3ra-1568/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1568/15 Prima instanţă: Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Judecătorul: V. Negru Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Cernat A. Pahopol L. Bulgac Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 23 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecători, Galina Stratulat, Ion Druță.

Sveatoslav Moldovan și Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Societatea Comercială „Interprana” Societate cu Răspundere Limitată, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea Comercială „Interprana” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal Rîșcani, Direcția Administrare Fiscală Rîșcani cu privire contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015, prin care apelul depus de către Inspectoratul Fiscal Rîșcani și Direcția Administrare Fiscală Rîșcani a fost admis, hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 03 februarie 2014 primei instanţe a fost casată și emisă o nouă hotărîre de respingere a acțiunii, ACONSTATAT : La 22 iunie 2012, SC „Interprana" SRL a depus cerere de chemare în judecată către Inspectoratului Fiscal Rîşcani privind contestarea refuzului Inspectoratului Fiscal de restituire a TVA în sumă de 556 576, 23 lei şi 19 827, 27 lei. În motivarea acţiunii reclamantul SC „Interprana" SRL a indicat că, la 09 februarie 2012 s-a adresat către Oficiul Fiscal de Stat sec. Rîşcani, mun. Chişinău cu cererile nr. 10 şi 11 privind restituirea TVA în sumă de 556 576, 23 lei şi 39 827, 27 lei de la producţia de fabricaţie proprie realizată pe teritoriul ţării pentru perioada fiscală octombrie, noiembrie 2009, în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr. 312-XVI din 25 decembrie 2008 de aprobare a Regulamentului privind modul de utilizare a mijloacelor fondului pentru subvenţionarea producătorilor agricoli.

Susţine SC „Interprana" SRL că, prin scrisoarea nr. 01- 12/1-799 din 14 februarie 2012 Direcţia Administrare Fiscală Rîşcani i-a informat că referitor la solicitările acestuia a fost expediată o interpelare către Inspectoratul Principal de Stat, după care va fi informat, astfel, că ulterior la 26 martie 2012 a primit 1 răspunsul Direcţiei Administrare Fiscală Rîşcani cu nr. 01- 12/1-1559 din 16 martie 2012, la care a fost anexat şi scrisoarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 26-06/1- 11/316/1299 din 06 martie 2012 prin care s-a refuzat examinarea cererilor reclamantului nr. 10 şi 11 din 09 februarie 2012. Invocă reclamantul SC „Interprana" SRL că, cu răspunsul primit de la Direcţia Administrare Fiscală Rîşcani nu este de acord, avînd în vedere că Inspectoratului Principal de Stat i-au fost deja adresate materialele şi ei erau cunoscuţi cu cererile reclamantului de restituire a TVA, astfel, s-a adresat cu cerere prealabilă la 25 aprilie 2012. La 25 mai 2012, a primit răspunsul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, prin care i s-a comunicat că cererea prealabilă rămîne fără examinare.

Invocă reclamantul SC „Interprana" SRL, că răspunsul primit pe marginea cererii acestuia de la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nu are temei legal, deoarece procedura prevăzută în art. 269 Cod fiscal, se referă la contestaţiile ce rezultă din cazurile de încălcare fiscală, iar cererile acestuia se referă la examinarea unor cereri privind exercitarea unor drepturi stabilite de legislaţie. Consideră reclamantul SC „Interprana" SRL că, cererile cu nr. 10 şi 11 din 09 februarie 2012 privind restituirea TVA au temiei legal şi urmau a fi soluţionate, deoarece dreptul de a solicita restituirea TVA este bazat pe Hotărîrea Parlamentului nr. 312-XVI din 25 decembrie 2008 de aprobare a Regulamentului privind modul de utilizare a mijloacelor fondului pentru subvenţionarea producătorilor agricoli.

Susţine că, s-a încadrat în toate condiţiile prevăzute de p. 67 şi 68 a Hotărîrii susmenţionate, pentru a solicita restituirea TVA şi anume a efectuat în perioada octombrie, noiembrie 2009 pe teritoriul ţării livrări impozabile de producţie agricolă de fabricaţie proprie şi a calculat TVA în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod fiscal şi a achitat-o la buget.

