2rac-482/15 — Revendicarea bunului

Dosarul nr. 2rac-482/15 Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău – T.Vasilică Instanţa de apel: CA Chişinău – V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, soluționînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” în pricina civilă la acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „ Chişinău- Gaz” împotriva Societăţii Comerciale „ Oltavim” SRL privind revendicarea bunului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din data de 03 iunie 2015, prin care s-a respins cererea de apel, s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 01 septembrie 2014, CONSTATĂ: La data de 10 februarie 2014 SRL „Chişinău- Gaz” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Oltavim” privind revendicarea din posesie nelegitimă a echipamentului de măsurare DKR G–250 nr.0022314 şi încasarea cheltuielilor de judecată ( f.d. 5-7). În motivarea cererii a invocat, că întru executarea art. 28 al Legii nr. 136 din 17 septembrie 1998 cu privire la gaze a încheiat cu SRL „Galaţan - Lex” la data de 06 iulie 2006 contract de antrepriză, prin care SRL „Chişinău- Gaz” şi-a asumat obligaţia de a achita lucrările de construcție a gazoductului de presiune medie, a Panoului de reglare gaze DKZ-250 şi procurarea nodului de evidenţă din str. Calea Basarabiei 16, mun.

Chişinău. Prin ordinul SRL „Chişinău – Gaz” nr. 244 din 29 august 2006 s-a aprobat actul comisiei de primire în exploatare a nodului de evidenţă DKR G-250 nr. 0022314 din str. Calea Basarabiei 16, mun. Chişinău. Beneficiarul de racordare la conducta de gaze naturale este SRL „ Oltavim”.

La data de 03 decembrie 2013, în calitate de operator de reţea şi proprietar al nodului de evidenţă prin prisma prevederilor pct. 82 lit. d) al Regulamentului privind 1 furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, aprobat prin hotărîrea ANRE nr. 415 din 25 mai 2011, a solicitat pîrîtului instalarea din cont propriu a unui nou nod de evidenţă cu restituirea nodului de evidenţă gaze DKR G-250 nr. 0022314 pînă la data de 09 decembrie 2013. SRL „Chişinău- Gaz” la data de 10 ianuarie 2014, repetat s-a adresat către SRL „Oltavim”, solicitînd montarea contorului nou, proprietatea consumatorului la nodul de evidenţă, ajustarea corectorului de funcţionare cu contorul RVG G-250 şi efectuarea tuturor lucrărilor necesare, care vor asigura reluarea furnizării gazelor.

La data de 13 ianuarie 2014 SRL „Oltavim” a comunicat SRL „Chişinău- Gaz” că a montat un alt echipament de măsurare în conformitate cu prescripţia nr. 62 din 10 ianuarie 2014 şi a solicitat delegarea unui reprezentat pentru primirea şi sigilarea contorului cu reconectarea locului de consum. La data de 15 ianuarie 2014 reperentanţii SRL „ Chişinău - Gaz”, deplasîndu- se la faţa locului, au constatat neexecutarea prescripţiei nr. 62 din 10 ianuarie 2014 şi imposibilitatea reluării furnizării gazelor naturale, de asemenea s-a constatat că contorul DKZ G-250 nu a fost schimbat. Prin prescripțiile nr. 178 din 20 ianuarie 2014 şi nr. 220 din 24 ianuarie 2014 repetat şi în mod de urgență a solicitat executarea prescripţiei şi permiterea accesului personalului operatorului de reţea în vederea demontării echipamentului de măsurare în legătură cu faptul că contorul instalat în localitatea Vatra a ieșit din funcțiune pe timp de iarnă şi necesită înlocuirea acestuia.

La data stabilită reprezentanţii operatorului de reţea au ieşit la locul de consum, dar nu li s-a permis accesul la locul de măsurare, fapt confirmat prin actul de refuz şi procesul- verbal cu privire la contravenție. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 septembrie 2014 s-a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată ( f.d. 71). Nefiind de acord cu hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 septembrie 2014, SRL „Chişinău- Gaz” a depus cerere de apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanțe cu pronunţarea unei hotărîri noi, prin care să fie admisă acţiunea ( f.d. 86-89). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din data de 03 iunie 2015 s-a respins apelul declarat de SRL „ Chişinău- Gaz” şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe ( f.d.

125). În motivarea soluţiei sale instanţa de apel a constatat că prima instanţă corect a stabilit raportul juridic dintre părţi, astfel întemeiat a respins cerinţele SRL „ Chişinău - Gaz” privind revendicarea din posesie nelegitimă a SRL „Oltavim” a echipamentului de măsurare DKR G -250 nr. 0022314, deoarece din materialele cauzei nu rezultă că intimatul este posesor ilegal, de rea credință a bunului pretins. Potrivit art. 374 alin 1 Cod Civil „proprietarul este în drept să-şi revendice bunurile aflate în posesiunea nelegitimă a altuia”. În conformitate cu art. 307 alin. 1 Cod Civil „este considerată posesor de bună- credinţă persoana care posedă legitim sau care se poate considera îndreptăţită să 2 posede în urma unei examinări diligente, necesare în raporturile civile, a temeiurilor îndreptăţirii sale.

Buna-credinţă este prezumată”. Articolul 310 alin. 1 Codul Civil stipulează că „posesorului legitim nu i se poate înainta cerere de predare a bunului. În perioada de posesiune legitimă, fructul bunului se consideră proprietate a lui dacă în mod expres nu este stipulat altfel”. La caz, nu a fost demonstrat prin probe pertinente, că deţinerea nodului de măsurare DKR G–250 nr. 0022314 de către SRL „Oltavim” este nelegitimă. Cu atît mai mult că şi Regulamentul privind furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, aprobat prin hotărîrea ANRE nr. 415 din 25 mai 2011, prevede expres situaţiile cînd echipamentul de măsurare urmează a fi demontat. Nefiind de acord cu Decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, SRL „Chişinău- Gaz” a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunțarea unei hotărîri noi prin care acţiunea să fie admisă integral ( f.d.

131-135). La data de 22 decembrie 2015 SRL „Oltavim” a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd respingerea recursului, menținerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe ( f.d. 142-143). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 03 iunie 2015, expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal, dar confirmare privind recepționarea deciziei lipsește la materialele cauzei. În aceste circumstanțe recursul depus la 18 septembrie 2015 se consideră a fi depus în termen. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către SRL „Chişinău- Gaz” este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, Colegiul atestă, că recurenta indică argumente, ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatorii şi au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează, că recursul în cauză conţine obiecţii de fapt şi de drept, care deja au fost studiate şi verificate de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la verificarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, aşa cum formal invocă 3 recurenta şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Recursul exercitat conform secţiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Astfel, Colegiul constată, că argumentele invocare în recurs nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, al.

2, 3 şi 4 CPC. Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual. Aliniatele 2 şi 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la al. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 şi 4. Totodată, potrivit jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către SRL „Chişinău- Gaz” asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Chişinău- Gaz” inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 269-270, 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, în pricina civilă la acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău- Gaz” împotriva Societăţii Comerciale „ Oltavim” SRL privind revendicarea bunului. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul, Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4