,,ICI – NORD”. 2 În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

La 03 august 2015 şi ulterior la 04 august 2015, în termenul prevăzut de lege, Loznean Valeriu a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Bălţi din 21 iulie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de repingere a demersului de atragere la răspundere subsidiară. În susținerea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea contestată, deoarece au fost aplicate şi interpretate eronat normele de drept material şi procedural, dîndu-se o apreciere arbitrară probelor din dosar. A indicat că, nu-i poate fi imputat lui ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de asociat, deoarece nu cade sub incidența art. 248 alin. (1) al Legii insolvabilităţii şi nu face parte din categoria membrilor organelor de conducere şi anume: administrator, membru al organului executiv şi/sau consiliului de supraveghere (observatori), contabil.

Menţionează că, deţinînd 24% din capitalul social, nu dispune de puterea de a decide şi posibilitatea de a influența activitatea întreprinderii, inclusiv de a falimenta. Mai mult ca atît, administratorul procesului de insolvabilitate urma să aducă instanţei de insolvabilitate dovezi, ce ar demonstra cu certitudine că, a întreprins toate măsurile necesare privind intrarea în posesie a documentelor contabile şi de gestiune a întrepinderii, precum şi citarea sau solicitarea explicaţiilor de la contabilul-şef al întreprinderii. Totodată, la materialele cauzei nu se regăsesc probe în vederea eschivării lui de la prezentarea în şedinţele de judecată şi necesitatea citării publice, deoarece dînsul a suportat cheltuielile de publicare, precum şi de procedură, şi s-a prezentat în cadrul şedinţelor de judecată, depunînd şi referinţă pe marginea demersului înaintat de lichidator.

Suplimentar a afirmat că, nu a participat la gestionarea întreprinderii şi nu se face responsabil pentru activitatea întreprinsă de către investitorul străin, acționarul majoritar - Dvorkin David, care deţine 74% cotă-parte în capitalul social a întreprinderii, şi a directorului numit de ultimul, deoarece dînsul deţine 24% din capitalul social a întreprinderii şi nu-i este atribuită funcţia de conducător al debitorului. De asemenea a susținut că art. 15 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nu-i poate fi imputat lui din motiv că, deciziile privind activitatea întreprinderii, au fost luate de către fondatorul străin, cu cota-parte socială de 74%, iar lichidatorul nu a analizat 3 această circumstanță şi nu a dispus citarea fondatorului majoritar pentru a oferi explicaţii pe marginea situaţiei create.

La fel, indică că, este inacceptabilă analiza efectuată în baza actului de control fiscal şi a deciziei precum că, la momentul admiterii cererii introductive cunatumul creanţelor identificate constituia faţă de IFS Ocniţa - 5 000 lei, iar după intentarea procesului de insolvabilitate - 516 209 lei, stabilite prin metoda indirectă, în lipsa documentelor contabile şi mărfurilor din zona liberă, cu atît mai mult că, la materialele cauzei lipsesc rapoartele financiare. Consideră neîntemeiată concluzia primei instanţe de admitere a demersului administratorului insolvabilității, deoarece nu au fost prezentate probe în acest sens, fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.

Judecînd recursul declarat de către asociatul debitorului întreprinderii mixte ,,Bioeco – Nord” societate cu răspundere limitată – Loznean Valeriu, împotriva hotărîrii date de instanța de insolvabilitate, în limitele invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărîrii Curții de Apel Bălţi din 21 iulie 2015 și remiterea cauzei spre rejudecare, din următoarele considerente. Conform art. 445 alin. 1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul reţine că, la adoptarea hotărîrii contestate nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluţionarea cererii de atragere la răspundere subsidiară, situaţie ce impune rejudecarea cauzei, or, din acest motiv, instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de drept material, atunci cînd fondul a fost cercetat superficial. Potrivit art. 356 CPC, cererea de declarare a insolvabilităţii se judecă în instanţă conform normelor generale din prezentul cod, cu excepţiile şi completările stabilite de legislaţia insolvabilităţii. Reglementări similare se regăsesc şi în prevederile art. 1 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, care prevăd că procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.

