2rac-390/15 — Încasarea datoriei ş.a.

prima instanţă: Şt. Niţă dosarul nr. 2rac-390/15 instanţa de apel: A. Panov, A. Minciuna, M. Moraru DECIZIE 23 decembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii – Ala Cobăneanu, Valentina Clevadî Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală examinând recursul declarat de SRL „Domax-Con-Prim”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Domax-Con- Prim” împotriva ÎM „Elit-Tur” SRL cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi cheltuielilor de judecată şi acţiunea reconvenţională înaintată de ÎM „Elit-Tur” SRL împotriva SRL „Domax-Con-Prim” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015 c o n s t a t ă La data de 22 august 2012 SRL „Domax-Con-Prim” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Elit-Tur” SRL cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a menţionat că, la data de 10 iulie 2010 a încheiat cu ÎM „Elit-Tur” SRL un contract de antrepriză cu acordurile adiţionale care sunt parte integrantă a acestuia. Susţine că conform contractului SRL „Domax-Con-Prim” s-a obligat să efectueze lucrările de reconstrucţie a imobilului nr. 7 amplasat în str. Anestiade mun. Chişinău, iar ÎM „Elit-Tur” SRL s-a angajat să achite preţul acestor lucrări. Afirmă că şi-a onorat obligaţiile contractuale fapt ce se confirmă prin procesul-verbal de recepţie a lucrărilor nr. 1/02 din 28 februarie 2012 şi procesul-verbal de recepţie finală nr. 291 din 08 aprilie 2011, însă ÎM „Elit-Tur” SRL la data scadentă – 31 mai 2012 nu a achitat pentru serviciile prestate.

Solicită încasarea de la ÎM „Elit-Tur” SRL a sumei datorate în mărime de 301114 lei; penalităţii în mărime de 752,78 lei, în temeiul pct.7 al Acordului adiţional nr.8 din 12 iulie 2011; penalităţii în mărime de 54200,52 lei, în temeiul pct. 16.2 al contractului semnat de părţi; dobînzii de întîrziere în mărime de 81436,9 lei; 1 cheltuielile de judecată dintre care taxa de stat în mărime de 10281,43 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică.

ÎM „Elit-Tur” SRL a înaintat acţiune reconvenţională împotriva SRL „Domax- Con-Prim” şi a solicitat recunoaşterea nulă a facturii fiscale nr. FB1104146 şi a actului privind lucrările executate nr. 27 din decembrie 2011. În motivarea acţiunii reconvenţionale a menţionat că potrivit pct. 3 şi 5 din acordul adiţional nr. 8 din 12 iulie 2011, suma datoriei ÎM „Elit-Tur” SRL faţă de SRL „Domax-Con-Prim” a constituit 1337870 lei, iar prin pct. 3.1 din acelaşi acord adiţional părţie au convenit că la momentul semnării acordului a existat suma neverificată în mărime de 66673,4 lei care ulterior a fost verificată de contractanţi şi recunoscută de ÎM „Elit-Tur” SRL. Consideră că suma totală a datoriei conform acordului adiţional nr. 8 din 12 iulie 2011 încheiat între părţile litigiului a constituit 1404543 lei care a fost achitată SRL „Domax-Con-Prim” în perioada 12 iulie 2011-05 septembrie 2012, fapt confirmat prin actele contabile.

Din momentul încheierii acordului adiţional nr. 8 din 12 iulie 2011 contractanţii n-au mai convenit asupra executării unor lucrări suplimentare, iar suma datoriei pretinse se compune din reducerea în mărime de 180000 lei, neacordată de SRL „Domax-Con-Prim” contrar acordului adiţional nr. 8 din 12 iulie 2011 precum şi din suma de 121114 lei care rezultă din factura fiscală nr. FB1104146 din 30 decembrie 2011 şi din actul privind lucrările executate nr. 27 din decembrie 2011, semnate prin dol şi inducerea în eroare a reprezentanţilor ÎM „Elit-Tur” SRL. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 decembrie 2014 acţiunea s-a admis parţial şi s-a încasat din contul ÎM „Elit-Tur” SRL în beneficiul SRL „Domax-Con-Prim” datoria în sumă de 301104 lei, clauza penală în mărime de 752,78 lei, dobînda de întîrziere în sumă de 81436,9 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 8761 lei, iar în total suma de 392054,68 lei.