Consideră neîntemeiat motivul reţinut de organele fiscale că, Legea bugetului de stat pe anul 2012 nu prevede alocarea de mijloace în scopul subvenţionării producătorului agricol la livrarea pe teritoriul ţării a producţiei agricole de fabricaţie, deoarece dreptul acestuia la restituirea TVA s-a născut anterior acestei legi, în 2009, sub incidenţa Hotărîrii Parlamentului nr. 312-XVI din 25 decembrie 2008 şi faptul că Legea bugetului de stat pentru anul 2012 nu prevede mijloace financiare, nu constituie temei de stingere a obligaţiei statului faţă de contribuabil în vederea restituirii TVA" Solicită reclamantul SC „Interprana" SRL a declara ilegal refuzul Direcţiei Administrare Fiscală Rîşcani la examinarea cererilor acestuia cu nr. 10 şi 11 din 09 februarie 2012, precum şi a recunoaşte dreptul SC „Interprana" SRL la restituirea TVA în sumă de 556 576, 23 lei şi 19 827, 27 lei şi a încasa în beneficiul acestuia sumele nominalizate.

Totodată a solicitat repunerea în termen a cererrii de chemare în judecată, invocînd în suport că, termenul a fost omis din pricini obiective, au fost zile de odihnă, iar ulterior administratorul societăţii a fost bolnav, fapt confirmat prin certificatul anexat la cerere, din care rezultă că acesta s-a adresat la stomatolog. IFS Rîşcani a solicitat respingerea acţiunii ca tardivă, or, răspunsul la cererea prealabilă a fost dat la data de 26.03.2012, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 22.06.2012, peste 3 luni, fiind omis termenul de 1 lună prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 793/10.02.2000. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 03 februarie 2014, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de SC „Interprana" SRL către 2 Inspectoratului Fiscal Rîşcani : s-a dispus anularea refuzului Direcţiei Administrare Fiscală Rîşcani privind examinarea cererilor SC „Interprana" SRL cu nr. 10 şi 11 din 09 februarie 2012 şi s-a recunoscut după SC „Interprana" SRL dreptul la restituirea TVA în mărime de 556 576, 23 lei şi 19 827, 27 lei, precum şi s-a dispus de a se încasa aceste sume în folosul SC „Interprana" SRL. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014, a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Rîşcani şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 03 februarie 2014. La 01 iulie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Rîşcani a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 februarie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea cererii de chemare în judecată depuse de SC „Interprana" SRL ca tardivă. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 12.11.2014 s-a admis recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Rîşcani, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Interprana" Societate cu Răspundere Limitată către Inspectoratul Fiscal Rîşcani, privind contestarea refuzului Inspectoratului Fiscal de restituire a TVA în sumă de 556 576, 23 lei şi 19 827, 27 lei, cu transmiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2015, apelul depus de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Rîșcani, a fost admis, hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 03 februarie 2014 a fost casată și emisă o nouă hotărîre de respingere a acțiunii înaintate ca fiind neîntemeiate. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 17 aprilie 2015, Societatea Comercială „Interprana" Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a decizie recurate și cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 februarie 2014. În motivarea recursului SC „Interprana" SRL a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, fapt pentru care le consideră ca fiind ilegale și neîntemeiate. Mai mult, recurentul a invocat că, la emiterea deciziei recurate, instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Conform art. 434 al. (1) CPC al RM, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Instanța de recurs constată că copia decizie contestate cu recurs a fost expediată participanților la proces la 11 februarie 2015. Avînd în vedere că la materialele cauzei nu sunt anexate acte confirmative ce ar certifica data recepționării acesteia, completul Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie prin prisma normei de drept susenunţate, consideră recursul declarat la data de 17 aprilie 2015 de către SC „Interprana" SRL în termen.

3 În conformitate cu art. 439 al. (2) CPC, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. La data de 28 octombrie 2015, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Rîşcani cererea de recurs, cu înştiinţarea concomitentă a acestora despre necesitatea depunerii referinţei.

La data de 20 noiembrie 2015, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Rîșcani a depus referinţă la cererea de recurs depusă de către SC „Interprana" SRL prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 441 CPC, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de SC „Interprana" SRL neîntemeiat şi care urmează a fi respins.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Din actele cauzei rezultă cu certitudine că, la 09 februarie 2012, SC „Interprana" SRL s-a adresat către Oficiul Fiscal de Stat sec. Rîşcani cu cererile nr. 10 şi 11 prin care a solicitat restituirea sumei T.V.A în mărime de 556 576, 23 lei şi 19 827, 27 lei de la producţia proprie, realizată pe teritoriul Republicii Moldova în perioada fiscală octombrie-noiembrie 2009 (f.d. 12,16). Prin răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău Direcţia Administrare Fiscală nr. 01-12/1-799 din 14 februarie 2012, SC „Interprana" SRL a fost informată că referitor la solicitările acesteia a fost trimisă o interpelare către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, iar ulterior vor fi informați suplimentar.