Din materialul prezentat instanței de recurs s-a stabilit că, Biroul Vamal Briceni a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de debitorul ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL. Prin hotărîrea Curții de Apel Bălţi din 24 decembrie 2014, s-a constatat insolvabilitatea ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL şi s-a intentat procedura simplificată a falimentului, fiind desemnat în calitate de lichidator ÎI ,,Gubceac Dmitrii”.

4 La fel, actele cauzei denotă că, de către IFS Ocniţa a fost efectuat controlul fiscal prin metoda verificării tematice privind respectarea legislaţiei fiscale de către debitorul ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL, în urma căruia a fost întocmit actul de control fiscal nr. 5-659468 din 02 februarie 2015, prin care s-a stabilit estimarea sumei obligaţiei fiscale a impozitului pe venit, neprezentarea dării de seamă fiscale, a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit, eschivarea de la calculul şi de la plata impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător, prezentarea eronată a dării de seamă fiscale, a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit, diminuarea venitului impozabil, majorarea pierderilor fiscale (f.27-30).

Prin decizia IFS Ocniţa nr. 70 din 02 februarie 2015 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL, s-a încasat la buget taxe, impozite şi plăţi calculate în rezultatul controlului fiscal (f.d. 24). S-a constatat că, potrivit procesului-verbal al adunării creditorilor din 20 martie 2015, creditorii au determinat premisele de atragere la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere a debitorului, mărimea creanțelor neacoperite de masa debitoare, precum şi au hotărît de a atrage la răspundere subsidiară administratorul şi asociatul debitorului ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL - Cebotari Ion şi Loznean Valeriu şi în acest sens au obligat lichidatorul ÎI ,,Gubceac Dmitrii” să întreprindă toate măsurile necesare şi să întocmească toate actele procesuale în vederea atragerii la răspundere subsidiară a acestora.

La 02 aprilie 2015, pe parcursul derulării procesului de insolvabilitate, lichidatorul ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL – ÎI ,,Gubceac Dmitrii” a înaintat cerere în temeiul art. art. 247 şi 248 ale Legii insolvabilității, solicitînd atragerea la răspundere subsidiară a administratorului şi asociatului debitorului ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL – Cebotari Ion şi Loznean Valeriu, cu încasarea în mod solidar din contul acestora a sumei creanțelor validate şi incluse în tabelul creanţelor, în mărimea creanţelor neacoperite de masa debitoare, în sumă de 1 322 509.35 lei.

Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, instanţa de insolvabilitate, prin hotărîrea Curţii de Apel Bălţi din 21 iulie 2015 a admis cererea lichidatorului ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL – ÎI ,,Gubceac Dmitrii” privind atragerea la răspundere subsidiară a administratorului ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL - Cebotari Ion şi asociatului- Loznean Valeriu, a încasat în mod solidar de la Cebotari Ion şi Loznean Valeriu creanţele în mărime 516 209 lei în beneficiul IFS Ocniţa; 797 357.64 lei în benenficiul Biroului Vamal Briceni şi 8 942.71 lei în beneficiul SA ,,ICI – NORD”. Colegiul conchide că, hotărîrea instanţei de insolvabilitate este ilegală, pornind de la următoarele.

5 În conformitate cu art. 8 alin. (4) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în vederea soluţionării recursului, instanţei de recurs i se trimit, în copii certificate de instanţa de insolvabilitate, doar actele care interesează soluţionarea căii de atac, iar conform art. 247 alin. (1) şi (2) al aceleiaşi legi, în sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfășoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei țărănești (de fermier), administratorii societăților comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii.