S-au respins ca neîntemeiate pretenţiile privind încasarea clauzei penale în sumă de 54200,52 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 25000 lei. S-a respins ca nefondată acţiunea reconvenţională înaintată de ÎM „Elit-Tur” SRL împotriva SRL „Domax-Con-Prim” cu privire la declararea nulităţii facturii fiscale nr. FB1104146 din 30 decembrie 2011 şi a actului privind lucrările executate nr. 27 din decembrie 2011. Prima instanţă a constatat că, datoria contractuală solicitată de reclamant rezultă din neachitarea lucrărilor de reconstrucţie a imobilului nr. 7 amplasat în mun. Chişinău str. Anestiade, restanţa pecuniară fiind confirmată de pîrîtă prin semnarea acordului adiţional nr. 8 din 12 iulie 2011. În speţă, instanţa nu a constatat motive de nulitate a facturii fiscale nr. FB1104146 din 30.12.2011.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015 s-a admis apelul declarat de ÎM „Elit-Tur” SRL. S-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a emis o nouă hotărîre prin care s-a respins acţiunea iniţială înaintată de SRL „Domax-Con-Prim”, s-a admis acţiunea reconvenţională înaintată de ÎM „Elit-Tur” SRL, s-au declarat nule factura fiscală nr. FB1104146 din 30 decembrie 2011 şi actul privind lucrările executate nr. 27 din decembrie 2011, semnate între ÎM „Elit-Tur” SRL şi SRL „Domax-Con- Prim”. Instanţa de apel a reţinut că prima instanţă incorect a apreciat acordul adiţional nr. 8 din 12 iulie 2011 care de fapt confirmă achitarea integrală de către ÎM „Elit-Tur” SRL a datoriei contractuale în beneficiul SRL „Domax-Con-Prim”.

Instanţa de apel a statuat că factura fiscală nr. FB1104146 din 30 decembrie 2011 şi actul privind lucrările executate nr. 27 din decembrie 2011 au fost încheiate în baza unor erori 2 considerabile şi respectiv sunt nule potrivit art. 227 din Codul civil. La data de 22 august 2015 SRL „Domax-Con-Prim” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, eronat a aplicat normele de drept material, nu a luat în considerare faptul, că articolul 233 din Codul civil prevede un termen special de înaintare a acţiunii privind anularea actului juridic.

Susţine că instanţa de apel din proprie iniţiativă a invocat drept temei al anulării actelor juridice art. 227 din Codul civil. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de SRL „Domax-Con-Prim” urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Verificînd legalitatea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015 în raport cu argumentele invocate în recurs Colegiul constată că aceasta a fost adoptată cu respectarea normelor de drept material şi procedural. Din materialele cauzei rezultă că, la 10 iulie 2010 între ÎM „Elit-Tur” SRL şi SRL „Domax-Con-Prim” a fost încheiat contractul de antrepriză, în temeiul căruia ultimul s-a obligat să efectueze lucrările de reconstrucţie a imobilului nr. 7 amplasat în mun. Chişinău str. Anestiade, iar primul să achite preţul convenit în termen (vol. I f.d. 6-18). Potrivit procesului-verbal de recepţie finală nr. 291 din 08.04.2011 s-a propus spre recepţie finală bunul imobil situat în mun. Chişinău str. Anestiade nr. 7 (vol. I f.d.

25). La data de 12 iulie 2011 a fost încheiat acordul adiţional nr. 8 la contractul de antrepriză nominalizat supra, prin care ÎM „Elit-Tur” SRL a confirmat existenţa datoriei faţă de SRL „Domax-Con-Prim” în sumă de 1337870 lei, care urma a fi stinsă în tranşe cu scadenţa finală la 31.05.2012 (vol. I f.d. 21-22). La data de 30.12.2011 ÎM „Elit-Tur” SRL a eliberat factura fiscală seria FB1104146 ce confirmă achitarea sumei de 121114 lei în contul SRL „Domax-Con- Prim” pentru lucrările de construcţii conform contractului din 10.07.2010 şi actului de primire-predare a lucrărilor nr. 27 din 30 decembrie 2011 (f.d. 27). Prin ordinele de plată anexate la materialele pricinii (vol. I f.d. 223-252, vol. II f.d.