(f.d. 11). Ulterior, prin răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău Direcţia Administrare Fiscală nr. 01-12/1-1559 din 16 martie 2012, SC „Interprana" SRL a fost informată că cererile acesteia nu au temei legal pentru examinare şi soluţionare (f.d. 71), răspuns care a fost recepţionat de către SC „Interprana" SRL la 23 martie 2012 (f.d. 125). Ca răspuns la aceasta, la 25 aprilie 2012, SC „Interprana" SRL s-a adresat cu cerere prealabilă repetată către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat prin care a solicitat admiterea cererii prealabile, anularea răspunsurilor Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău Direcţia Administrare Fiscală nr. 01-12/1-799 din 14 februarie 2012, nr.01-12/1- 1559 din 16 martie 2012, cu admiterea cererilor SC „Interprana" SRL cu nr. 10 şi nr. 11 din 09 februarie 2012 şi dispunerea restituirii T.V.A în contul acesteia(f.d.

68-69). 4 Iar prin răspunsul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, SC „Interprana" SRL a fost informată că aceasta rămîne fară examinare. Ca consecință acestora, la 22.06.2012, SC „Interprana" SRL a înregistrat în instanţa de judecată cererea respectivă, prin care solicită a declara ilegal refuzul Direcţiei Administrare Fiscală Rîşcani la examinarea cererilor nr.10 şi nr.ll din 09.02.2012: a recunoaşte dreptul SC „Interprana" SRL la restituirea TVA în sumă de 556 576, 23 MDL şi respectiv, 19 827, 27 MDL şi a încasa în favoarea societăţii sumele date.

Fiind investită cu examinarea pricinii în fond, prima instanţă a admis acţiunea înaintată de către SC „Interprana" SRL, prin care a dispus anularea refuzului Direcției Administrare Fiscală Rîșcani privind examinarea cererilor SC „Interprana" SRL cu nr. 10 și nr. 11 din 09 februarie 2012, s-a recunoscut după SC „Interprana" SRL dreptul la restituirea TVA în mărime de 556576,23 lei și 19827,27 lei, precum și încasarea acestor sume în beneficiul reclamantului. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015, apelul depus de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău, Direcția Administrare Fiscală Rîșcani, a fost admis, hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 03 februarie 2014 a fost casată și emisă o nouă hotărîre de respingere a acțiunii înaintate ca fiind neîntemeiate.

Studiind situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu probele anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră oportun de a menţiona prevederile art. 3, alin. (2) a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, ce stipulează că obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. Potrivit art. 17, al. (1), lit. a) al Legii susenunțate, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Acest termen curge de la: data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia iar potrivit lit. b) ale aceluiași aliniat, data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri. În această ordine de idei și prin prisma celor sus-menționate, instanța de recurs reține că prin cererile nr. 10 și nr. 11, înregistrate de reclamant la Direcția Administrare Fiscală Rîșcani la 09.02.2012 s-a solicitat recunoașterea unui drept pretins. Prin prisma prevederilor legale cuprinse în art. 17, al.

(1), lit. b) din Legea contenciosului administrativ, instanța de recurs reține că instanța de apel a ajuns la soluția corectă prin admiterea acțiunii înaintate, or, reclamantul urma în termen de 30 de zile, de la data comunicării refuzului în admiterea cererii, ca să se adreseze în instanța de contencios administrativ cu cererea respectivă.

Prin urmare Completul Colegiului civil, comercial și de contencios admistrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că răspunsul preliminar al Direcției Administrare Fiscală Rîșcani, la cererile reclamantului din 09.02.2012 a fost expediat la 14.02.2012 (f.d.11), iar la 23 martie 2012, conform avizului de recepție anexat la materialele cauzei este certificat sub semnătură că reclamantul prin răspunsul nr. 01-12/-1559 din 16.03.2012 a primit răspuns la cerințele înaintate de la Direcția Administrare Fiscală Rîșcani, la care era anexată și scrisoarea 5 Inspectoratului Fiscal de Stat nr. 26-06/1-11/316/1299 din 06.03.2012, prin care ambele și-au exprimat dezacordul în admiterea cerințelor înaintate.

