3ra-691/14 — Contestarea actelor administrative

Prima instanţă: I. Potîngă Dosarul nr.3ra-691/14 Instanţa de apel: L.Bulgac, M.Guzun, N.Craiu ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 11 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Intertranscord” împotriva hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 23 octombrie 2012 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Intertranscord” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Chişinău privind contestarea actului administrativ, a c o n s t a t a t: Primar la 11 ianuarie 2013 societatea cu răspundere limitată ’’Intertranscord” s-a adresat în instanţa de judecată cu o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Chişinău în procedura contenciosului administrativ. Prin încheierea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 ianuarie 2013 cererea de chemare în judecată înaintată în ordinea contenciosului administrativ de societatea cu răspundere limitată ’’Intertranscord” a fost restituită.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 martie 2014 recursul declarat de societatea cu răspundere limitată ’’Intertranscord” a fost respins şi menţinută încheierea judecătoriei Rîşcani un.

Chişinău din 15 ianuarie 2013. Ulterior la 18 ianuarie 2013 societatea cu răspundere limitată ’’Intertranscord” a depus cerere de chemare în care împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Chişinău în care a solicitat repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată, anularea Deciziei nr.2421/2 din 17 august 2012 şi Decizia nr.329 din 29 noiembrie 2012 emise de Inspectoratul Fiscal de Stat Chişinău, în partea ce ţine de încasarea la bugetul de stat a sumelor impozitelor şi impozitelor calculate în rezultatul controlului, suma de 11 080 lei impozitul pe venit la sursa plată; încasarea la buget majorare de întârziere calculată în rezultatul controlului, a de 4 702 lei pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit la sursa de plată; aplicarea amenzilor pentru încălcările legislaţiei suma de 124 980 lei pentru diminuarea nitului impozabil (863199 lei x 15%); suma de 3 324 lei pentru diminuarea impozitului pe venit la sursa de plată (11 080 Ici x 30%); suma de 2 1 648 596 lei pentru respectarea termenelor de repatriere a mijloacelor băneşti pentru acordarea la export a serviciilor de transport şi serviciilor de dare în subarendă a vagoanelor.

In motivarea cererii s-a reiterat că la 25 iunie 2012 Inspectoratul Fiscal de Stat Chişinău a efectuat controlul societatea cu răspundere limitată ’’Intertranscord” pentru perioada de activitate 01 martie 2009-30 aprilie 2012. În rezultatul controlului au fost emise actele nr. 5-656968 şi 5-656969. La 17 august 2012 a fost emisă decizia nr.2421/2 asupra cazului de încălcare a legislaţiei, prin care au fost calculate impozite în sumă de 299414 lei, majorarea de întârziere în sumă de 6586 lei, aplicate amenzi în sumă de 2643853 lei, inclusiv 2497626 lei pentru nerepatrierea mijloacelor băneşti. Totodată a fost majorată TVA destinată trecerii în cont pentru perioada ulterioară cu 30077 lei. Prin cerere prealabilă a contestat decizia nr.2421/2 din 17 august 2012 solicitînd modificarea acesteia.

La 14 decembrie 2012 a primit Decizia nr.329 din 29 noiembrie 2012 pe marginea contestaţiei împotriva Deciziei nr.2421/2 din 17 august 2012, prin care contestaţia înaintată de a fost considerată parţial întemeiată şi s-a decis modificarea deciziei.

Nu este de acord cu încasarea la buget a impozitelor şi taxele, calculate în rezultatul controlului în sumă de 11 080 lei impozitul pe venit la sursa de plată şi încasarea la buget a majorării de întârziere, calculate în rezultatul controlului în sumă de 4702 lei pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit la sursa de plată şi aplicarea amenzii în sumă de 3 324 lei pentru diminuarea impozitului venit la sursa de plată ( 11080 lei x 30%) din motiv că societatea cu răspundere limitată ’’Intertranscord” a beneficiat de servicii juridice acordate de persoana fizică nerezidentă Larina Natalia Federaţia Rusă, achitarea fiind efectuată prin virament în anul 2009 în baza documentelor confirmative privind prestarea serviciilor, şi anume - acte de executare a serviciilor, copiile cărora au fost prezentate.

Venitul de persoana fizică nerezidentă - Larina Natalia (Federaţia Rusă) a fost obţinut pe teritoriul Federaţiei Ruse şi conform p.2 art.70 Cod Fiscal la determinarea venitului impozabil al nerezidenţilor se ţine cont numai de venitul obţinut în Republica Moldova. Consideră, că calcularea şi încasarea la buget a sumelor impozitelor şi taxelor calculate în rezultatul controlului 11 080 lei impozitul pe venit la sursa de plată şi încasarea la buget a majorării de întîrziere calculate în rezultatul controlului: 4702 lei pentru neachitarea în termen a impozitului pe venit la sursa de plată şi aplicarea amenzii în sumă de 3 324 lei pentru diminuarea impozitului pe venit la sursa de plată (11 080 lei x 30%), neîntemeiată.