1-14) se confirmă achitarea de către ÎM „Elit-Tur” SRL în beneficiul SRL „Domax-Con-Prim” a sumei totale de 1404573 lei, pe parcursul perioadei 13 iulie 2011-05 septembrie 2012. Luînd în considerare faptul că acţiunea iniţială şi cea reconvenţională se află în strînsă conexiune şi interdependenţă Colegiul consideră oportun de a examina temeinicia şi legalitatea acestora în ansamblu. În conformitate cu art. 238 alin. (2) din Codul civil, completul de judecată deliberează, sub conducerea preşedintelui şedinţei, toate problemele prevăzute de lege 3 care urmează să fie soluţionate, apreciază probele, determină circumstanţele şi caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admiterea acţiunii.

Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încît să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ. Conform art. 8 alin. (2) lit. a) din Codul civil, drepturile şi obligaţiile civile apar din contracte şi din alte acte juridice. Potrivit art. 512 alin. (1) din Codul civil, în virtutea raportului obligaţional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia poate consta în a da, a face sau a nu face. În corespundere cu art. 514 din Codul civil, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Conform art. 946 din Codul civil, prin contractul de antrepriză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi (client), iar aceasta se obligă să recepţioneze lucrarea şi să plătească preţul convenit.

Obiectul contractului de antrepriză poate fi atît producerea sau transformarea unui bun, cît şi obţinerea unor alte rezultate prin efectuarea de lucrări. Astfel, contractul de antrepriză din 10 iulie 2010 a fost modificat prin acordul adiţional nr. 8 din 12 iulie 2011 în temeiul căruia s-a convenit asupra diminuării obligaţiilor pecuniare a ÎM „Elit-Tur” SRL cu suma de 18000 lei şi verificării sumei de 66673,4 lei. La fel, prin acordul adiţional nominalizat părţile au ajuns la acordul stingerii datoriei de 1337870 lei, în modul următor: 1. în decursul a 3 zile după semnarea acordului – 300000 lei, 2. pînă la data de 37.08.2011 – 100592 lei, iar suma rămasă în mărime de 937280 lei va fi divizată în părţi egale lunare şi achitată nu mai tîrziu de 31.05.2012 şi va constitui o plată lunară fixă în mărime de 104142 lei.

Totodată, potrivit pct. 5 din acordul adiţional, SRL „Domax-Con-Prim” a declarat lipsa pretenţiilor suplimentare financiare faţă de ÎM „Elit-Tur” SRL cu condiţia achitării sumei de 1337870 lei în mod corespunzător în caz contrar fiind ţinut să achite penalitatea în sumă de 0,25 % din suma restantă. Coraportînd suma solicitată spre încasare de SRL „Domax-Con-Prim” cu ordinele de plată anexate la materialele pricinii şi actele de verificare a conturilor prezentate de SRL „Domax-Con-Prim” şi ÎM „Elit-Tur” SRL, Colegiul constată că suma dată a fost stinsă de ÎM „Elit-Tur” SRL în interiorul termenului stipulat în acordul adiţional nr. 8 din 12 iulie 2011, prin urmare pretinsa restanţă pecuniară (datoria, dobînzi, penalităţi) invocată de reclamant este nejustificată şi nu are la baza nici un just titlu.

Mai mult ca atît, analizînd componenţa sumei solicitate de SRL „Domax-Con-Prim” prin prisma materialelor dosarului, Colegiul conchide că aceasta include suma de 66673,4 lei neverificată de contractanţi precum şi suma de 112114 lei necoordonată în nici un mod cu ÎM „Elit-Tur” SRL de a cărui viciu de consimţămînt s-a folosit reclamanta. Din aceste motive, Colegiul consideră justă concluzia instanţei de apel în privinţa respingerii acţiunii înaintate de SRL „Domax-Con-Prim” împotriva ÎM „Elit-Tur” SRL cu privire la încasarea datoriei avînd în vedere faptul că creanţă pretinsă de reclamantă nu este întemeiată. Conform art. 9 alin. (1) din Codul civil, persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri.

Buna-credinţă se prezumă pînă la proba contrară. 4 În conformitate cu art. 216 alin. (2) din Codul civil, actul juridic poate fi declarat nul, în temeiurile prevăzute de prezentul cod, de către instanţa de judecată sau prin acordul părţilor (nulitate relativă). Potrivit art. 218 alin. (1) din Codul civil, nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al cărei interes este stabilită sau de succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai părţii ocrotite pe calea acţiunii oblice. Instanţa de judecată nu poate să o invoce din oficiu. În conformitate cu art. 227 alin. (1) din Codul civil, actul juridic încheiat în baza unei erori considerabile poate fi declarat nul de instanţa de judecată.