Prevederile alin. (1) se aplică persoanelor care deţineau funcţiile respective la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi celor care au deţinut aceste funcţii pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

Conform art. 248 alin. (1) - (5) al aceleaşi legi, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14;

i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. Aplicarea prevederilor alin.(1) nu exclude aplicarea faţă de debitor a unor sancţiuni contravenţionale sau pedepse penale pentru fapte ce constituie contravenţii sau infracţiuni. În acest sens, la cererea comitetului creditorilor, lichidatorul transmite organelor procuraturii toate documentele spre a fi examinate la obiectul existenţei de motive (fapte) ce ar putea angaja urmărirea penală a debitorului sau a membrilor organelor lui de conducere. Comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să fie autorizat a introduce acţiunea prevăzută la alin. (1) dacă lichidatorul a omis să formuleze acţiunea în cauză, iar răspunderea consemnată la alin.(1) ameninţă să se prescrie.

În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, 6 cu condiţia ca apariţia stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care şi-au exercitat mandatul ori au deţinut poziţia ce ar fi putut cauza insolvabilitatea debitorului. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale debitorului, s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvabilitatea şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii. Măsura prevăzută la alin.(1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate.

În toate cazurile, asupra acţiunii prevăzute la alin.(1), instanţa de insolvabilitate se pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea. Astfel, la judecarea cauzelor ce ţin de intentarea procesului de insolvabilitate, legea care stabileşte obligațiile fondatorului este Legea insolvabilității, care conform art. 1 alin. (2), este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit.

În conformitate cu art. 15 alin. (1) al Legii insolvabilităţii, în cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori care pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor. Prin urmare, din analiza prevederilor art. art. 15 şi 248 ale Legii insolvabilităţii, reiese că, în dependenţă de motivele apariţiei stării de insolvabilitate a debitorului, fondatorul va purta răspundere subsidiară solidară faţă de creditori sau la cererea lichidatorului, instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de fondator.

Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept invocate supra, Colegiul conchide că, instanţa de insolvabilitate la adoptarea soluţiei a concluzionat că pasivul întreprinderii a fost acumulat pe perioada activităţii lui Cebotari Ion, în calitate de administrator şi Loznean Valeriu, în calitatea de asociat, membrii ai organelor de conducere a debitorului şi care se fac culpabili de starea de insolvabilitate a ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL, dar au considerat că ar putea evita consecințele sau nu le-au prevăzut deşi trebuia să le prevadă şi că vina acestora se dovedește prin faptul nedepunerii cererii introductive de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14 al Legii insolvabilităţii, precum şi ţinerea 7 unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei.

Reieșind din normele citate supra, este cert faptul că, admiterea demersului privind atragerea la răspunderea subsidiară a asociatului întreprinderii debitoare nu poate avea loc, în mod exclusiv numai pe solicitările lichidatorului în acest sens, nefiind înaintate argumente şi prezentate probe necesare, veridice, pertinente şi concludente în confirmarea solicitării date. Colegiul constată la caz că, concluziile instanței de judecată sunt pripite, deoarece derivă din examinarea superficială a împrejurărilor ce permit constatarea existenței sau lipsei temeiurilor de tragere la răspundere subsidiară a fiecărei persoane vizate în parte.

Astfel, după cum atestă actele cauzei, membrii organelor de conducere solicitaţi a fi atrași la răspundere subsidiară, asociatul - Loznean Valeriu cu cota-parte de participare de 24% şi necunoscînd celelalte cote-părţi de participare a asociaţilor debitorului ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL, circumstanțe care necesitau aprecierea activităţii lui, pentru a putea constata gradul de responsabilitate în survenirea situaţiei de insolvabilitate a debitorului ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL. Totodată, concluzia instanței de insolvabilitate cum că, asociatul – Loznean Valeriu se face culpabil de survenirea stării de insolvabilitatea a ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL urmează să fie demonstrată prin acţiuni culpabile ale acestuia la survenirea stării de insolvabilitate a întreprinderii, cu atît mai mult că din actele cauzei nu rezultă careva probe concludente care ar demonstra că şi dînsul, în calitate de acţionar se face vinovat de incapacitatea de plată sau supra îndatorarea întreprinderii.

