- Dosarul nr.
- 2r-991/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 23 decembrie 2015
- Părțile
- SA Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto vs ÎCS Restart Bussines SRL, Simagustina Tatiana, Tofan Vera
- Pe scurt
- Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii
2r-991/15 — Declararea nulă a atelor juridice
Prima instanţă, dosarul nr. 2r-991/15 Judecătoria Buiucani mun. Chișinău Judecător: A. Rotari Instanţa de apel, Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut DECIZIE 23 decembrie 2015 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chișca-Doneva, Valentina Clevadî examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, recursul declarat de către societatea pe acțiuni „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societății pe acțiuni „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Restart Bussines”, Simagustina Tatiana, Tofan Vera cu privire la declararea actelor nule și atribuirea reclamantului a drepturilor și obligațiilor de cumpărător, împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 08 septembrie 2014, prin care a fost respinsă cererea cu privire la explicarea deciziei, c o n s t a t ă La 22 mai 2013, SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „Restart Bussines” SRL, Simagustina Tatiana, Tofan Vera privind recunoașterea nulității contractelor de vînzare-cumpărare încheiate între Simagustina Tatiana, Tofan Vera și ÎCS „Restart Bussines” SRL privind înstrăinarea bunurilor imobile din str. Bucuriei nr. 10, mun.
Chișinău și atribuirea reclamantului a drepturilor și obligațiilor de cumpărător în locul ÎCS „Restart Bussines” SRL. Menționează reclamantul că contractele au fost încheiate cu încălcarea dreptului de preemțiune. Concomitent, la înaintarea cererii de chemare în judecată, reclamantul SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” a solicitat asigurarea acțiunii prin aplicarea sechestrului asupra terenului situat în str. Bucuriei nr.10, mun. Chișinău cu nr. cadastral0100518530, 0100518.530.01, 0100518.530.02, 0100518.530.03, 0100518.530.04, 0100518.530.05, 0100518.530.06, 0100518.530.07, 0100518.530.08, 0100518.530.09. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 15 ianuarie 2015, a fost admisă cererea SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” şi s-a aplicat sechestru pe bunurile imobile de pe str. Bucuriei nr.10, mun.
Chișinău, cu nr. cadastral 0100518530, 0100518.530.01, 0100518.530.02, 0100518.530.03, 0100518.530.04, 0100518.530.05, 0100518.530.06, 0100518.530.07, 0100518.530.08, 0100518.530.09. 1 Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 24 iunie 2013, a fost respinsă cererea ÎCS „Restart Bussines” SRL privind anularea încheierii din 31 mai 2013. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie 2014, a fost respins recursul declarat de către ÎCS „Restart Bussines” SRL și menținute încheierile Judecătoriei Buiucani mun.
Chișinău din 31 mai 2013, cu privire la asigurarea acțiunii și încheierea din 24 iunie 2013, prin care a fost respinsă cererea ÎCS „Restart Bussines” SRL privind anularea încheierii de asigurare a acțiunii din 31 mai 2013. La 25 februarie 2014, ÎCS „Restart Bussines” SRL a depus cerere cu privire la substituirea unei forme de asigurare a acțiunii printr-o altă formă, și anume sechestrul aplicat asupra terenurilor cu nr. cadastral0100518530, 0100518.530.01, 0100518.530.02, 0100518.530.03, 0100518.530.04, 0100518.530.05, 0100518.530.06, 0100518.530.07, 0100518.530.08, 0100518.530.09 să fie substituit cu măsura de asigurare privind aplicarea interdicției de înstrăinare a acestor terenuri și înregistrarea în Registrul Bunurilor Imobile a procesului-verbal de recepție finală a construcției.
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 28 februarie 2014, a fost admisă cererea ÎCS „Restart Bussines” SRL și substituit sechestrul aplicat prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 31 mai 2013, cu aplicarea interdicției de a înstrăina bunurile imobile situate pe str. Bucuriei nr.10, mun. Chișinău, cu nr. cadastral0100518530, 0100518.530.01, 0100518.530.02, 0100518.530.03, 0100518.530.04, 0100518.530.05, 0100518.530.06, 0100518.530.07, 0100518.530.08, 0100518.530.09. Nefiind de acord cu încheierea primei instanțe, SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” a contestat-o cu recurs.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2014, a fost respins recursul declarat de către SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” și menținută încheierea Judecătoriei Buiucani din 28 februarie 2014. La 29 mai 2014, SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” a depus cerere privind explicarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 19 mai 2014 în sensul extinderea și aplicarea acesteia în raport cu modul de executare a unei eventuale hotărîri judecătorești de admitere a acțiunii.