Conform art. 228 alin. (2) din Codul civil, dacă una dintre părţi trece sub tăcere anumite împrejurări la a căror dezvăluire cealaltă parte nu ar mai fi încheiat actul juridic, anularea actului juridic poate fi cerută numai în cazul în care, în baza principiului bunei-credinţe, se putea aştepta ca cealaltă parte să dezvăluie aceste împrejurări. Colegiul consideră necesar de a remarca faptul că doar instanţa de judecată este în drept să stabilească norma juridică aplicabilă în soluţionarea litigiului reieşind din motivele şi argumentele invocate de participanţii la proces. Din acţiune, Colegiul desprinde invocarea de către titularul acţiunii reconvenţionale a nulităţii relative a actului juridic ce conţine ca atare elemente a erorii cît şi a dolului, fapt ce condiţionează instanţa de recurs să examineze pretenţiile acestuia prin prisma motivelor de nulitate nominalizate.

În această ordine de idei, este corectă soluţia instanţei de apel pronunţată pe marginea acţiunii reconvenţionale şi anume în privinţa declarării nulităţii facturii fiscale nr. FB1104146 din 30.12.2011 şi actului privind lucrările executate nr. 27 din decembrie 2011 or, suma datoriei în mărime de 121114 lei reflectată în factura fiscală seria nr. FB1104146 din 30 decembrie 2011 şi actul privind lucrările executate nr. 27 din decembrie 2011 depăşeşte suma datoriei de 1404543,40 lei stabilită în acordul adiţional nr. 8 din 12 iulie 2011 care a fost achitată de ÎM „Elit-Tur” SRL, în pofida faptului că potrivit pct. 6 din acordul adiţional nominalizat - SRL „Domax-Con-Prim” a declarat lipsa pretenţiilor suplimentare financiare faţă de ÎM „Elit-Tur” SRL.

În speţă, SRL „Domax-Con-Prim” a indus în eroare ÎM „Elit-Tur” SRL şi a trecut sub tăcere împrejurări la a căror dezvăluire ultimul nu ar mai fi încheiat actul privind lucrările executate nr. 27 din decembrie 2011 şi nu ar fi eliberat factura fiscală nr. FB1104146 din 30.12.2011, acesta bazîndu-se pe buna-credinţă şi loialitatea contractantului său şi sperînd că cealaltă parte să dezvăluie împrejurarea achitării unor sume suplimentare ce nu au la baza un just titlu şi n-au fost coordonate în prealabil cu ÎM „Elit-Tur” SRL pentru a evita îmbogăţirea fără justă cauză a SRL „Domax-Con- Prim”. Astfel, datoria de 112114 lei este inopozabilă titularului acţiunii reconvenţionale - ÎM „Elit-Tur” SRL ce a acţionat cu bună-credinţă şi diligenţă în derularea corespunzătoare a raportul civil, însă a cărui consimţămînt a fost viciat de SRL „Domax-Con-Prim”.

Totodată, nu pot fi reţinute obiecţiile recurentului ce ţin de tardivitatea acţiunii reconvenţionale avînd în vedere faptul că în prima instanţă şi în apel nu a invocat acest motiv de respingere a acţiunii, or în consonanţă cu art. 271 din Codul civil, în apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. În acest sens, urmează a fi diferenţiat fondul pricinii care constituie obiect de examinare în prima instanţă şi instanţa de apel de fondul recursului examinat în instanţa de recurs. 5 Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015 a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă a tuturor probelor şi stabilirea completă a circumstanţelor cauzei Colegiul ajunge la concluzia respingerii recursului declarat de SRL „Domax-Con-Prim” cu menţinerea deciziei instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Domax-Con- Prim”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2015 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Domax- Con-Prim” împotriva Întreprinderii mixte „Elit-Tur” societate cu răspundere limitată cu privire la încasarea datoriei, penalităţii şi cheltuielilor de judecată şi acţiunea reconvenţională înaintată de ÎM „Elit-Tur” SRL împotriva SRL „Domax-Con-Prim” cu privire la declararea nulităţii actelor juridice.

Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 6