3ra-1665/15 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1665/15 prima instanţă - D. Şuşchevici instanţa de apel –V. Pruteanu, A. Gavriliţa, V.Braşoveanu, ÎNCHEIERE 23 decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Maria Ghervas Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Mîţu Natalia, în pricina civilă la cererea înaintată de Mîţu Natalia împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru, Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi funcţionarului public Bortă Maria privind contestarea actelor administrative şi încasarea indemnizaţiei de maternitate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Mîţu Natalia şi menţinută hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 08 aprilie 2015, c o n s t a t ă : La 23 iunie 2014 Mîţu Natalia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru şi funcţionarului public Maria Bortă în care a solicitat, - recunoaşterea ilegalităţii refuzului Casei Naţionale de Asigurări Sociale nr. XVIII M-823/14 din 21 mai 2014 de a anula procesul verbal din 07 aprilie 2014, - recunoaşterea ilegalităţii refuzului Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru de a calcula indemnizaţia de maternitate din venitul lunar realizat la locul de muncă prin cumul la societatea cu răspundere limitată ”Crist Valg”, - obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru să recalculeze mărimea indemnizaţiei de maternitate în sumă de 52378 lei, - obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru să achite restanţa neachitată a indemnizaţiei de maternitate în mărime de 41 290,32 lei, - încasarea de la Casa Naţională de Asigurări Sociale, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru şi funcţionarul public Maria Bortă în mod solidar a prejudiciului moral în mărime 50000 lei, a prejudiciului 1 material şi dobînzii de întîrziere.

În motivarea pretenţiilor formulate a indicat că, s-a adresat în martie 2014 la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru cu cerere şi toate actele necesare, prin care a solicitat calcularea şi achitarea indemnizaţiei de maternitate ca urmare a survenirii riscului asigurat din 17 martie 2014, prezentînd certificatul de concediu medical nr. 1426995 prenatal şi postnatal.

Afirmă că la 07 aprilie 2014, de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru, a fost emis un proces verbal de refuz în calcularea indemnizaţiei de maternitate din venitul lunar realizat la locul muncă prin cumul, de la societatea cu răspundere limitată ”Crist Valg” pe motiv că durata contractului de muncă este determinată, şi la momentul survenirii cazului asigurat 17 martie 2014, nu are activitate prin cumul (nu este încadrată în cîmpul muncii) la societatea cu răspundere limitată "Crist Valg” venitul obţinut pentru perioada lucrată, nu poate fi luată în calcul la stabilirea cuantumului indemnizaţiei de maternitate. Drept temei de drept al refuzului, s-a indicat prevederile art. 23 al Legii nr.289 din 22 iulie 2004, privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.

Susţine că indemnizaţia a fost calculată numai din salariu mediu obţinut la locul de bază Întreprinderea de Stat „Cadastru”. Nefiind de acord cu acest refuz, la 25 aprilie 2014, s-a adresat cu cerere prealabilă la Casa Naţională de Asigurări Sociale, iar prin răspunsul din 23 mai 2014 Casa Naţională de Asigurări Sociale i-a comunicat că potrivit prevederilor art.6 alin.3 al Legii nr.289 din 22 iulie 2004, privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, nu este în drept să beneficieze de această indemnizaţiei deoarece contractul individual de muncă a fost pentru o perioadă determinată, iar la momentul producerii riscului asigurat, 17 martie 2014, nu avea activitate şi respectiv venitul obţinut de la societatea cu răspundere limitată "Crist Valg”, nu poate fi luat în calcul.

Invocă reclamanta că, venitul obţinut de la societatea cu răspundere limitată ”Crist Valg” în luna februarie 2014, se încadrează în statutul de venit din care urmează a fi calculată indemnizaţia de maternitate. Astfel, baza de calcul urma a fi stabilită din suma de 12685, 38 lei, dar nu din suma de 2685 lei acceptată de Casa Teritorială de asigurări Sociale Centru. Dacă baza de calcul constituie 12 685,38 lei, suma indemnizaţiei de maternitate constituie 52378 lei, dar nu 11088,02 lei, calculată de Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru. Prejudiciul cauzat constituie suma de 41 290,32 lei, care urmează a fi încasat de la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru şi Casa Naţională de Asigurări Sociale.

Casa Naţională de Asigurări Sociale eronat a dedus că este persoana asupra căreia se răsfrîng prevederile art.6 alin. 3) şi art. 23 al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale. Relatează că la 17 martie 2014 nu desfăşura activitate pe bază de contract individual de muncă pe durată determinată şi nici nu activa în mai multe întreprinderi. Singurul loc de muncă permanent care este pe perioadă nedeterminată, cu stagiu destul de mare de muncă şi cotizaţii este la Întreprinderea de Stat ”Cadastru”. În asemenea condiţii, deoarece în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat avut loc la 17 2 martie 2014, a obţinut venitul din muncă suplimentar, dar pe care la moment nu o mai desfăşoară, este perfect legală şi urma a fi încadrată, suma venitului obţinut, în baza de calcul al indemnizaţiilor pentru maternitate.

Consideră că prin răspunsul ilegal emis de funcţionarul public Maria Bortă, pînă în prezent se cauzează prejudicii considerabile, iar funcţionarul public Maria Bortă este responsabilă, fiind necesară atragerea la răspundere solidară cu Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru şi Casa Naţională de Asigurări Sociale, deoarece nu a anulat procesul verbal al Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru Centru din 07 aprilie 2014. Nu-şi poate primi integral indemnizaţia de maternitate, şi prejudiciul cauzat constituie suma de 41 290,32 lei. Totodată din cauza suferinţelor şi durerilor sufleteşti, cauzate de acţiunile ilegale şi batjocoritoare ale funcţionarului public Maria Bortă, a devenit foarte nervoasă şi depresivă, nu se poate concentra şi suferă în permanenţă de apatie, din care motive consideră necesar compensarea acestor suferinţe prin încasarea unui prejudiciu moral în mărime de 50000 lei.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 aprilie 2015 s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată a Nataliei Mîţu. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2015, s-a respins apelul declarat de către Mîţu Natalia şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 aprilie 2015. La 18 noiembrie 2015 Mîţu Natalia, a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 septembrie 2015 şi a hotărîriei judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 aprilie 2015, cerînd casarea acestora, admiterea recursului şi emiterea unei noi decizii de admitere a pretenţiilor înaintate. În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, o consideră nefondată, adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept şi de fapt.

Venitul obţinut de la societatea cu răspundere limitată „Crist Valg” este un venit obţinut în ultimele şase luni premergătoare datei survenirii riscului asigurat din 17 martie 2014, din care au fost achitate cotizaţii, astfel consideră inaplicabile cazului prevederile art.6 alin.3) al Legii privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale. Susţine că instanţa a aplicat legea care nu trebuia aplicată la caz, deoarece redacţia legi aplicată de către instanţele ierarhic inferioare a intrat în vigoare abia la 01 aprilie 2014, iar riscul său a survenit la 17 martie 2014, adică anterior datei adoptării noi legislaţii.

Indemnizaţia de maternitate urmează a fi calculată din salariul obţinut de la locul de muncă de bază cît şi de la cel prin cumul, deoarece s-a aflat în raporturi de muncă cu societatea cu răspundere limitată „Crist Valg”, pentru o perioadă determinată începînd cu 01 februarie 2014 şi pînă la 28 februarie 2014. Indică că nu au fost constate şi elucidate pe deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionare pricinii în fond şi au fost aplicate greşit normele de drept material. Afirmaţiile instanţei investite cu judecare fondului nu se confirmă prin circumstanţe constante în cadrul examinării în instanţa de judecată. Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art. 432, alin. (2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care 3 trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.191), decizia motivată a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 05 octombrie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 18 noiembrie 2015 este depus în termen, potrivit prevederilor art.434 Cod de Procedură Civilă. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvîrşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod 4 corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Mîţu Natalia în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către de Mîţu Natalia, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 5