Prin încheierea Curţii de Apel Chișinău din 08 septembrie 2014, a fost respinsă cererea SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” privind explicarea deciziei din 19 mai 2014. La 30 octombrie 2015, SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” a depus recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 08 septembrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel pentru reexaminarea cererii SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” de explicare a deciziei Curţii de Apel Chișinău din 19 mai 2014. În motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel a emis încheierea recurată ca rezultat al aplicării eronate a normelor de drept material.
Susține recurentul că, Curtea de Apel Chișinău în încheierea contestată nu și-a argumentat decizia privind respingerea cererii de explicare, astfel, încălcînd-i SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” drepturile fundamentale și accesul liber la justiție, lipsindu-l de dreptul de a-i fi explicat care ar fi sensul, extinderea sau modul de aplicare a 2 dispozitivului deciziei emise, sau care ar fi impactul substituirii măsurilor de asigurare. La 27 noiembrie 2015, în adresa intimaților ÎCS „Restart Bussines” SRL, Simagustina Tatiana, Tofan Vera a fost expediată spre cunoștință copia recursului declarat de SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.
Intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referință în termenul stabilit. Prin prisma art.426 alin.(3) CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs urmează a fi respinsă ca depusă în afara termenului legal, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit.a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă și să mențină încheierea. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.
În conformitate cu art.110 CPC, termenul de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. În conformitate cu art.111 alin.(3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui. În conformitate cu art.116 alin. alin.(1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.
La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.) Din materialele pricinii rezultă că, la 29 mai 2014, SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” a depus cerere privind explicarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 19 mai 2014 în sensul extinderea și aplicarea acesteia în raport cu modul de executare a unei eventuale hotărîri judecătorești de admitere a acțiunii.
Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 08 septembrie 2014, a respins cererea SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” privind explicarea deciziei din 19 mai 2014. La 30 octombrie 2015, SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” a depus recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chișinău din 08 septembrie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel pentru reexaminarea cererii de explicare a deciziei Curţii de Apel Chișinău din 19 mai 2014. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, instanţa de recurs constată că încheierea instanţei de apel, recurată de către SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto”, a fost pronunţată la 08 septembrie 2014, iar cererea de recurs împotriva acesteia a fost 3 depusă la 30 octombrie 2015, adică peste mai mult de 13 luni, cu depășirea evidentă a termenului prevăzut de art.425 CPC . Colegiul constată că cererea de recurs a fost depusă cu omiterea nejustificată a termenului legal avînd în vedere faptul că cererea de chemare în judecată, cererea privind explicarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2014, au fost inițiate la cererea recurentului SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto”, recurentul fiind legal citat la examinarea pricinii.
Astfel, recurentul urma să depună deligența necesară de a se informa la ce etapă de examinare se află procesul la cererea căruia a fost inițiat și după caz să facă cunoștință cu încheierea recurată. În conformitate cu prevederile art. 56 alin. (3) şi art. 61 alin. (1) CPC, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Buna- credinţă prezumă că partea este obligată la intervale rezonabile de timp să manifeste diligenţă şi să se intereseze de soarta dosarelor despre care cunosc cu certitudine că se află pe rolul instanţei cu participarea lor şi să respecte termenele prevăzute de lege.
În conformitate cu art. 113 alin. (1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa judecătorească (judecător). Prin urmare, ţinînd cont de faptul că prezentul recurs a fost declarat abia la 30 octombrie 2015, adică peste mai mult de13 luni, cu încălcarea evidentă a termenului prevăzut de lege, iar repunerea în termen nu a fost solicitată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto” urmează a fi respins că fiind depus în afara termenului legal.
Instanţa de recurs accentuează că o asemenea soluţie este compatibilă cu standardele înserate în textul art.6§1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, încuviinţarea exercitării unei căi ordinare în urma rămînerii definitive a actului jurisdicţional valabil adoptat în lipsa unor circumstanţe fundamentale şi obligatorii, ar însemna de fapt încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor cetăţenilor părţi la un proces echitabil.
În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului în speţa Melnic vs Moldova din 14 noiembrie 2006, definitivă din 14 februarie 2007, precum şi hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov vs Ucraina (hotărîrea din 03 aprilie 2008, definitivă din 29 septembrie 2008), unde se notează că deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluţie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.
Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că recursul a fost depus cu omiterea termenului prevăzut de art.425 CPC și recurentul nu a solicitat repunerea în termen, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme 4 de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către SA „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto”, ca fiind depus tardiv. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de societatea pe acțiuni „Institutul pentru Proiectări Drumuri Auto”. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Valentina Clevadî 5