Nu este de acord cu amenda aplicată în sumă de 124 980 lei pentru diminuarea venitului impozabil (863 199 Iei x 15%), deoarece datoria creditoare în suma de 737 766,41 lei faţă de fondatorul nerezident ce reprezintă suma dividendelor calculate şi neachitate nu poate fi considerată cu termenul de prescripţie expirat din motivul, că prin procesul- verbal Nr. 12 din 13 mai 2009 privind repartizarea beneficiului obţinut în anii 2005-2006 la dividende sunt stabilite condiţiile şi termenele de plată a dividendelor, care sunt respectate faţă de fondatorii companiei.

Amenda în sumă de 2 648 596 lei aplicată pentru nerespectarea termenelor de repatriere a mijloacelor băneşti pentru acordarea la export a serviciilor de transport şi serviciilor de dare în subarendă a vagoanelor nu este de acord din motiv, că la 2 dezacordul la actul de control şi adăugător la contestaţia Deciziei nr.2421/2 din 17 august 20012 au fost prezentate documente confirmative privind înaintarea pretenţiilor şi intentarea proceselor judiciare către partenerii străini, care nu au fost luate în consideraţie din motive necunoscute. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23 octombrie 2013 acţiunea înaintată de societatea cu răspundere limitată ’’Intertranscord” a fost respinsă ca fiind tardivă.

La 21 noiembrie 2013, nefiind de acord cu soluţia primei instanţe a declarat apel împotriva hotărârii, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii şi adoptarea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă acţiunea integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014 apelul declarat de societatea cu răspundere limitată ’’Intertranscord” a fost respins, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23 octombrie 2013. La 18 aprilie 2014, recurentul avocatul Sultan Cristina în interesele societăţii cu răspundere limitată ’’Intertranscord” a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23 octombrie 2012 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2014, solicitând casarea acestora şi adoptarea unei noi decizii prin care pretenţiile înaintate de societatea cu răspundere limitată ’’Intertranscord” să fie admise.

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţele investite cu judecarea fondului incorect a constat circumstanţele de drept şi de fapt ale pricinii, a interpretat eronat normele de drept procedural şi material la judecarea cauzei, a fost esenţial încălcată legea care trebuia sa fie aplicată. Unele procese verbale ale şedinţei de judecată din instanţa de fond unele lipsesc din dosar, iar altele nu sunt semnate de către judecător şi grefier. Acţiunile ilegale ale instanţei au dus la soluţionarea eronată şi ilegală a cauzei. Prin referinţa depusă la 03 iunie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat Chişinău a indicat că nu este de acord cu cererea de recurs.

Susţine că societatea cu răspundere limitată ’’Intertranscord” a pierdut dreptul la trecerea în cont a TVA în sumă de 283933 lei aferentă serviciilor procurate de la Întreprinderea de Stat „Calea Ferată” din momentul primirii hotărîrii judecătoriei Economice mun.Chişinău din 22 iulie 2010, urma să micşoreze TVA aferentă procurărilor cu această sumă în luna iulie 2010. Venitul impozabil aferent anului 2011 a fost diminuat cu 863199 lei, inclusiv prin neajustarea cheltuielilor privind reevaluarea investigaţiei în sumă de 125432,59 lei precum şi neincluderea în venitul impozabil a sumei de 737766,41 lei aferentă datoriei faţă de fondator pentru care termenul general de prescripţie extensivă a expirat.

Deoarece agentul economic nu a ajustat în scopuri fiscale suma de 125432,59 lei, respectiv a fost diminuat venitul impozabil pentru anul 2011 cu suma respectivă. Invocă că societatea cu răspundere limitată ’’Intertranscord” nu a respectat prevederile art.5 lit. b) din Legea nr.1466-XIII din 29 ianuarie 1998 cu privire la reglementarea repartierii de mijloace băneşti, mărfuri şi service provenite din tranzacţii economice externe şi nici procedura judiciară sau de arbitraj faţă de partenerul străin privind creanţa în sumă de 18636561 ruble ruseşti nu o fost pornită în termen de 6 luni. A pledat pentru respingerea cererii de recurs. 3 Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 18 aprilie 2014 este depus în termen.

În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă.

Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Astfel, instanţele investite cu judecarea fondului au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate recurent în esenţa lor sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de fond le-a dat o apreciere corectă conform cerinţelor art.130 Cod de Procedură Civilă.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de Procedură civilă.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii 3 contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Sultan Cristina în interesele societăţii cu răspundere limitată ’’Intertranscord” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi drept urmare, este inadmisibil.

4 În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de avocatul Sultan Cristina în interesele societăţii cu răspundere limitată ’’Intertranscord” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5