3ra-1609/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă, jud.: L. Brînză dosarul nr. 3ra-1609/2015 instanţa de apel, jud.: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahapol ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Telemar”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Telemar” împotriva Agenţiei Achiziţii Publice, intervenient accesoriu Departamentul Dotări al Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Telemar” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 16 februarie 2015 c o n s t a t ă La 30 octombrie 2014, SRL „Telemar” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei Achiziţii Publice, intervenient accesoriu Departamentul Dotări al Ministerului Apărării al RM cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că, la 30 septembrie 2014 Agenţia Achiziţii Publice a expediat în adresa SRL „Telemar” decizia nr. 564-14 „Cu privire la includerea SRL „Telemar” în Lista de interdicţie a operatorilor economici”. La 29 august 2014, în cadrul şedinţei petrecute în Agenţia Achiziţii Publice, Departamentul Dotări al Ministerului Apărării al RM a susținut că, pe parcursul derulării contractului cu SRL „Telemar” au fost înregistrate încercări de a furniza marfa necalitativă, ceea ce după părerea lor, ar crea un pericol în siguranța alimentară a efectivului armatei.

Consideră reclamantul, aceste afirmări ca declarative, nefiind prezentat nici-un certificat care să confirme încălcarea condiţiilor contractuale din partea întreprinderii, nefiind înaintate pretenţiile privind calitatea bunurilor livrate, confirmate printr-un certificat eliberat de o organizație independentă neutră şi autorizată în acest sens. Susţine că, anume reclamantul a demonstrat că a iniţiat o anchetă de serviciu şi a depistat neconformitățile Garanției bancare, după ce a adresat Departamentului Dotări al Ministerului Apărării al RM, solicitare privind înlocuirea acestei garanții, iar salariatul, din vina căruia s-a produs incidentul a fost sancţionat conform legislaţiei în vigoare. Afirmă reclamantul că, Statului nu i s-au cauzat careva prejudiciu, deoarece livrările produselor calitative din partea SRL „Telemar” au continuat în modul stabilit de contract.

Totodată, a indicat, că Agenţia Achiziţii Publice nu a respectat termenul în care trebuia să se expună, oferind un răspuns tardiv, iar reclamantul respectînd procedura prealabilă s-a adresat cu o contestaţie prealabilă la această instituție, însă nici pînă în prezent aceştia în răspunsul tardiv nu şi-au motivat decizia în nici-un mod, motivînd doar că decizia a fost emisă la solicitarea Departamentului Dotări al Ministerului Apărării al RM. Solicită reclamantul anularea deciziei Agenţiei Achiziţii Publice nr. 564/14 din 08 septembrie 2014 „Cu privire la includerea SRL „Telemar” în Lista de interdicţie a operatorilor economici”. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 16 februarie 2015 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 16 martie 2015, SRL „Telemar” a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a cererii de chemare în judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2015 a fost respinsă cererea de apel a SRL „Telemar” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 16 februarie 2015. La 30 octombrie 2015 SRL „Telemar” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel la adoptarea deciziei nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele cauzei, mai mult indică că au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept material şi procesual.

Totodată, recurentul şi-a exprimat dezacordul cu soluţiile primite de instanţele de judecată, invocînd neaplicarea conformă a legislaţiei şi încălcarea drepturilor procesuale. Examinînd temeiurile recursului declarat de către SRL „Telemar” în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Telemar” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurent a faptului că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural la judecarea pricinii este pur declarativă, doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Telemar” ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Telemar” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat