3ra-1748/16 — anularea actului administrativ

3ra-1748/16 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1748/16

Judecător: V. Negru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Traciuc, I. Cotruță, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

07 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecători Iuliana Oprea, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Publicația

Periodică „Buletinul Vamal” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău privind anularea actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău și a fost

menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 08 noiembrie 2013 și

hotărîrile suplimentare din 04 decembrie 2013 și 29 mai 2014,

c o n s t a t ă

La 09 aprilie 2013, Publicația Periodică „Buletinul Vamal” SRL (în redacție

nouă SRL „Vinăria Zîmbreni” f.d. 39-40) s-a adresat cu cerere de chemare in

judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, solicitînd

anularea actului administrativ.

In motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin decizia nr. 652/P/2 din

22.02.2013, Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău a aplicat sancțiuni

agentului economic Publicația Periodică „Buletinul Vamal” SRL pentru

încălcarea legislației fiscale. Astfel, organul fiscal a calculat suma de 103 110 lei

TVA „aferentă bugetului” și ca consecință - majorarea de întârziere la TVA – 15

852 lei, amendă pentru diminuarea TVA 30 933 lei, micșorarea trecerii în cont a

TVA cu 16 548 lei și 2 000 lei amendă pentru întocmirea neconformă a

declarației pe TVA, amendă 42 946 lei pentru diminuarea venitului impozabil și

amendă în sumă de 1 000 lei pentru prezentarea declarației cu privire la

impozitul pe venit cu date neautentice.

Menționează reclamanta că, nefiind de acord cu decizia organului fiscal, la

04.03.2013, a înaintat cerere prealabilă privind anularea deciziei nr. 652/P/2 din

22.02.2013, care a fost respinsă.

Indică reclamanta că, motiv de emitere a deciziei contestate a servit actul de

control nr. 5-658784 și 5-658785 din 25.01.2013, întocmit conform rezultatelor

controlului fiscal prin metoda verificării totale a activității P.P. „Buletinul Vamal”

SRL pentru perioada 01.11.2008 - 31.10.2012.

Susține că, în acest act au fost invocate livrări de bunuri și servicii de la terți

conform a 12 facturi fiscale, care în opinia inspectorilor fiscali, nu au fost utilizate

de către P.P. „Buletinul Vamal” SRL în scopuri de antreprenoriat, respectiv greșit

a fost dedusă uzura în scopuri fiscale (sumele fiind scoase de la cheltuieli) și

greșit a fost luat TVA la trecere în cont, aferent bunurilor și serviciilor procurate

conform acestor facturi (cu sumele date fiind micșorată TVA). Ca rezultat, suma

venitului impozabil a fost majorată cu suma uzurii care anterior a fost dedusă în

scopuri fiscale și calculată amenda în mărime de 42 946 lei, conform prevederilor

art. 260 alin. (5) Cod fiscal.

Procedură similară a fost aplicată și în cazul calculării sumelor TVA. Astfel

suma TVA conform acestor 12 facturi fiscale a fost scoasă de la trecerea în cont

în perioadele respective, calculate majorări de întârziere la TVA, conform art. 228

alin. (2) Cod fiscal și amenzi conform art. 261 alin. (4) Cod fiscal.

Totodată, în actul de control a fost indicat că P.P. „Buletinul Vamal” SRL a

diminuat suma TVA pentru luna august 2012, în valoare de 50 855 lei, rezultată

din tranzacția din 23.08. 2012 cu SC „Energocredit-SL” SRL.

Indică reclamanta că, bunurile în cauză constituie materiale de construcție și

obiecte sanitare utilizate la reparația și dotarea imobilelor P.P. „Buletinul Vamal”

SRL. Lucrările au fost efectuate în regie proprie, cu forțele proprii ale angajaților

P.P. „Buletinul Vamal” SRL și a chiriașilor bunurilor imobile, fiind întocmite

acte de casare, aprobate de administrația P.P. „Buletinul Vamal” SRL.

Referitor la concluzia din actul de control privind tranzacția cu SC

„Energocredit-SL” SRL, a menționat că situația în cauză a apărut ca rezultat al

anulării SC „Energocredit-SL” SRL ca plătitor de TVA, prin decizia

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 83 din 23.08.2012.

Ca urmare a acesteia, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău a

informat P.P. „Buletinul Vamal” SRL, prin scrisoarea nr. 01-16/1-6439 din

15.10.2012 despre necesitatea excluderii din trecerea în cont a TVA, aferentă

tranzacției cu SC „Energocredit-SL” SRL, iar prin scrisoarea din 25.10.2012,

reclamanta a informat pîrîtul despre faptul că tranzacția a fost anulată, însă

motivul contestării de către SC „Energocredit-SL” SRL a deciziei privind

anularea ca plătitor a TVA, în cazul unui câștig de cauză părțile vor reveni la

tranzacția inițială.

Menționează că, atât P.P. „Buletinul Vamal” SRL cît SC „Energocredit-SL”

SRL au reflectat în evidența sa și în declarațiile corespunzătoare la autoritatea

fiscală anularea tranzacțiilor și corectarea sumelor TVA aferente acestei

tranzacții.