La caz, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ia act de cele sus-menționate și conchide că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 22.06.2012, peste un interval de timp de aproape 3 luni de zile de la data primirii răspunsului oficial de refuz în admiterea cererii din 09.02.2012. Raportînd cisrcumstanțele susmenționate la prevederile art. 17, al. (1), lit. b) a legii contenciosului administrativ, instanța de recurs conchide că reclamantul/recurent SC „Interprana" SRL a depus cererea de chemare în judecată în instanța de contencios administrativ tardiv, adică cu depășirea termenului de 30 de zile, care la caz este un termen de prescripție de la care nu se poate face derogări, decît prin depunerea cerererii de repunere în termen.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, reține că SC „Interprana" SRL a depus cerere privind repunerea în termenul de depunere a cererii de chemare în judecată, invocînd ca suport că, termenul de depunere a cererii prealabile a început să curgă la 26.03.2012, cînd a primit răspuns la cererea din 09.02.2012, termenul de depunere a cererii prealabile la răspunsul IFS din 26.03.2012 a expirat la 26.04.2012, răspunsul la primit la 25.05.2012, iar cu cererea în instanţa de judecată s-a adresat la 22.06.2012. Consideră că, s-a încadrat în termenul prevăzut de Lege. Chiar dacă instanţa de judecată va calcula în alt mod termenul de adresare în judecată, solicită să se ţină cont de faptul că, administratorul societătii C. Jitaru, la judecată, solicită să se ţină cont de faptul că, ultimul la data de 24.04.2012, s-a adresat la stomatolog şi nu a avut posibilitate să înainteze în termen cererea, (f.d.

130). În conformitate cu art. 116 alin. (1) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Colegiul, constată că, termenul de adresare în judecată cu cererea respectivă , este greşit calculată de către reclamant. Astfel, reclamantul consideră că, termenul a început să curgă de la data de 25.05.2012, cînd a primit răspuns la cererea prealabilă repetată din 25.04.2012. De fapt, reclamantul a contestat în instanţa de judecată refuzul Direcţiei Administrare Fiscală Rîşcani nr.01-12/1-1559/16.03.2012, recepţionat la data de 26.03.2012, doar la data de 22.06.2012 (f.d.9), din ce rezultă că, acesta a omis termenul de 30 zile de adresare în instanţa de contencios administrativ.

Prin prisma acestor constatări colegiul consideră motivul invocat în repunerea în termenul de prescripţie neîntemeiat, or, faptul aflării administratorului intimatului la tratament dentar, la data de 24.04.2012, nu influenţează omiterea termenului si, realmente, nu constituie temei de repunere în termen. În această ordine de idei, Colegiul de apel consideră cererea de repunere în termen lipsită de temei, or, la cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. În această ordine de idei, instanţa de recurs, reţine ca fiind întemeiate concluziile emise de către instanța de apel, dat fiind faptul că acestea sunt întemeiate şi legale, iar temeiuri privind anularea lor nu există.

Prin prisma celor menţionate, raportate la circumstanţele pricinii, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel prin soluţiile emise corect au ajuns la concluzia 6 netemeiniciei pretenţiilor formulate de către recurentul SC „Interprana" SRL, or, argumentele invocate de către ultimul nu pot fi probate şi combătute prin prisma legii. Cele relatate în ansamblu atestă faptul că, concluzia cu privire la respingerea acţiunii înaintate, este justă, avînd la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost data o apreciere juridică cuvenită, iar argumentele aduse de recurentul SC „Interprana" SRL în susţinerea poziţiei sale, sunt pur declarative şi fără un suport legal şi probatoriu.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, decizia instanţei de apel este legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de SC „Interprana" SRL şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul declarat de Societatea Comercială „Interprana" Societate cu Răspundere Limitată, se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 februarie 2015, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea Comercială „Interprana” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal Rîșcani, Direcția Administrare Fiscală Rîșcani cu privire contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecător Iulia Sîrcu Judecători Galina Stratulat Ion Druță Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 7