Mai mult ca atît, analizînd materialele dosarului prezentat de instanţa de insolvabilitate la cererea de recurs şi ţinînd cont de afirmaţiile recurentului invocate în cererea de recurs, Colegiul consideră că, actele care interesează soluţionarea recursului, cum ar fi extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice, cu indicarea fondatorului şi administratorului întreprinderii, mărimea aportului la capitalul social a fiecărui acționar, raportul lichidatorului ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL – ÎI ,,Gubceac Dmitrii”, alte acte de constituire şi/sau de evidenţă contabilă, ce interesează examinarea cererii, la materialele îndreptate instanţei de recurs, lipsesc, fapt ce duce la imposibilitatea soluţionării temeiniciei admiterii cererii înaintate de către lichidatorul ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL – ÎI ,,Gubceac Dmitrii”.

La fel, Colegiul menționează că, instanţa de insolvabilitate fără lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, care ar fi în coroborare cu normele de drept material aplicabile cazului a conchis că, cererea formulată de lichidatorul ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL – ÎI ,,Gubceac Dmitrii” în vederea atragerii la răspundere solidară a administratorului – Cebotari Ion şi asociatului – Loznean Valeriu este întemeiată şi urmează a fi admisă.

8 Or, insatnţa urma să se expună asupra declarațiilor recurentului expuse în referință privitor la mărimea aportului la capitalul social, participarea acestuia la conducerea întreprinderii insolvabile, exercitarea controlului asupra modului de gestionare a societăţii, votarea la adunările generale ale asociaţilor, precum şi luarea deciziilor asupra operațiilor economico-financiare şi cele care ar consemna dovada executării acestor operaţii, deoarece alegaţiile lichidatorului ÎM ,,Bioeco – Nord” SRL – ÎI ,,Gubceac Dmitrii” în cererea de atragere la răspundere subsidiară solidară au fost expuse superficial şi fără probe, nefiind analizate şi verificate pe deplin de către instanţa de insolvabilitate.

Colegiul notează și faptul că instanța de insolvabilitate, în motivarea hotărârii, s-a limitat doar la invocarea normelor legale cu referire la competența instanței de insolvabilitate privind tragerea la răspundere subsidiară a administratorului şi asociatului, fără a aplica cadrul legislativ care guvernează circumstanțele speței. La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner versus Austria din 24 noiembrie1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk versus Olanda din 19 aprilie 1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că hotărîrea recurată este contrară circumstanțelor pricinii şi normelor imperative de drept material, iar erorile comise nu pot fi corectate de instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa hotărîrea Curții de Apel Bălţi din 21 iulie 2015 şi a restitui pricina la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, ca instanţă de insolvabilitate. În conformitate cu art. 445 alin (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către asociatul întreprinderii mixte ,,Bioeco – 9 Nord” societate cu răspundere limitată - Loznean Valeriu.

Se casează hotărârea Curții de Apel Bălţi din 21 iulie 2015 emisă în cadrul procesului de insolvabilitate la cererea creditorului - Biroul Vamal Briceni privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de întreprinderea mixtă ,,Bioeco – Nord” societate cu răspundere limitată, prin care s-a admis cererea lichidatorului întreprinderii mixte ,,Bioeco – Nord” societate cu răspundere limitată – ÎI ,,Gubceac Dmitrii” privind atragerea la răspundere solidară a administratorului şi asociatului debitorului întreprinderii mixte ,,Bioeco – Nord” societate cu răspundere limitată, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Bălţi, ca instanţă de insolvabilitate, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecător Tatiana Vieru Judecătorii Iurie Bejenaru Oleg Sternioală Petru Moraru Valentina Clevadî 10