Accentuează că, concluzia din actul de control privind diminuarea sumei

TVA aferente tranzacției cu SC „Energocredit-SL” SRL este cu atât mai mult

irelevantă, cu cît decizia IFS pe mun. Chișinău nr. 83 din 23.08.2012 prin care SC

„Energocredit-SL” SRL a fost anulat ca plătitor de TVA, a fost suspendată de

instanța de judecată, ca măsură de asigurare a acțiunii, prin încheierea din

04.02.2013 pe cauza civilă cu nr. 3ca-1239/2012.

Consideră reclamanta că, era în drept să primească la trecerea în cont a

sumei TVA conform facturilor eliberate de furnizori, cu atât mai mult cu cît

autoritatea fiscală în cadrul controlului a stabilit că furnizorii au reflectat și achitat

TVA la buget conform facturilor de livrare în adresa reclamantei.

Totodată, a precizat că P.P. „Buletinul Vamal” SRL era în drept să treacă la

cheltuieli uzura materialelor de construcție primite conform facturilor enunțate

mai sus și utilizate la reparație în regie proprie.

Solicită reclamanta anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău nr. 652/P/2 din 22.02.2013 în privința P.P. „Buletinul Vamal” SRL.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 08 noiembrie 2013,

acțiunea a fost admisă, fiind dispusă anularea parțială a deciziei Inspectoratului

Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 652/p/2 din 22.02.2013 în partea V de aplicare

a amenzilor de 2 000 lei, conform art. 257 alin. (l) Cod fiscal, 1 000 lei, conform

art. 260 alin. (3) Cod fiscal; 30 933 lei, conform art. 261 alin. (4) Cod fiscal; 42

946 lei, conform art. 260 alin. (5) Cod fiscal (f.d. 70, 81-82).

Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 04

decembrie 2013, au fost anulate integral și pct. I, II, III, IV ale Deciziei

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 652/p/2 din 22.02.2013 asupra

cazului de încălcare a legislației comisă de către P.P. „Buletinul Vamal” SRL (f.d.

77, 78).

La 28 noiembrie 2013, IFS mun. Chișinău a depus cerere de apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând casarea integrală a hotărârii și emiterea unei

noi hotărâri privind respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată (f. d. 85-87).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2014, pricina a fost

ridicată de la examinare și restituită în primă instanță pentru emiterea hotărârii

suplimentare (f.d. 98).

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 29 mai

2014, decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr. 652/p/2 din 22

februarie 2013 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de către PP

„Buletinul Vamal” SRL c/f 1003600039482 și anume în partea pct. V de aplicare

a amenzii în mărime de 1 800 lei, conform prevederilor art. 260 alin. (4) Cod

fiscal, a fost menținută fără modificări (f.d. 103-104).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014, a fost respinsă

cererea de apel, declarată de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău și au

fost menținute hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 08.11.2013 și

cea suplimentară din 29 mai 2014 (f.d. 120-124).

La 12 decembrie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 22.10.2014 precum și

hotărârii Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 08.11.2013 și celei suplimentare

din 29.05.2014, cu pronunțarea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii ca

fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 februarie 2015, a fost admis

recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, casată

integral decizia Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014, pricina fiind

restituită pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de

judecată (f.d. 137-144).

Instanța de recurs a reținut că, instanța de apel nu s-a expus asupra hotărîrii

suplimentare a primei instanțe din 04 decembrie 2013, totodată decizia instanței

de apel conține o motivare arbitrară, concluziile instanței de apel fiind expuse

într-o formă evazivă, fără a fi examina sub toate aspectele legalitatea și temeinicia

hotărîrii supuse apelului, în raport cu regulile și legislația ce guvernează litigiul

apărut.

După rejudecarea pricinii, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 martie

2016, s-a respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău și

s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 08 noiembrie 2013

și hotărîrile suplimentare din 04 decembrie 2013 și din 29 mai 2014, adoptate în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Publicația Periodică

„Buletinul Vamal” SRL împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău privind anularea actului administrativ.

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 10 octombrie 2016, Inspectoratul

Fiscal de Stat mun. Chișinău a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 martie 2016 a hotărârii

Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău din 08.11.2013, precum și celor suplimentare

din 04.12.2013 și 29.05.2014, cu pronunțarea unei noi hotărâri privind

respingerea acțiunii înaintate de PP „Buletinul Vamal” SRL ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că nu s-

au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii, decizia fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept

material și procedural. A menționat recurentul că, argumentele invocate de IFS

mun. Chișinău atît în cadrul examinării fondului cauzei cît și în cadrul examinării

apelului declarat, au fost ignorate fără a fi apreciate la justa sa valoare.

La 28 noiembrie 2016, administratorul procedurii de insolvabilitate a SRL

„Vinăria Zîmbreni” (anterior reorganizării – PP „Buletinul Vamal” SRL), Ion

Crețu a prezentat referință, solicitînd respingerea recursului declarat.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 05.08.2016 (f.d. 190), cît și faptul că la materialele

cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră

declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul Fiscal

de Stat mun. Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează

asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a

probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432

alin.(4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub

aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod

arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 CPC. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind

încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct

starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Iulie Sîrcu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță