3ra-1015/14 — Contestarea refuzului

prima instanță: V. Negru dosarul 3ra-1015/14 instanța de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari Elena Covalenco și Iurie Diaconu examinînd recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Rîşcani, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Interprana” Societate cu Răspundere Limitată către Inspectoratul Fiscal Rîşcani, privind contestarea refuzului Inspectoratului Fiscal de restituire a TVA în sumă de 556 576, 23 lei şi 19 827, 27 lei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Rîşcani şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 februarie 2014, c o n s t a t ă: La 22 iunie 2012, SC „Interprana” SRL a depus cerere de chemare în judecată către Inspectoratului Fiscal Rîşcani privind contestarea refuzului Inspectoratului Fiscal de restituire a TVA în sumă de 556 576, 23 lei şi 19 827, 27 lei. În motivarea acţiunii reclamantul SC „Interprana” SRL a indicat că la 09 februarie 2012 s-a adresat către Oficiul Fiscal de Stat sec. Rîşcani, mun. Chişinău cu cererile nr. 10 şi 11 privind restituirea TVA în sumă de 556 576, 23 lei şi 39 827, 27 lei de la producţia de fabricaţie proprie realizată pe teritoriul ţării pentru perioada fiscală octombrie, noiembrie 2009, avînd drept temei legal Hotărîrea Parlamentului nr. 312-XVI din 25 decembrie 2008 de aprobare a Regulamentului privind modul de utilizare a mijloacelor fondului pentru subvenţionarea producătorilor agricoli.

Mai indică reclamantul SC „Interprana” SRL, că prin scrisoarea nr. 01- 12/1-799 din 14 februarie 2012 al Direcţiei Administrare Fiscală Rîşcani a fost informat că referitor la solicitările acestuia a fost expediată o interpelare către Inspectoratul Principal de Stat, după care va fi informat, astfel că ulterior la 26 martie 2012 a primit răspunsul Direcţiei Administrare Fiscală Rîşcani cu nr. 01- 12/1-1559 din 16 martie 2012, la care a fost anexat şi scrisoarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 26-06/1-11/316/1299 din 06 martie 2012 prin care s-a refuzat examinarea cererilor reclamantului nr. 10 şi 11 din 09 februarie 2012. Invocă reclamantul SC „Interprana” SRL, că cu răspunsul primit de la Direcţia Administrare Fiscală Rîşcani nu este de acord, avînd în vedere că Inspectoratului Principal de Stat i-au fost deja adresate materialele şi ei erau cunoscuţi cu cererile reclamantului de restituire a TVA, astfel s-a adresat cu cerere prealabilă la 25 aprilie 2012. Indică reclamantul SC „Interprana” SRL, că la 25 mai 2012, a primit răspunsul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, prin care i s-a comunicat că cererea prealabilă rămîne fără examinare.

Invocă reclamantul SC „Interprana” SRL, că răspunsul primit pe marginea cererii acestuia de la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nu are temei legal, deoarece procedura prevăzută în art. 269 Cod fiscal, se referă la contestaţiile ce rezultă din cazurile de încălcare fiscală, iar cererile acestuia se referă la examinarea unor cereri privind exercitarea unor drepturi stabilite de legislaţie. Consideră reclamantul SC „Interprana” SRL că cererile cu nr. 10 şi 11 din 09 februarie 2012 privind restituirea TVA au temei legal şi urmau a fi soluţionate, deoarece dreptul de a solicita restituirea TVA este unul legal şi întemeiat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 312-XVI din 25 decembrie 2008 de aprobare a Regulamentului privind modul de utilizare a mijloacelor fondului pentru subvenţionarea producătorilor agricoli.

Mai indică reclamantul SC „Interprana” SRL că s-a încadrat în toate condiţiile prevăzute de p. 67 şi 68 a Hotărîrii susmenţionate, pentru a solicita restituirea TVA şi anume a efectuat în perioada octombrie, noiembrie 2009 pe teritoriul ţării livrări impozabile de producţie agricolă de fabricaţie proprie şi a calculat TVA în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod fiscal şi a achitat-o la buget.

Invocă reclamantul SC „Interprana” SRL că este neîntemeiat motivul reţinut de organele fiscale precum că Legea bugetului de stat pe anul 2012 nu prevede alocarea de mijloace în scopul subvenţionării producătorului agricol la livrarea pe teritoriul ţării a producţiei agricole de fabricaţie, deoarece dreptul acestuia la restituirea TVA s-a născut anterior acestei legi, în 2009, sub incidenţa Hotărîrii Parlamentului nr. 312-XVI din 25 decembrie 2008 şi faptul că Legea bugetului de stat pentru anul 2012 nu prevede mijloace financiare, nu constituie temei de stingere a obligaţiei statului faţă de contribuabil în vederea restituirii TVA” Solicită reclamantul SC „Interprana SRL de a declara ilegal refuzul Direcţiei Administrare Fiscală Rîşcani la examinarea cererilor acestuia cu nr. 10 şi 11 din 09 februarie 2012, precum şi a recunoaşte dreptul SC „Interprana” SRL la restituirea TVA în sumă de 556 576, 23 lei şi 19 827, 27 lei şi a încasa în beneficiul acestuia sumele nominalizate.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 februarie 2014, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de SC „Interprana” SRL către Inspectoratului Fiscal Rîşcani şi s-a dispus anularea refuzului Direcţiei Administrare Fiscală Rîşcani privind examinarea cererilor SC „Interprana” SRL cu nr. 10 şi 11 din 09 februarie 2012 şi s-a recunoscut după SC „Interprana” SRL dreptul la restituirea TVA în mărime de 556 576, 23 lei şi 19 827, 27 lei, precum şi s-a dispus de a se încasa aceste sume în folosul SC „Interprana” SRL. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014, a fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Rîşcani şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 03 februarie 2014. La 01 iulie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Rîşcani a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 februarie 2014 cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea cererii de chemare în judecată depuse de SC „Interprana” SRL. În motivarea cererii de recurs recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Rîşcani a indicat că consideră decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 03 februarie 2014 ilegale şi neîntemeiate, deoarece au fost emise fără constatarea, verificarea şi elucidarea pe deplin a circumstanţelor ce concură pentru soluţionarea justă a cauzei în fond, cu interpretarea şi administrarea eronată a normelor de drept material şi a normelor de drept procedural. La 11 august 2014, SC „Interprana” SRL a depus referinţă la recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Rîşcani, indicînd că recursul este inadmisibil şi neîntemeiat. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să transmită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Conform art. 14 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Din materialele dosarului rezultă că la 09 februarie 2012, SC „Interprana” SRL s-a adresat către Oficiul Fiscal de Stat sec. Rîşcani cu cererile nr. 10 şi 11 prin care a solicitat restituirea T.V.A în sumă de 556 576, 23 lei şi 19 827, 27 lei de la producţia proprie, realizată pe teritoriul Republicii Moldova în perioada fiscală octombrie-noiembrie 2009(f.d. 12,16). Astfel, prin răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău Direcţia Administrare Fiscală nr. 01-12/1-799 din 14 februarie 2012, SC „Interprana” SRL a fost informată că cererile acesteia au fost examinate şi în acest sens către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a fost remisă o interpelare referitor la cazul dat şi i s-a comunicat că la primirea răspunsului respectiv va fi informat adăugător(f.d.

11). Prin răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău Direcţia Administrare Fiscală nr. 01-12/1-1559 din 16 martie 2012, SC „Interprana” SRL a fost informată că cererile acesteia nu au temei legal pentru examinare şi soluţionare(f.d. 71), răspuns care a fost recepţionat de către SC „Interprana” SRL la 23 martie 2012(f.d. 125). La 25 aprilie 2012, SC „Interprana” SRL s-a adresat cu cerere prealabilă către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat prin care a solicitat admiterea cererii prealabile, anularea comunicatelor Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău Direcţia Administrare Fiscală nr. 01-12/1-799 din 14 februarie 2012, nr.01-12/1- 1559 din 16 martie 2012, cu admiterea cererilor SC „Interprana” SRL cu nr. 10 şi nr. 11 din 09 februarie 2012 şi dispunerea restituirii T.V.A în contul acesteia(f.d.

68-69). Prin răspunsul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, SC „Interprana” SRL a fost informată că acesta nu a respectat procedura de depunere a contestaţiei, respectiv aceasta rămîne fără examinare, deoarece conform art. 269 Cod fiscal, contestaţia împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal se depune la organul fiscal emitent al deciziei sau al cărei funcţionar a întreprins acţiunea(f.d. 70). Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie studiind materialele dosarului prin prisma prevederilor legale citate supra, reţine că SC „Interprana” SRL, contrar prevederilor art. 14 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ a depus cererea prealabilă tardiv, cu depăşirea termenului de 30 zile, care este un termen de prescripţie.

Or, SC „Interprana” SRL a recepţionat răspunsul Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău Direcţia Administrare Fiscală nr. 01-12/1-1559 din 16 martie 2012, la 23 martie 2012(f.d. 125), iar cererea prealabilă a înaintat-o la 25 aprilie 2012(f.d. 68-69), cu depăşirea termenului prevăzut la art. 14 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ. Totodată, din materialele dosarului se atestă că SC „Interprana” SRL a depus cerere privind repunerea în termenul de depunere a cererii prealabile, indicînd motivele omiterii(f.d. 130). În conformitate cu art. 116 alin. (1) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

Contrar prevederilor art. 116 alin. (2) CPC, conform cărora cererea de repunere în termen se depune la instanţa de judecată care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată, instanţa de judecată nu s-a expus asupra cererii de repunere în termenul de depunere a cererii prealabile. Astfel, odată ce s-a constatat că cererea prealabilă a fost depusă cu omiterea termenului de 30 zile prevăzut de lege, iar instanţa de judecată nu s-a expus pe marginea cererii de repunere în termenul de depunere a cererii prealabile, chestiune ce este esenţială pentru soluţionarea justă a cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reţine că nesoluţionarea cererii în conformitate cu normele de drept procedural citate, constituie temei de casarea a deciziei instanţei de apel.

Mai mult ca atît, Colegiul reţine că în lipsa unui răspuns clar şi explicit referitor la unul din argumentele esenţiale ale cererii, hotărîrea judecătorească se consideră nemotivată. Nemotivarea hotărîrii constituie o încălcare a dreptului la judecarea cauzei într-un mod echitabil prevăzut de art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, care obligă Judecătorii naţionali să motiveze deciziile pentru a nu lăsa părţile într-o stare de incertitudine. În acest sens, abţinerea instanţei de judecată de a furniza un răspuns la cererea privind repunerea în termen, constituie o încălcare a art. 6 alin. (1) CEDO, astfel în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural, instanţele naţionale au încălcat drepturile părţilor la un proces echitabil.

În lumina celor enunţate şi avînd în vedere că instanţa de judecată a admis derogări de la normele de drept procedural, eroarea care nu poate fi corectată de instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători. La rejudecarea pricinii este necesar de ţinut cont de cele expuse şi în dependenţă de cele menţionate să examineze temeinicia argumentelor invocate de SC „Interprana” SRL în cererea de repunere în termenul de depunere a cererii prealabile şi în consecinţă să emită o hotărîre legală şi întemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, Direcţia Administrare Fiscală Rîşcani. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Interprana” Societate cu Răspundere Limitată către Inspectoratul Fiscal Rîşcani, privind contestarea refuzului Inspectoratului Fiscal de restituire a TVA în sumă de 556 576, 23 lei şi 19 827, 27 lei, cu transmiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecători.

Decizia este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Iurie Diaconu